joi, 25 februarie 2010

Autopsia lui Gheorghe Duca voda, o lectie de anatomie medievala.

Despre moartea si autopsia lui Gheorghe Duca gasim amanunte in "Leatopisetul tarei Moldovei de la Stefan sin Vasile-voda", scris de Nicolae Costin fiul cronicarului Miron Costin. In aceasta cronica a istoriei medievale a Moldovei, gasim cateva pasaje interesante despre viata si moartea lui Duca-voda. Cronicarul scrie despre acesta ca era "om rau si pismator, indelungaret la manie si lacom la avutie si el si doamna sa"." Domn era si vistiernic mare si negutator, si vames si precupea toate". "A fost un facator de rele caruia i se largisera matele spre luat". La moartea lui cronicarul relateaza:
"Si spintecandu-l doftori, dupa ce au murit, spun ca au gasit in hierea lui 27 de pietre rosii, asa de late si de groase, intr-un chip cum e acesta figura, ce scrie aicea (romb). Eara deosebire de aceste spun ca au mai aflat si la rarunchii lui, de catre stanga, alte doua pietre, inca mai mari decat cele de la hiere, cum is aceste doua figuri, eara plamanele cele albe au fost arse de sete: maiul cel negru i-au fost sanatos si inima sanatoasa, insa foarte mare, ca de giuncul interstitiu".

marți, 23 februarie 2010

TETANOS

Tetanosul este o boala infectioasa acuta determinata de toxina bacilului tetanic (Clostridium tetani) si care se manifesta clinic prin contractii tonice ale musculaturii peste care se suprapun crize de contractii paroxistice. Bacilul tetanic este un bacil anaerob care traieste in medii lipsite de oxigen cum ar fi intestinul animalelor ierbivore: cai, camile, bovine, caprine, ovine, dar si in stomacul pasarilor si chiar al omului, mai ales in tarile calde, unde aproape un sfert din oameni il poarta in intestine. La noi in zona temperata proportia purtatorilor este sub 1 %. In starea sa vegetativa bacilul traieste numai in absenta oxigenului, de indata ce intra in contact cu acesta se transforma intr-un spor, care este forma de rezistenta a bacteriei la conditiile improprii de mediu. Sporii sunt extreme de raspanditi si provin din balegarul animalelor ierbivore care ii elimina pe sol, de unde sunt antrenati la mare distanta de vanturi sau de vehicule. Atunci cand ajung din nou in intestinele animalelor, unde nu exista practice oxigen, din spori se dezvolta bacilii i, care vor acumula substante nutritive si se vor inmulti prin diviziuni directe. Sporii sunt extreme de rezistenti la conditiile de mediu, la temperaturi ridicate si la uscaciune, iar in multe antiseptice, inclusiv in spirtul sanitar rezista luni de zile. Se cunosc cazuri de tetanos aparute dupa utilizarea in chirurgie de materiale de sutura cum ar fi catgut sau fire de par de cal care au stat luni de zile in alcool de 90 de grade. Cand sporii de tetanos ajung intr-o plaga murdarita cu pamant, in urma unui accident de munca, de circulatie, casnic sau in plagile din razboi, daca plaga este corect tratata si ingrijita, dar mai ales daca accidentatul este vaccinat, nu se intampla mai nimic: aparatul imunitar al organismului distruge sporii inainte de a trece in faza vegetativa. Daca insa in plaga murdarita si netratata sau tratata incorect raman resturi de pamant, cheaguri de sange, corpuri straine etc., de indata ce plaga se inflameaza si oxigenarea zonei scade, sporii tetanici gasesc zone de anaerobioza si trec rapid in forma bacilara. Astfel de plagi se numesc tetanigene, adica genereaza tetanos, si sunt in general plagile intepate, impunse, zdrobite, contuze, perforante, din mediul rural, din constructii, industrie, accidente rutiere, zootehnie, agricultura etc. Uneori o plaga tetanigena poate fi legata de un act medical, inainte de epoca vaccinari fiind frecvente tetanosul post partum, post abortum, post operator sau cel al noului nascut. Adevarate „epidemii” de tetanos se inregistrau in razboaie. Trebuie specificat insa ca denumirea de epidemie in cazul tetanosului este nuantata, intrucat boala nu este transmisibila de la om la om. Mai nou au fost descrise cazuri de tetanos la sugari si copii mici incomplet vaccinati antitetanic, prin consum de miere care continea spori de tetanos. Cu cat plaga este mai adanca si mai anfractuasa cu atat posibilitatea dezvoltarii in interiorul ei a unor insule de anaerobioza este mai mare si deci riscul desvoltarii unui numar mai mare de bacili in forma vegetanta este mai mare. Bacilii tetanici nu sunt periculosi ei ca atare si un tratament de cateva zile cu penicilina ii distruge, insa ca toti baciilii Gram + produc o (exo)toxina care este a doua toxina bacteriana ca toxicitate dupa cea botulinica. Efectele toxinei se fac prezente mai ales la nivelul sistemului nervos unde este responsabila de contracturi: tetanospasmina. Sub influenta toxinei muschii se contracta tonic (continuu) si apar aspectele tipice ale fetei: rasul sardonic, ranjetul, sau ale corpului: opistotonus, cand bolnavul sta in arc de cerc, sprijinindu-se in ceafa si calcaie, sau alte pozitii fortate si extrem de violente. Peste contractura tonica apar paroxisme de contractii spastice, foarte dureroase, care pot provoca rupturi musculare, fracturi osoase etc. Este de inteles ca cu cat plaga tetanigena este mai mare, cantitatea de toxina secretata este mai mare si efectele ei vor fi mai devastatoare, ducand la deces in cateva zile.

