miercuri, 21 decembrie 2016

Atentat la piața copiilor


Am făcut în ultimii ani o obsesie pentru târgurile de Crăciun. Când m-a apucat, nu era zare de astfel de târg în toată România, așa că le-am descoperit cu bucurie în Austria, Germania, Belgia și le-am dedicat numeroase pagini pe blogurile mele. Pe urmă l-am admirat pe cel de la Sibiu și de la care am fost nelipsit în ultimii ani. Cred cu tărie că atmosferă mai frumoasă în preajma sărbătorilor de iarnă, nu există nicăieri decât în târgurile de Crăciun. Mirosul crengilor de brad împletite în ghirlande, amestecat cu parfumul vinului fiert și cel al vaniliei din zaharicalelor vândute pe platouri aburinde, dârele de arome care te conduc spre grătarele cu bratwurști, luminile sclipitoare  ale miilor de steluțe din decorațiuni, podoabele de pus în brad de toate culorile și formele posibile, de la cele Made in China, la cele exclusiviste ale lui Kate Wolfhart, costumele pitoresti ale comercianților și tufele de vâsc atârnate de plafoanele căsuțelor de brad pline cu bunătăți, personajele biblice din Weihnachkrippe, atent cioplite în lemn, peste care se revarsă sunetele flașnetelor și colindele cântate de grupuri de copii, sau coruri de adulți, nu pot fi descrise în cuvinte și nu pot fi găsite nicăieri în altă decât într-un târg de Crăciun. O astfel de plimbare prin ploaie de mirosuri, culori și sunete este o întoarcere în copilărie. Din nou, indiferent de vârstă freamăți atunci când regăsești pe tarabe jucăria copilăriei tale pe care meșterii populari mai conservatori din fire, n-au vrut s-o abandoneze și o reproduc cu sfințenie an de an, sau prăjitura bunicii învățată de pe o rețetă de la călugărițele de la Notre Dame de Sion și uitată de toți o dată cu bunica. Nu poți să nu te bucuri când personajele copilăriei dau năvală în jurul tău, indiferent dacă e vorba de Pinocchio, Motanul încălțat, Cenușăreasa, Albă ca Zăpada și trupa ei de pitici, Alice venită tocmai din Țara Minunilor, în contrast cu lumea supermarketurilor dominată de Spiderman, Darth Vader, Yoda, hobbiți și dinozauri. 
Dar farmecul târgurilor de Crăciun este dat și de oamenii care le vizitează, de bucuria de pe chipurile copiilor și de pe cele ale bunicilor, de localnicii eleganți care vin direct din biserică, în piață, în drumul lor spre concertele de gospel, sau spre restaurantele primitoare. O piață de Crăciun departe de a fi o manifestare religioasă, (exprimată poate doar de scenele cu peștera Nativității și de clopotele bisericilor în jurul cărora se instalează), este o bucurie a regăsirii inocenței copilăriei trecute și iremediabil pierdute și o manifestare a vitalității unei comunități care-și conservă tradițiile, credințele și poveștile legate de cea mai frumoasă sărbătoare din an, Nașterea Mântuitorului.

Așa că atacul asupra târgului de Crăciun de la Berlin nu este un atac al unei religii asupra alteia, în luptă nu sunt creștini și musulmani, nici cruciați și sarazini. Atacul asupra pieței de Crăciun este un atac al barbariei asupra copilăriei, asupra tradițiilor și culturii europene și a valorilor ei. Iar rezultatul este previzibil: de la malurile Atlanticului la Urali naționalismul și extrema dreaptă triumfă peste tot, fie că poarta numele Trump, Le Pen, Orban sau Putin. 
Peste târgurile de Crăciun europene se așterne în loc de Stille Nacht, Nacht und Nebel.
The new nationalism, desen de David Parkins pe coperta
revistei The Economist 19 noiembrie 2016
N.B. Dacă în Germania de nord se preferă denumirea de "Weihnachtsmarkt" (Wiehnacht = Crăciun + markt = Piață), în parțile sudice și în Austria denumirea consacrată este "Christkindlmarkt" ori "Christkindelsmarkt", cuvânt provenit din Christ + kinder (copii) + markt (piață).

marți, 20 decembrie 2016

10 milioane de morți prin infecții nosocomiale în 2050


Un studiu publicat în 2014 despre rezistența microbiană la antibiotice publicat în Marea Britanie de Jim O' Neill apreciază numărul de decese datorate rezistentei microbiene în 2050 la 10 milioane de cazuri. Asta în timp ce numărul de decese datorate cancerului va fi de 8,2 milioane, prin accidente rutiere de 1,2 milioane, complicații ale diabetului 1,6 milioane si boli diareice 1,4 milioane. În prezent bacteriile rezistente la antibiotice sunt responsabile de 700.000 de decese anual în întreaga lume.
Deși studiul este contestat de o serie de autori din Australia și Elveția, realitatea întrece orice imaginație și este foarte probabil ca generațiile următoare să se întoarcă la medicina secolului XIX din era preantibiotică. Astăzi media europeană a tulpinilor de stafilococ auriu rezistent la meticilină (MRSA) izolate din hemoculturi este de 10% din tulpinile de stafilococ auriu, iar în unele țări ea trece de 50%. Tulpinile de Escherichia coli și Klebsiella ESBL (producatoare de betalactamaze), rezistente la cefalosporine și la unele peniciline de sinteză sunt tot mai frecvente, iar enterococii rezistenți la vancomicina (VRE)au fost semnalați în majoritatea țărilor europene.
10 milioane sau numai 2 milioane nu sunt doar cifre, sunt vieți care se vor pierde ca urmare a abuzului de antibiotice. Mai multe antibiotice administrate înseamnă mai multe bacterii care vor dezvolta rezistență și tot mai puține mijloace terapeutice la îndemână pentru tratarea infecțiilor. Dacă unele țări îngrijorate deja de costurile materiale și umane ale rezistenței la antibiotice au trecut la măsuri radicale, pe plaiul mioritic nu se întâmplă nimic în acest sens. În "piețele de ruși" se vând în continuare alături de bulion și pește afumat antibiotice moldovenești și ucrainiene, la farmacie poți obține orice antibiotic dorești dacă ai bani, că doar nimeni nu controlează farmaciile în afara ANAF-ului, iar medicii dau cu ușurință rețete cu antibiotice ca să nu-și ridice pacienții în cap și să fie protejați mai degrabă ei decât bolnavii.
Iar zicala de acum 30 de ani de pe vremea secundariatului meu: "Te simți nasol, ia Biseptol", a fost înlocuita cu alta: "Vrei să te simți bine, ia cefalosporine, nu aspirine".