luni, 22 februarie 2010

Rapotul medico-legal al cauzei mortii regelui Tut

Dupa scanarea mumiei regale prin tehnici moderne s-a constatat ca acesta a suferit anterior datei decesului un politraumatism sever, care a fost urmat la cateva zile de infectie,care a condus la moartea faraonului. Inca de la data efectuarii scanarii mumiei au fost pareri diferite intre specialistii care au analizat imaginile realizate. O mare parte din echipa de medici a sustinut teoria politraumatismului, in timp ce alta l-a negat, considerand ca leziunuile au fost produse dupa moarte, in timpul imbalsamarii sau cu ocazia deschiderii sarcofagului de catre Carter in secolul trecut. Voi enumera leziunile descoperite la scanarea mumiei regale cu CT:
  1. fractura femurului stang la nivelul epifizei cu zone de initiere reparatorie
  2. absenta rotulei stangi, fapt semnalat si de Carter, gasita acum bine ascunsa in mana stanga a faraonului
  3. fractura rotulei drepte in situ
  4. fractura femurului drept 1/3 inferior
Ca urmare a inventarierii acestor leziuni s-a presupus ca faraonul a suferit un accident si exista doua teorii:
  1. a fost aruncat si a cazut din carul de lupta izbindu-se de sol si fracturandu-si genunchii
  2. a fost lovit cu o bata peste genunchi intr-o disputa, probabil in razboiul cu hititii care foloseau aceste arme ca principale arme de atac
Dupa cateva zile de la producerea accidentului plagile faraonului s-au infectat si el a murit prin septicemie. Faptul ca mumiei ii lipsesc coastele si sternul a fost pus pe seama manipularii incorecte a echipei lui Carter, sau pe seama imbalsamatorilor care le-au eliminat in timpul prepararii mumiei. Dupa unii membri ai echipei examinatoare ar axista si leziuni la nivelul vertebrelor, justificate de alti membri ca fiind generate de tehnicile de imbalsamare. Un raport complex al examinarii CT gasiti publicat de The Guardians in 8.03.2005, de unde am preluat si imaginea craniului regelui Tut.