Terapia fotodinamică țintită în cancerul de prostată

Ofrande zeului Ra.
Zilele astea s-au publicat în Marea Britanie (The Lancet Oncology) rezultatele unui studiu al terapiei cancerului de prostată printr-o procedură microinvazivă bazată pe activarea unei substanțe produse de bacterii izolate din adâncurile marine de lumina produsă de un laser.
În fapt bacteriile care trăiesc la fundul mării departe de lumina solară au dezvoltat un sistem propriu de producere a oxigenului la o luminare extrem de slabă. Substanța izolată numită WST11, dacă este iluminată puternic, determină eliberarea din țesuturi a unei cantități substanțiale de oxigen care tromozează vasele de neoformație tumorală și ucide celulele canceroase. După administrarea medicamentului TOOKAD®, (WST11 solubil), printr-o micropuncție prostatică se introduce un fir de fibră optică prin care se transmite lumina unui laser în tumoră, într-o anumită lungime de undă și cantitate. Tromoza vaselor de neoformație se produce instantaneu.
Bioluminiscență în adâncul mării.
foto Wikipedia
Tehnologia dezvoltată la Institutul de Știință Weizmann din Israel în  colaborare cu STEBA Biotech a fost utilizată pe 413 pacienți cu cancer de prostată și a fost eficientă la 43% din cei care au primit-o și care s-au vindecat complet. Metoda exclude complicațiile urinare și sexuale care apărea după intervențiile chirurgicale clasice.

marți, 22 noiembrie 2016

Infecțiile nosocomiale din zona Moldovei din trimestrul III 2016

Centrul Regional de Sănătate Publică Iași, (o instituție al cărui rost eu nu-l mai văd după înființarea unui Institut Național de Sănătate Publică), căruia județele din Moldova (rog nu confundați cu Basarabia care este Republica Moldova) îi trimit în fiecare lună date statistice privind diverse aspecte ale supravegherii stării de sănătate a populației, a binevoit după o memorabilă pauza de mai mulți ani să-și aplece privirea către muritori și să ne spună câte ceva despre ce se mai întâmpla cu infecțiile nosocomiale dintre Prut și Siret. Gurile rele zic că unii responsabili județeni, inclusiv de pe la noi, au ridicat în septembrie la o ședință problema comunicării într-o singură direcție, adică de la opincă la vlădică, asa că acum am primit și noi niscavai date. Să le citim.
În lunile iulie-august-septembrie 2016 în zona Moldovei s-au înregistrat în sistemul de rutină 792 cazuri de I.A.A.M. (infecții asociate asistentei medicale), adică 0.42% din bolnavii externați.
Față de 2015 creșterea este de 42,5%, fiind generată de explozia de I.C.D. (infecții cu Clostridium difficile) care au însumat 355 cazuri.
Cele mai multe I.A.A.M. s-au înregistrat la pacienții din: Iași (0.68%), Galați (0,40%), Suceava (0,39%), iar la polul opus sunt județele: Bacău (0.23%), Vaslui (0,29%) și Botoșani (0,09%!).
(Dacă aș fi ministrul Voiculescu aș trimite urgent o comisie de control la Bot' șeni să verifice situația de acolo și s-ăi scuture pe cei din D.S.P.).
Ponderea cazurilor pe secții (adică procentul) pune pe primul loc secțiile chirurgicale (21%), urmate de ATI (16%), deși infecțiile de plagă chirurgicală sunt întâlnite doar în 81 de cazuri, cam la acelasi nivel cu cele respiratorii (950 și urinare (87), de departe cele mai numeroase fiind cele digestive.
Vom vedea mâine ce a mai găsit Centrul Regional de Sănătate Publică Iași în sistemul santinelă.


sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Ministrul Voiculescu faţă în faţă cu reacţiunea

Un proverb românesc spune; apa trece pietrele rămân. Este multă înţelepciune în acest proverb, dar din nefericire ne defineşte şi pe noi ca naţiune.
Indiferent de culoarea politică a miniştrilor care trec prin guvern, în spatele lor o invincibile armada de funcţionari căţăraţi prin birouri şi baricadaţi cu teancuri de dosare aşteaptă schimabrea schimbării. Alte partide, alţi miniştri,  noi de aicea nu plecam, nu plecam acasă!
Ce se întâmplă acum la Ministerul Sănătăţii este reprezentativ pentru toate ministerele. Aceiaşi funcţionari care au împins sub pixul miniştrilor acte la semnat care au produs aiureala actuală din sănătate sunt în continuare la butoane, gata să producă alte norme şi legi după acelaşi tipar cunoscut: luăm o lege de afară, o traducem şi le-o dăm pe gât românilor, că tot n-o s-o aplice nimeni, că toată lumea ştie ca n-o să păţeasca nimic dac-o ignoră.
Să mă refer la ce ştiu mai bine, la legislaţia privind infecţiile nosocomiale, (deşi anii numeroşi petrecuţi în administraţia sanitară mi-ar permite să mă refer şi la alte acte normative).
După scandalul Colectiv+Hexipharma = love toata lumea a înţeles că trebuie schimbat ceva în sistemul de prevenire, identificare şi control al infecţiilor nosocomiale, rebotezate acum pompos: infecţii asociate asistenţei medicale, o traducere mot-a-mot din saxonul Health-association infection. Drept urmare la începutul lunii octombrie apărea Ordinul Ministrului sănătăţii 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare.
În esenţă noul Ordin impune ca fiecare spital să-şi organizeze:
1.     un serviciu de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale, din care să facă parte obligatoriu un medic epidemiolog şi un medic de boli infecţioase care să coordoneze politica de antibioticoterapie a celorlaţi medici din spital.
2.     În toate unităţile sanitare cu paturi se va înfiinţa Comitetul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale, din care vor face parte pe lânga epidemiolog şi infecţionist si alte categorii de personal (şefi de secţie, director medical si de îngrijiri, bacteriolog, farmacist, etc.)
3.     şeful serviciului sau al compartimentului de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale, este inclus în Comitetul director al spitalului şi este direct subordonat managerului unităţii.
Dacă luăm la analizat numai aceste 3 modificări constatăm că cel care a stat şi a compus Ordinul de Ministru trăieşte în altă ţară dacă nu chiar pe altă planetă:
1.     am scris nu de mult că în România există cu ceva mai mult de 100 de epidemiologi, majoritatea dintre ei lucrând în D.S.P.-uri, institute de cercetare etc. Cum asiguri la 425 de spitale cel puţin un epidemiolog?
2.     am aceeaşi întrebare pentru medicul infecţionist: cine crede din minister că doctorii specialişti în boli infecţioase vor abandona bolnavii şi beneficiile de pe urma lor pentru a veni să-şi toace nervii cu alţi medici pe probleme de abuz de antibiotice?
3.     Dacă tot s-a înfiinţat un Comitetul de prevenire a infecţiilor, atunci ar fi fost normal ca legiuitorul să-i dea şi niscava atribuţii, care nu se regăsesc nicăieri în actul administrativ. 
Iar subordonarea faţă de manager ucide din faşă orice independenţă a personalului menit să se lupte cu admnistraţia spitalului pentru condiţii mai bune de îngrijire, dotare cu materiale de curăţenie şi de dezinfectie.

          Aşadar un alt Ordin de Ministru aruncat pe piaţă fără acoperire în viaţa reală, care ignora alte feluri de infecţii contractate în sectorul medical din afara celor din spitale, dar care deschide larg uşa firmelor private care vor oferi servicii de consultanţă la sume substanţiale, care din păcate nu pot ajunge la amârâţii care trudesc acum prin C.P.C.I.N-uri.

vineri, 18 noiembrie 2016

Riscul de toxiinfecție alimentară prin consum de salată gata pregătită la pungă


Un articol recent din presa engleză atrage atenția asupra riscului de îmbolnăviri prin consumul de salată proaspătă vândută la pungă prin lanțurile de magazine britanice. Principalele boli transmise sunt salmonelozele "minore", adică enterocolita acută și chiar posibilitatea apariției de focare de toxiinfecție alimentară.
Ne bucurăm și noi de ceva timp de apariția pe rafturile magazinelor a pungilor cu diferite feluri de salată gata pregătite, peste care nu trebuie decât să turnăm dressing și care se pot mânca imediat. Uneori ne bucurăm ca fraierii când găsim astfel de salate frumos colorate la prețuri reduse, mai ales când se apropie data de expirare. Cercetătorii britanici au constatat că tocmai aceste amestecuri de legume sunt cele mai periculoase dacă nu sunt consumate imediat după cumpărare și mai ales dacă sunt păstrate de la o masa la alta chiar în frigider.
Ce se întâmplă doctore ?
Se întâmplă că salatele și amestecurile de salate (rucola, spanac, eisberg, varză, lăptucă, radicchio, lobodă, ridichi, etc.) sunt spălate imediat după culegere și înainte de prelucrare, cu jet de apa potabilă foarte rece, pentru a se conserva cât mai bine principiile alimentare din ele. În urma acestei spălări energice cea mai mare parte din microbii de pe frunze, rădăcini etc. sunt îndepărtați, dar spălarea cu apă nu este nici dezinfecție, nici pasteurizare și nici sterilizare, așa că populații bacteriene supraviețuiesc acestei proceduri.
După sigilarea pungilor cu salată chiar în atmosfera controlată și în frig bacteriile rămân în stare latentă, dar vii. Rămân și așteaptă o eroare umană care să le favorizeze înmulțirea, deoarece scopul principal al fiecărui organism de pe acesta planeta este de a se reproduce. iar erorile pot apare de la prelucrare, ambalare, depozitare, transport, distribuție, prezentare, desfacere și până la consum. O întrerupere a lanțului frig: (văd adesea produse alimentare perisabile luate din frigidere și abandonate prin rafturi din magazine, sau un conducător auto care face economie la combustibilul de la agregatul frigorific al mașinii izoterme, un distribuitor mai inconștient sau un vânzător mai neglijent) duce imediat la o înmulțire explozivă a bacteriilor din pungă. În lichidul scurs de pe vegetalele tăiate se găsesc proteine, apa și săruri minerale, glucoză, vitamine, toate substanțe folositoare pentru metabolismul unei bacterii. Din 100 de salmonelle în 5 zile se produc peste 100000 de bacterii, mult peste numărul necesar pentru a îmbolnăvi un om.
Ce-i de făcut?
1. cumpărați salată la pungă cât mai proaspăta și consumați-o în ziua în care ați luat-o.
2. chiar dacă arată impecabil consumați-o numai după ce ați mai spălat-o încă o dată cu jet de apa rece.
3. evitați să păstrați de pe o zi pe alta o salata începută la pungă.
4. preferați la restaurant o salată preparată termic, sau o murătură și evitați salatele cu sosuri complicate, maioneze, aspicuri etc.
5. citiți cu atenție etichetele și mai ales data de expirare.
6. preferați să cumpărați salate gata pregătite de firme serioase cu brand cunoscut chiar dacă sunt mai scumpe; tradiția, tehnica, dotarea cu utilajele, etc. dau mai multă siguranță decât salatele produse de firme obscure și greu controlabile.
P.S. Mulțumesc Cristinei pentru semnalizarea articolului.