vineri, 19 februarie 2010

Moartea regelui Tut


De cateva zile agentiile de presa sunt pline de relatari despre descoperirea cauzei mortii celui mai celebru faraon din lume, Tutankamon (mai corect Tutahankamon, sau chiar Tut-ankh-Amon). Sa ne amintim cate ceva despre viata si moartea acestui vestit personaj.
A fost fiul faraonului Amenhotep (Akhenaton) si al reginei Kiya din dinastia a 17-a numita "epoca de aur a faraonilor". Tutankamon s-a nascut in 1341 i.H.. La varsta de 7 ani este casatorit cu sora sa Ankesenamon, iar la varsta de 9 ani devine faraon (dinastia a 18-a), dupa moartea fratelui sau mai mare Smenkhkare. Moare in 1324 i.H.si este inmormantat in Valea Regilor langa Teba, unde din fericire pentru noi, nimeni nu-i gaseste mormantul timp de mai multe mii de ani, pana ce in 1922, un englez numit Howart Carter da peste el intact. Bogatia obiectelor gasite in mormant, sarcofagul din aur masiv cu pietre pretioase si mumia intacta, il fac de departe cel mai celebru dintre personajele istorice de pana acum.
Inca de la descoperirea faraonului copil s-au ridicat multe semne de intrebare despre moartea lui si s-au imaginat multe scenarii. Bazandu-se pe o lipsa de substanta osoasa de la baza craniului s-au imaginat mai multe scenarii privind asasinarea lui, printr-o lovitura la ceafa cu o arma de catre succesorul lui, faraonul Ay.
Dupa ce ani de zile presupusa crima a rascolit imaginatia a milioane de oameni, in 2005 a inceput o investigare serioasa a mumiei folosind tehnici imagistice de ultima generatie, un computer tomograf portabil Siemens cu care s-a scanat mumia din cap pana--picioare. La interpretarea imaginilor au participat renumiti medici imagisti si legisti din lume, toti fara exceptie somitati in domeniul lor.
Rezultatele scanarii din 2005 au aratat ca gaura din teasta faraonului a fost facuta nu de asasini platiti ci de preotii care l-au imbalsamat dupa moarte care i-au lichefiat creierul si l-au scos prin acest orificiu, iar ceea ce parea un hematom occipital era de fapt o acumulare de rasina in exces din cea introdusa de imbalsamatori pentru a-i conserva fata.
Cu acesta ocazie s-a constatat ca inaintea mortii faraonul suferise un politraumatism complex cu ablatia traumatica a rotulei stangi, fractura grava de platou tifial si fracturi la oasele femur. Discrete zone de debut reparator al plagilor sugerau ca faraonul a mai suprevietuit cateva zile si probabil a murit din cauza ranilor suprainfectate. Dupa propria mea parere pe care am impartasit-o intr-o scrisoare si domnului Zahi Hawas,
moartea faraonului de 19 ani s-a datorat probabil unei boli infectioase, cel mai probabil tetanos, contractat in urma contaminarii plagilor cu spori tetanici din pamant. Sa nu uitam ca timp de milenii soldatii raniti in razboaie mureau datorita a doua cauze: hemoragia si infectia, cea anaeroba fiind cea mai grava.
Asta ar explica si unele leziuni la nivelul oaselor mai mici decsoperite la scanarea mumiei.
Iata insa ca la mijlocul lunii februarie a.c. a fost facute cunoscute rezultatele testelor ADN-lui recoltat de la mumia faraonului si ele indica drept cauza a decesului malaria. Nu se specifica cu ce tip de plasmodii a fost infectat faraonul si nici cum pot fi explicate celelalte leziuni, in special cele traumatice. Oricum nu se exclud rezultatele celorlalte investigatii, iar titlurile bombastice din ziare ascund indaratul lor nu atat incapacitatea stiintei de a afla adevarul, cat mai mult interesul presei pentru senzational.
Rapotul OMS pentru malarie pe 2009 arata ca de acesta boala sufereau in 2008 un numar de 243 milioane de oameni, iar din cauza ei au murit in acelasi an 863000 oameni, din care 767000 (89%) in Africa, continentul Regelui Tut. Faraonii trec, tantarii raman.