Riscul de toxiinfecție alimentară prin consum de salată gata pregătită la pungă


Un articol recent din presa engleză atrage atenția asupra riscului de îmbolnăviri prin consumul de salată proaspătă vândută la pungă prin lanțurile de magazine britanice. Principalele boli transmise sunt salmonelozele "minore", adică enterocolita acută și chiar posibilitatea apariției de focare de toxiinfecție alimentară.
Ne bucurăm și noi de ceva timp de apariția pe rafturile magazinelor a pungilor cu diferite feluri de salată gata pregătite, peste care nu trebuie decât să turnăm dressing și care se pot mânca imediat. Uneori ne bucurăm ca fraierii când găsim astfel de salate frumos colorate la prețuri reduse, mai ales când se apropie data de expirare. Cercetătorii britanici au constatat că tocmai aceste amestecuri de legume sunt cele mai periculoase dacă nu sunt consumate imediat după cumpărare și mai ales dacă sunt păstrate de la o masa la alta chiar în frigider.
Ce se întâmplă doctore ?
Se întâmplă că salatele și amestecurile de salate (rucola, spanac, eisberg, varză, lăptucă, radicchio, lobodă, ridichi, etc.) sunt spălate imediat după culegere și înainte de prelucrare, cu jet de apa potabilă foarte rece, pentru a se conserva cât mai bine principiile alimentare din ele. În urma acestei spălări energice cea mai mare parte din microbii de pe frunze, rădăcini etc. sunt îndepărtați, dar spălarea cu apă nu este nici dezinfecție, nici pasteurizare și nici sterilizare, așa că populații bacteriene supraviețuiesc acestei proceduri.
După sigilarea pungilor cu salată chiar în atmosfera controlată și în frig bacteriile rămân în stare latentă, dar vii. Rămân și așteaptă o eroare umană care să le favorizeze înmulțirea, deoarece scopul principal al fiecărui organism de pe acesta planeta este de a se reproduce. iar erorile pot apare de la prelucrare, ambalare, depozitare, transport, distribuție, prezentare, desfacere și până la consum. O întrerupere a lanțului frig: (văd adesea produse alimentare perisabile luate din frigidere și abandonate prin rafturi din magazine, sau un conducător auto care face economie la combustibilul de la agregatul frigorific al mașinii izoterme, un distribuitor mai inconștient sau un vânzător mai neglijent) duce imediat la o înmulțire explozivă a bacteriilor din pungă. În lichidul scurs de pe vegetalele tăiate se găsesc proteine, apa și săruri minerale, glucoză, vitamine, toate substanțe folositoare pentru metabolismul unei bacterii. Din 100 de salmonelle în 5 zile se produc peste 100000 de bacterii, mult peste numărul necesar pentru a îmbolnăvi un om.
Ce-i de făcut?
1. cumpărați salată la pungă cât mai proaspăta și consumați-o în ziua în care ați luat-o.
2. chiar dacă arată impecabil consumați-o numai după ce ați mai spălat-o încă o dată cu jet de apa rece.
3. evitați să păstrați de pe o zi pe alta o salata începută la pungă.
4. preferați la restaurant o salată preparată termic, sau o murătură și evitați salatele cu sosuri complicate, maioneze, aspicuri etc.
5. citiți cu atenție etichetele și mai ales data de expirare.
6. preferați să cumpărați salate gata pregătite de firme serioase cu brand cunoscut chiar dacă sunt mai scumpe; tradiția, tehnica, dotarea cu utilajele, etc. dau mai multă siguranță decât salatele produse de firme obscure și greu controlabile.

joi, 17 noiembrie 2016

O scurtă istorie a poliomielitei pentru anti vaxxeri

Stela funerara din Egiptul antic reprezentând un pacient cu sechele de poliomielita
secolul XV înainte de Cristos
Nu se știu multe lucruri despre evoluția paraliziei infantilă de-a lungul secolelor și pâna în secolul al-XIX-lea nu se cunosc epidemii. Asta nu înseamna ca boala nu a existat. Pe o stela funerară din Egiptul antic este reprezentat un tânăr cu un picior mai subțire și mai scurt, semn clar de sechele după poliomielită. 
Un caz mai celebru este cel al împăratului roman Claudius, care a fost afectat de aceasta boală în tinerețe și despre care istoricul Suetonius Tranquillus în lucrarea sa Caesarum XII-vitae (Viața celor 12 Cezari) scria: ....de-a lungul aproape a tot cursul copilăriei și tinereții sale a suferit atât de grav de diverse tulburări repetate care i-au amorțit vigoarea și au afectat atât mintea cât și trupul.
Istoria consemnează că împăratul era cărat din cauza infirmității într-o lectică și o mantie lungă îi acoperea picioarele să nu-i vadă supușii piciorul paralizat.
Un alt caz celebru de paralizie infantilă este cel al scriitorului scoțian Walter Scott, care a suferit de acesta boală la vârsta de doi ani și a rămas cu sechele la piciorul drept.
Sir Walter Scott,
pictura de Sir William Allan

Boala care evolua endemic în Europa și America avea să explodeze în epidemii importante la începutul secolului XX în S.U.A.
Astfel în vara lui 1916 la New York debutează o epidemie care cuprinde rapid coasta de est a Statelor Unite și care determină 27000 de paralizii și 6000 de decese. Numai în New York se înregistrează 9000 de paralizii și 2448 de decese. Populația părăsește masiv orașul refugiindu-se la țară, teatrele se închid, adunările publice sunt suspendate și municipalitatea recurge la sisteme de carantină publicând în presă numele și adresa celor bolnavi și obligând familiile bolnavilor să afișeze la intrarea în locuință sau la ferestre cupoane de carantină.

Sunt descurajate amigdalectomiile, consumul de apă din fântâni publice, îmbăiatul în mare sau la ștranduri, care se închid.
În orășelele americane grupuri de oameni înarmați împiedică locuitorii din New York sau împrejurimi să intre în oraș pentru a stăvili epidemia.


luni, 3 octombrie 2016

Premiul Nobel pentru medicină 2016


Profesorul Yoshinori Ohsumi este câștigătorul premiului Nobel 2016 pentru fiziologie și medicină pentru studiile sale privind autofagia. În imagine profesorul din Tokyo explică modul în care materialele depozitate în citoplasma celulară (sferele deschise la culoare) sunt dirijate spre lizozomi (sferele închise la culoare) și supuse reciclării prin atacul enzimelor hidrolitice din lizozomi. Întregul mecanism este codificat genetic și o data descifrat poate deschide noi mecanisme de tratare a unor tezaurismoze umane, sau infecții latente cum ar fi slow viroses. Încă o dată natura ne arată că suntem din punct de vedere social mai primitivi decât o banală celulă care-și reciclează deșeurile.
Schema de autofagie după reserchgate.net

Premiul Nobel pentru medicină 2016


Profesorul Yoshinori Ohsumi este câștigătorul premiului Nobel 2016 pentru fiziologie și medicină pentru studiile sale privind autofagia.
În imagine profesorul din Tokyo explică modul în care materialele depozitate în citoplasma celulară (sferele deschise la culoare) sunt dirijate spre lizozomi (sferele închise la culoare) și supuse reciclării prin atacul enzimelor hidrolitice din lizozomi.
Întregul mecanism este codificat genetic și o data descifrat poate deschide noi mecanisme de tratare a unor tezaurismoze umane, sau infecții latente cum ar fi slow viroses.
Încă o dată natura ne arată că suntem din punct de vedere social mai primitivi decât o banală celulă care-și reciclează deșeurile.
Schema de autofagie după reserchgate.net

miercuri, 28 septembrie 2016

Ministerul Sănatății noastre (viitoare) pune altă Mărie cu aceeași pălarie să se ocupe de infecții nosocomiale


Zilele astea Ministerul Sănătății ne-a făcut nouă muncitorilor din sănătate un cadou: a emis Ordinul Ministrului Sănătătii nr. 961/2016 . În comunicatul de presă ni se spune că Ordinul Ministrului Sănătății (OMS) 961 / 2016, aprobat și publicat în Monitorul Oficial, reprezintă primul act normativ din pachetul legislativ privind controlul infecțiilor nosocomiale
 Conform recomandărilor Comisiei Europene, termenul de infecții nosocomiale se redefinește și devine „infecții asociate îngrijirilor medicale”.
Până aici nimic anormal, termenul HAI pe care l-am abordat în alta postare de a mea fiind consacrat în toată lumea. 
Anormal mi se pare a pune căruța înaintea boilor, adică a emite norme de curățenie, dezinfecție &co. fără a avea definitivate normele de prevenire și combatere a acestor "infecții asociate îngrijirilor medicale”.
Să luăm un exemplu din OMS 961/2016: Anexa 2, Tehnica de lucru și interpretare pentru testele de evaluare a procedurii de curățenie și dezinfecție, paragraf A: Controlul bacteriologic al probelor de pe tegumente, punct 10, litera a:
"la germenii patogeni izolati se va efectua la cererea departamentulul SPIAAM  testarea rezistenței la antibiotice".
Nu exista în nici-o unitate sanitară ceva care să sune a SPIAAM. Dacă acronimul vrea să fie Serviciul de Prevenire a Infecțiilor Asociate Actului Medical, întâi trebuie să-l înființăm și pe urma să-i dăm ceva de făcut. Ori a menține sub altă denumire S.P.C.I.N. sau C.P.C.I.N. (Secții sau compartimente de prevenire și combatere (control) al infecțiilor nosocomiale fără să le reformeze și să le întărească. nu este decât altă Mărie cu aceeași pălărie pusă pe țambalul infecțiilor din spitalele românești.

P.S. nu știu dacă din cele câteva sute de cititori ai mei care au răsfoit paginile blogului meu despre infecții nosocomiale a fost vreun coleg din Ministerul Sanătății, dar știu că una din problemele sesizate de mine și anume lipsa procedurilor de recoltare de probe și standardele de referință au fost reintroduse în O.M.S. 961/2016, după ce fuseseră scoase pe vremea directoratului lui Rafila.
Încet, încet ne întoarcem la Ordinul M.S. 190/1982 care oricum era mai bun decât acest 961/2016. 

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Comunicatul ANSVA (avem și noi E. coli în carne și preparate de carmangerie nu doar englezii)



Informare de presă

Rezultatele acţiunilor cuprinse în Planul Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei Escherichia Coli verotoxigenă în produse alimentare de origine animală în perioada 

08 august - 02 septembrie 2016

În perioada 08.08.2016 - 02.09.2016, în cadrul acestui Plan Naţional de Control* au fost prelevate şi analizate un număr de 171 probe, din următoarele categorii de produse: carne (mici, sanitaţie carcasă bovine, sanitaţie carcasă ovine, carne tocată vită, carne tocată amestec, pulpă vită, hamburger vită, vrăbioară vită refrigerată, pastramă oaie afumată, pulpă mânzat, cârnaţi amestec, pastramă oaie, carne tocată amestec vita porc) şi lapte şi produse din lapte (lapte crud vacă, branza telemea oaie, caşcaval, caş ovine, brânză proaspătă, iaurt).

Probele au fost recoltate din: abatoare, magazine alimentare, carmangerii, supermarketuri şi dozatoare de lapte. Echipele de inspectori sanitari veterinari şi pentru siguranţa alimentelor, desemnate şi instruite pentru a desfăşura acţiunile din cadrul acestui Plan, au prelevat probe, conform planificării, din judeţele: Argeș, Alba, Bacău, Botoşani, Bistrița Năsăud, Bihor, Buzău, Bucureşti, Covasna, Constanța, Cluj, Caraș-Severin, Calarași, Dambovița, Ilfov, Iași, Galați, Gorj, Harghita, Hunedoara, Mureș, Maramureș, Mehedinți, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Timiș, Satu Mare, Salaj, Suceava, Valcea, Vaslui.

În perioada menţionată, a fost depistată prezenţa Escherichia Coli verotoxigenă la 14 probe prelevate din:

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judet Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de bovine, abator, judeţ Suceava;

•probă din carne tocată vită, magazin alimentar, judeţ Tulcea;

•probă din cârnaţi amestec subţiri, magazin alimentar, judeţ Tulcea;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă recoltată din pastă de mici, restaurant, judet Caraş Severin;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judet Bistrita Nasaud;
•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Bistrita Nasaud;
•probă recoltată din telemea de oaie, judeţ Olt;
•probă recoltată din lapte crud bovină, fermă, judeţ Prahova;
 Ca urmare, Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor județene, au efectuat controale oficiale la unitățile în care s-a depistat și comercializat produsele incriminate și au dispus măsurile prevăzute în Planul Naţional de Control. 
Din informațiile furnizate de IISPV, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, distribuția probelor analizate până la această dată, pe categorii de produse și rezultate obținute pentru detecția E.coli verotoxigenă (VTEC), a fost urmatoarea:
-58 probe carne (pulpă vită, carne tranșată vită, pulpă mânzat, gulaș vită, etc.) din care:  57 probe cu rezultat negativ (98%) si 1 proba cu rezultat pozitiv (2%);

-100 probe carne preparată (mici, carnați, hamburger, frigarui, pastramă, etc.) din care:  93 probe cu rezultat negativ (93 %) si 7 probe  cu rezultat pozitiv (7 %);

-88 probe carne tocată (carne tocată porc, carne tocată vită, carne tocată amestec) din care:  87 probe cu rezultat negativ (99 %) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (1%);   


-80 probe lapte crud de vacă din care: 79 probe cu rezultat negativ (98,75%) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (1,25%);   

-146 probe produse lactate (telemea, branză maturată, caș, cașcaval, iaurt, smântână)  din care:  145 probe cu rezultat negativ (99,3 %) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (0,7 %);  

-160 probe sanitație de pe carcase bovine, din care:  157 probe cu rezultat negativ (98%) si 3 probe  cu rezultat pozitiv (2 %);  -86 probe sanitație de pe carcase bovine, din care:  69 probe cu rezultat negativ (80 %) si 17 probe  cu rezultat pozitiv (20 %).  Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene vor face publice rezultatele analizelor pentru probele prelevate, precum şi măsurile dispuse în cadrul Planului Naţional de Control. 

*Planul Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei Escherichia Coli verotoxigenă, care a fost demarat în data de 16 mai şi se va desfăşura până pe data de 31 decembrie 2016, presupune prelevarea şi analizarea de probe prelevate de pe suprafaţa carcaselor de bovine şi ovine, din carnea proaspătă de bovine şi ovine, din carnea tocată şi carnea preparată şi din laptele crud şi produsele din lapte crud.

miercuri, 7 septembrie 2016

E. coli rezistente la antibiotice în carnea vândută la supermarket în Marea Britanie - o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii umane


Alianţa pentru Salvarea Antibioticelor din Marea Britanie a publicat luni 5 septembrie 2016 rezumatul studiului comandat la Universitatea din Cambridge, pentru depistarea bacteriilor din specia Escherichia coli pe carnea de porc şi de pui vândută în supermarketurile britanice. 
Cercetatorii au recoltat 189 de probe de pe carne de porc şi de păsări de curte cu origine din Marea Britanie, din cele mai mari şapte lanţuri de supermarket-uri britanice, şi anume: ASDA, Aldi, Coop, Morrisons, Sainsbury, Tesco şi Waitrose.
S-a constatat că 24% din probele de carne de pui testate au fost pozitive pentru E. coli ESBL pozitivă*, un tip de rezistenţă la antibioticele moderne de tip cefalosporină, antibiotice deosebit de importante, deoarece sunt utilizate pentru tratarea infecţii grave cu E. coli.
Un număr total de 51% din tulpinile de E. coli izolate din probele de carne de porc şi de pasăre au fost rezistente la antibioticul trimethoprim, care este utilizat pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar inferior (infecții ale vezicii urinare), fiind component al bine cunoscutului Biseptol.
În plus, 19% din tulpinile de E. coli au fost rezistente la gentamicina, un antibiotic foarte important folosit pe scară largă pentru tratarea infecţiilor grave ale tractului urinar superior  (infecții ale rinichiului sau ureterelor).
Aceste constatări sugerează că utilizarea excesivă a antibioticelor în zootehnia intensivă contribuie, prin trecerea lor în lanţul trofic, la creşterea nivelului rezistenţei bacteriene, fiind găsit şi în infecţiile umane cu E. coli. 
În timp ce consumul crescut de antibiotice în medicina umană este de asemenea, un motiv major pentru apariţia rezistenței bacteriene, unii oameni de ştiinţă britanici susţin că aportul fermei este la fel de important pentru rezistenţa bacteriană la antibiotice, că de fapt "Suntem ceea ce mâncăm".
(Prelucrare după un material E.C.D.S.)
*ESBL: Extended Spectrum Beta Lactamase, (betalactamază cu spectru extins). Bacteriile care prezintă aceasta enzimă sunt rezistente la betalactamine, antibiotice din care fac parte penicilinele, cefalosporinele şi aztreonamul. Se cunosc până în prezent două bacterii care prezintă această enzimă: E. Coli şi Klebsiella.

joi, 9 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale; partea a IX a: Ce este de făcut?


Ce ar trebui făcut pentru scoaterea la suprafață a infecțiilor nosocomiale nedeclarate și limitarea lor? Câteva idei:

LABORATORUL:

  1. implementarea de sisteme informatice specifice pentru laboratoarele de microbiologie care să includă alerte de eroare, de rezistență multiplă, sau importantă
  2. implementarea de sisteme informatice de raportare a suspiciunii de infecție nosocomială direct din laborator
  3. obligativitatea de a conduce diagnosticul cât mai aproape de specie și nu cum se întâmplă acum pe genuri.
  4. obligativitatea de a trimite tulpinile insuficient investigate, sau cele M. D. R. către un laborator de referință local, sau național
  5. achiziția de sisteme automate de diagnostic microbiologic pentru toate laboratoarele de spitale județene și municipale, precum și pentru D. S. P. -uri
EPIDEMIOLOGUL:
  1. independență profesională prin scoaterea de sub subordonarea managementului
  2. salarizare prin Program național de prevenire si control al infecțiilor nosocomiale, nu prin bugetul alocat prin contract cu C.A.S.S.
  3. salarizare atractivă: epidemiologii nu fac gărzi, nu-și rotunjesc veniturile prin plăți informale, deci atragerea unor medici spre această profesie trebuie stimulată.
  4. posibilitatea achiziționării de servicii de consultanță epidemiologică de către spitalele care nu au încadrați astfel de specialiști
MEDICUL PRACTICIAN:
  1. să înțeleagă că de competența lui sunt și alte aspecte ale actului medical, nu doar consultarea pacientului și prescrierea tratamentului
  2. să renunțe la compromisurile făcute cu administrația pentru liniștea proprie (ex.: doi pacienți în pat, medicamente lipsă, dezinfectante pe sponci, dotare precară, sufocare prin birocrație etc.).
MANAGEMENTUL:
  1. să fie scos de sub amenințarea criteriului de performanță scăderea numărului de infecții nosocomiale.
  2. să stimuleze identificarea și investigarea suspiciunilor de infecție nosocomială, inclusiv prin investiții în aparatură performantă și specialiști
MINISTERUL SĂNĂTĂȚII:
  1. să revizuiască Ordinului de ministru privind managementul infecțiilor nosocomiale, pe cel privind curățenia, dezinfecția și sterilizarea, normativele de personal, 
  2. să stopeze prin norme desfacerea necontrolată de antibiotice prin farmacii cu circuit deschis și să interzică vânzarea unor antibiotice injectabile și a celor de rezervă în ambulator.
  3. să elaboreze ghiduri de practică în domeniul curățeniei, dezinfecției și sterilizării.
  4. să reorganizeze instituția Inspecției Sanitare de Stat după standardele organismelor care efectuează inspecții: SR EN ISO/CEI 17020: 2012, în așa fel încât să-i ofere independență pentru a garanta imparțialitatea și corectitudinea evaluării.

miercuri, 8 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale; partea a VIII: laboratorul


Ca să avem o infecție este necesar ca unul sau mai mulți agenți patogeni (viruși, microbi, ciuperci, paraziți) să pătrundă în organism și să producă direct, sau prin efectul unor toxine efecte asupra organismului pe care-l invadează. Condiția ca o infecție să fie nosocomială este ca ea să fie contractată într-o unitate sanitară, sau legată nemijlocit de un act medical, sau de îngrijire a unui pacient. Și mai este încă o condiție: să fie pusă în evidență printr-un examen de laborator, mai pe înțelesul tuturor, microbul să fie identificat, printr-o analiză de laborator.
N.B. datorită complexității identificării infecțiilor virale, fungice, parazitare etc. ma voi referici cu precadere la infecțiile date de microbi evidențiabile prin metode microbiologice.
Exista numeroase metode de identificare a unei infecții microbiene, unele rapide care pun diagnosticul în câteva minute (ex. examenul pentru toxinele bacteriei Clostridium difficile), altele ceva mai complicate care durează câteva zile (ex. identificarea bacteriilor din scaun: coprocultura), sau uneori câteva săptămâni (ex. cultivarea din spută a bacilului Koch al tuberculozei). Indiferent de metodă procedurile se evidențiază în acea parte a unității sanitare numită LABORATORUL DE MICROBIO0LOGIE.
Pentru ca un laborator să pună un diagnostic microbiologic corect este nevoie (ca de altfel în oricare alt fel de activitate medicală) de spații adecvate acestei activități, de o dotare tehnică aparte și de personal specializat, de preferință medici microbiologi. Se regăsesc reunite aceste condiții în spitale românești? Posibil în unitățile mari cum ar fi spitalele clinice, cele județene și în alte spitale importante. Improbabil în spitalele mici și mijlocii unde diagnosticul microbiologic al infecțiilor se oprește la izolarea bacteriilor prin cultivare pe medii de cultură, identificare morfologică prin microscopie și cam atât. Identificarea biochimică, serologică, moleculară nu poate fi făcută în majoritatea laboratoarelor din spitalele obișnuite (exceptând cele enumerate mai sus) din lipsă de dotare tehnico-materială, așa că diagnosticul se pune mai ales pe caracterele de cultură ale bacteriei și pe aspectul germenilor la microscop: coci, bacili, spirili, etc. și pe afinitatea lor față de colorația Gram. Și cam atât. Iar paleta de diagnostic se rezumă la: stafilococ, streptococ, pneumococ, E. coli, Klebsiella, piocianic si proteus. Și cam atât. Fără anaerobi, fără microaerofili, fără coci Gram negativi, fără bacilii Gram negativi nefermentativi o adevărată pacoste în infecțiile nosocomiale. 
Iar dotarea tehnică pentru diagnostic rapid și precis este abia la început. În studiul de evaluare al spitalelor din care din păcate nu putem afla ce spitale au fost incluse de minister în eșantionul de 112 unități, doar 75% folosesc sisteme automate de diagnostic microbiologic (Vitek, Microscan, Bactec, Phenix etc.), deși mă îndoiesc că o fac în mod curent la fiecare infecție și nu doar la cazuri selecționate. În activitatea de 30 de ani de epidemiolog am văzut și situații bizare care mai persistă încă în unele laboratoare de microbiologie:

  • medii de cultură îmbogățite prin adausuri aproximative cum ar fi geloză sânge turnată în laborator din geloză și sânge de la pacienți, inclusiv de la cei care primeau tratament antibiotic
  • discuri de antibiograme manufacturate în laborator din sugativă perforată și îmbibată cu soluții de antibiotic
  • camere termostat improvizate și încălzite cu reșou etc.
Alte minusuri în activitatea laboratoarelor de microbiologie sunt:
  • absența unui program informatic dedicat (ex. WhoNet) 
  • absența unei norme de referință de interpretare privind rezistența bacteriană (EUCAST, CLSI)
  • absența tulpinilor microbiene de referință
  • lipsa unor proceduri de autocontrol pertinente sau nerespectarea lor
În aceste condiții medicul curant nu se poate baza pe diagnosticul etiologic care într-un procent important este imprecis: un Gram negativ.... vorba unei colege de breasla spusă la un raport de gardă:
Dragi colegi tocmai am încheiat luna hemofililor și a început cea a klebsielelor că s-a intors laboranta noastră din concediu.
Iar fraza spusă în glumă ascunde o grămadă de adevar: numărul medicilor de laborator specializați în microbiologie este la fel de mic ca și cel al epidemiologilor, cea mai mare parte din personalul cu studii superioare din laboratoarele de bacteriologie fiind chimiști, biologi, sau biochimiști, unii din ei excelenți profesioniști dar rupți de contextul clinic pe care nu-l stăpânesc.


duminică, 5 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale;.Partea a VII a: epidemiologul


Rar mi-a fost să aud din gura unui politician o prostie mai mare decât cea spusă recent de viceprim-ministrul Vasile Dâncu. 
O să spuneți că Dâncu nu mai este politician și că e tehnocrat, dar eu am să vă răspund că: lupul își schimbă părul, nu și năravul. 
Nu poți sta 20 de ani membru P.S.D., 4 ani ministrul informațiilor publice în guvernul Năstase, 4 ani europarlamentar P.S.D. și acum să devii tehnocrat. Vorba Pieței Universității: 
Cine-a stat cinci ani la ruși
Nu poate gândi ca Bush.
Dar să revenim la prostie: într-un interviu recent , după ce-l ridică în slăvi pe ministrul demisionar P. A. Cadariu, Dâncu rezolvă din condei toate problemele sănatății: rectificări de buget, programe de pregătire a personalului și deblocarea unui sistem de finanțare pentru specialități care nu exista în acest moment inclusiv epidemiolog. 
Dâncu, vasăzică Guvernul, va desfășura un program rapid de pregătire a epidemiologilor. Așa ca la școala de șoferi, înveți ceva de pe regulamente, dai sala, apoi dacă treci de sală poți să dai și poligonul, sau poate ieși direct la traseu.
Reamintesc celor care nu știu că epidemiologia este o specialitate medicală obținuta în urma unui concurs de rezidențiat și a unei pregătiri în specialitate pe o durata de 3 ani, pe baza unei curicule elaborate de Ministerul Sănătății.
Minister care habar n-are câți epidemiologi mai lucrează pe plantațiile sale. Cifra de 160 de epidemiologi care ar lucra în spitale  patriei aruncată de ministerul mai sus amintit mi se pare hazardată și aproximativă.
Pe site-ul Societății Române de Epidemiologie sunt înregistrați 141 de membri cotizanți, iar în raportul Ministerului Sănătății numit Evaluarea spitalelor, (de fapt evaluarea serviciilor de prevenire a infecțiilor nosocomiale), în 112 spitale cercetate au fost găsiți 113 epidemiologi, cu o frecvența între 1 și 4. 
Adică sunt spitale cu un epidemiolog și altele care au câte 4. Câte spitale au câte 4 epidemiologi nu ne spune nimeni, dar bănuim că sunt din centre universitare. Cum se împacă numărul de 4 epidemiologi într-un spital cu normativul de personal din anexa nr. I la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 916/2006 este un mister și probabil o grămadă de pile.
Nu se spune nicăieri câte spitale din cele 425 NU AU NICIUN SINGUR EPIDEMIOLOG!
Părerea mea este că raportul pe care vi l-am anexat mai sus este toaletat, la mine în oraș eu sunt singurul epidemiolog de spital și în celelalte spitale nu exista medici de aceasta specialitate. 
În plus cred că în statisticele M.S. și ale colegiului Medicilor epidemiologi sunt considerați (numărați) și cei care nu practică epidemiologia ci sunt manageri de spital, lucrează la casele de asigurări de sănătate, sau în firme private, unele fără legătură cu epidemiologia. 
Până prin 1995 specialitatea se numea epidemiologie și boli transmisibile și multi infecționiști din generația mea figurează ca fiind și epidemiologi.
Faptul că din lipsa de epidemiologi Ordinul 916/2006 privind aprobarea Normelor referitoare la infecțiile nosocomiale deschide și posibilitatea ca alte specialități medicale să poată coordona un astfel de serviciu, a dus la banalizarea acestei activități importante și la neglijarea ei. Evaluarea M.S. amintită mai sus găsește în compartimentele C.P.C.I.N. (prevenire și combatere infecții nosocomiale) din spitale și alte categorii de medici:

  • 41 medici de laborator
  • 48 alți medici; (chirurg, urolog, ATI, internist, neonatolog, igienă, infecționist, nefrolog, ginecolog, pediatru, radioterapeut, sănătate publică, cardiolog). cu o frecvență între 1 și 7!
Probabil un chirurg între 2 operații, sau un ginecolog între 2 chiuretaje se ocupă (??!!) și de infecțiile nosocomiale, că doar e ca la fotbal, la epidemiologie se pricep toți.
Să recapitulăm:

  1. avem spitale fără epidemiologi. (Majoritatea).
  2. numărul epidemiologilor este insuficient.
  3. plata personalului C.P.C.I.N. se face din fondurile spitalelor obținute în urma prestării de servicii medicale contractate cu casele de asigurări (vorba unei colege de la mine din spital: Ce ne tot freci cu clostridiumul ăsta, până una alta noi cei 10 medici de pe secții ținem pe spinarea noastră tot personalul, inclusiv pe voi).
  4. epidemiologul este subordonat managerului
  5. în 10 ani de la apariția ordinului privind infecțiile nosocomiale nu s-a ținut niciun curs de pregătire profesională pentru personal.
  6. nu se folosește un program informatic unitar de supraveghere a tulpinilor bacteriene, al infecțiilor nosocomiale și al consumului de antibiotice.
  7. nu există reglementată o piață libera a serviciilor de epidemiologie, O.M.S. 916/2006 specificând clar la Anexa 1:

3. Unitățile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecțiilor nosocomiale cu personal, vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecțiilor nosocomiale.
Adică dacă n-ai epidemiolog în spital contractează serviciile cu epidemiologul din Direcția de Sănătate Publică, că în definitiv doar el te poate controla!

sâmbătă, 4 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale;.Partea a VI a: de ce nu se raportează?

Sarcina raportării unei infecții nosocomiale revine medicului curant care îngrijește pacientul și nu epidemiologului, (în situația fericită în care acesta există angajat în spital).
De ce nu se înghesuie medicii să raporteze infecțiile nosocomiale?
De frică.
De frica managerilor de spital cărora nu le cade bine să aibă în spitalul pe care îl păstoresc infecții nosocomiale. Câta vreme scăderea numărului de infecții nosocomiale rămâne un criteriu de performanță pentru managerul de spital, nu se vor găsi prea mulți medici care să declare că un pacient s-a îmbolnavit în spital.
De frica lipsei de sprijin juridic din partea admnistrației spitalului.
De frica aparținătorilor bolnavului care l-ar putea întreba: „l-am adus pe tata cu o boală și acum pleacă cu alta?’. O întrebare incomodă mai ales dacă aparținătorul bolnavului a fost „atent” cu medicul curant.
De frica bolnavului pe care și l-ar putea pierde de client. Sau pe care trebuie să-l mai țină în spital peste cât îi dau voie ghidurile, blocând mai mult decât trebuie un pat. Time is money.
De frica birocrației, a documentelor de consemnat, înregistrat și raportat. Din comoditate.
De frica costurilor suplimentare pe care le implică investigația clinică și de laborator și tratamentul antibiotic al infecției nosocomiale.
De frica presei veșnic în cautare de seznațional, care iar putea afecta reputația profesională și cariera. Sau de cea a forurilor de pe internet unde orice neispravit îți poate turna în cap o oală de noapte că n-a fost el mulțumit cum l-ai tratat, față de ce a citit el pe blogul dnei. Olivia Steer, sau pe cel al Oanei Cuzino.
De frica avocaților pacienților, chiar dacă procesele de malpraxis și de rele tratamente sunt încă într-un număr nesemnificativ în tribunale.
Din cauza neclarităților din legislație, a bâlbâielilor din actele normative nsi a lipsei unor criterii clare si precise de incadrare a infecțiilor nosocomiale.
Din cauza „lipsei de spate” din partea laboratorului pe care adesea în multe spitale nu te poți baza: lipsite de acreditare, de personal specializat, de materiale și de reactivi.
Din cauza lipsei unui serviciu sau compartiment S.P.C.I.N. (prevenire și combatere a infecțiilor nosocomiale), bine structurat și independent, de în spital.

Din cauza indiferenței autorităților medicale centrale (minister), sau locale (D.S.P.) față de problematica infecțiilor de acest gen. Programul Național P.C.I.N. este o glumiță, fondul alocat în ultimii 5 ani acestei activități prin program a fost de 1000 de lei pentru spitalul in care lucrez, adică 220 €!!! Iar în ce privește Direcțiile Sanitare cred ca de 10-15 ani n-am mai asistat la o analiză a problemei infecțiilor nosocomiale din județ, iar in raportarile anuale sunt trecute câteva cifre seci raportate de spitale și atât.