sâmbătă, 28 mai 2016

Infecțiile nosocomiale: cauze. Partea a IV a: calculul unui specialist. Dezinfectanți puțini și proști.


Voi demonstra în cele ce urmează că pe lângă faptul că sunt adesea de calitate îndoielnică, dezinfectanții utilizați în spitale sunt achiziționați 
și în cantitate insuficientă. Ca să putem calcula necesarul de dezinfectanți al unui spital trebuie să facem referire la normele sanitare în rigoare privind organizarea și funcționarea spitalelor: 

ANEXA 3  la ORDINUL Ministrului Sănătății nr. 914 din 26 iulie 2006 pentru aprobarea normelor privind condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un spital în vederea obţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare, prevede NORME privind structura funcţională a compartimentelor şi serviciilor din spital
În CAP. I,, Organizarea secţiilor medicale, Secţia medicală de spitalizare sunt prevăzute dotările minime obligatorii pentru o secție de spital.
Să luam exemplul unei secții de spital de 80 de paturi care are următoarea structură: 
10 saloane a câte 6 paturi: 42 mp X 10 = 420 mp
10 rezerve a câte 2 paturi: 16mp X 10 =160 mp
Hol principal: 60/3 = 180 mp
2 săli pentru tratamente-pansamente, fiecare cu suprafaţa X17 mp = 34 mp
1 cabinet de consultaţii, cu suprafaţa de 12 mp
2 spaţii de lucru pentru asistenţi medicali (oficiu medical): 9 mp X 2 =18 mp
2 anexe pentru depozitarea instrumentarului şi medicamentelor; 5 mp X2 = 10 mp
Cabinet medic-şef: 9 mp
Cabinet asistent-şef 9 mp
Raport de gardă, secretariat; 15 mp
Grupuri sanitare şi vestiare pentru personal: 20 mp
2 Camere pentru investigaţii: tratamente speciale, săli de intervenţie chirurgicală cu anexele respective şi alte dotări în funcţie de specificul specialităţii: 17 mp X 2 = 34 mp
Oficiul alimentar cu anexele sale şi sala de mese: 60 mp
2 Camere de spălare-sterilizare a ploştilor şi a altor recipiente ("ploscar"): un ploscar la 25-30 de paturi; 18 mp
Spaţiu de colectare a rufelor murdare: 4 mp
Depozit de lenjerie curată.4 mp
Depozit materiale curatenie: 6 mp
Boxă de curăţenie: 4 mp
Boxa de colectare deșeuri: 4 mp
Total 1021: mp pavimente
Alte suprafețe: (pereți, uși, tocuri de ferestre, etc.): 1000 mp
Mobilier medical: 500 mp
Medie suprafețe de spălat și dezinfectat: 2500 mp dimineața, 2500 mp prânz și seara (să presupunem că în turele de după masă și seara nu se spală și nu se dezinfectează toate suprafețele ca în tura de dimineață). 
Total suprafețe de spălat zilnic: 5000 mp
Necesar lunar: 5000 x 30 =150.000 mp
Dacă se folosesc 40 ml soluție diluata 2% / mp: zilnic 5000 X 40 = 20000 ml sau 200 litri soluție de lucru, sau 4-5 litri soluție concentrată / zi = 480 – 600 lei / zi (calculat la media prețurilor dezinfectantelor de suprafete gasita pe internet astăzi).
Cost lunar: 14.400- 18.000 lei (3272 - 4000 €) per secție, 60000-70000 € / lună pe spital numai pe dezinfectant de suprafețe!!!
Dar în spital se folosesc și antiseptice (dezinfectante de mâini), dezinfectante de instrumentar, dezinfectante de grupuri sanitare, de bloc alimentar și să nu uităm dezinfectante pentru sterilizare chimică a aparaturii termosensibile (endoscoape, sonde etc.), care sunt și cele mai scumpe. Nota de calcul pentru un spital județean se apropie de 100.000 €. 
Să vedem cât se cheltuie în realitate. Luăm la întâmplare un spital județean de pe internet, (al cărui nume nu-l fac public, situația este asemănătoare în majoritatea spitalelor din țară) să-i vedem bugetul pe luna aprilie 2016, lună în care ziaristul Cătălin Tolontan a început dezvăluirile despre Hexi Pharma.

  • Total cheltuieli: 8404 mii lei, din care:
  • Cheltuieli de personal: 5134 mii lei, adică 60.5 %
  • Cheltuieli pentru bunuri și servicii: 821 mii lei adică 9.7 %
  • Medicamente și materiale sanitare: 1310 mii lei, adică 15.7 %
    • din care: Dezinfectante: 118 mii lei,  adică 1.4 %
118.000 lei fac 26.222 €

CONCLUZIE: spitalele sunt prea sărace să cumpere dezinfectanți performanți și cantitatea de astfel de materiale este insuficientă pentru buna funcționare.
ÎNTREBARE: și atunci unde sunt infecțiile nosocomiale?
RĂSPUNS: în episoadele următoare

marți, 24 mai 2016

Infectiile nosocomiale: cauze. Partea a III a: Lipsa de personal

Un lucru pe care publicul larg nu-l cunoaste despre spitale este lipsa accentuata de personal medico-sanitar din toate categoriile: medici, asistente, infirmiere si ingrijitoare.
Normativul de personal din unitatile sanitare este stabilit de Ordinul M.S. 1224/2010, dar in practica de zi cu zi exista diferente uriase intre ce zice legea si ce gasim in spitale.
De exemplu, conform Normelor amintite in spitale ar trebuie sa existe urmatorul personal:


  • 1 medic la 5-15 pacienti, cu precizari ca in unele specialitati (neurochirurgie, transplant, chirurgie vasculara etc.) numarul de pacienti / medic poate fi chiar mai mic
  • 1 asistenta la 8-12 pacienti pe tura cu posibilitatea cresterii numarului acestora in specialitatile chirurgicale si de terapie intensiva
  • 1 infirmiera la 20-25 de paturi, iar la fel ca la medici si asistente in unele sectii si compartimente numarul de posturi poate fi mai mare
  • 1 ingrijitor de curatenie la 250-300 mp de suprafete.
Realitatea din spitale si din alte unitati medico-sanitare este insa alta decat cea din normative. Presa debordeaza de articole despre spitale fara anestezist: Ploiesti, Tecuci, Cluj si multe altele, iar cu exceptia marilor centre universitare nicaieri nu exista 1 medic anestezist la 3-4 pacienti cum ar trebui confrorm normelor. Cunosc anestezisti epuizati de numeroasele garzi pe care sunt siliti sa le faca din cauza lipsei acute de specialisti. Cunosc anestezist care s-a pensionat anticipat din cauza faptului ca nu mai rezista numarului de ore lucrate. Iar in specialitatea de A.T.I. (Anestezie-Terapie- Intensiva) lipsa de medici este datorata atat hemoragiei de specialisti care pleaca in strainatate, cat si faptului ca multe posturi existente sunt blocate de Ministerul Sanatatii din rationamente economice.
Si asa este in fiecare specialitate medicala. Anual pleaca din Romania 3000 de medici din spitale si se apreciaza ca numarul lor a depasit 30.000. Numarul asistentelor medicale care pleaca in fiecare an este de 17.000 si trebuie sa realizam ca nu ne pleaca personal debutant ci din cei care au experienta.
Daca la un spital din Viena, celebrul AKH, unde se opereaza politicienii romani pentru 2116 paturi lucreaza 9000 de angajati din care 1568 (17,5%) medici, la un spital apreciat din Romania, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Tg. Mures, pe 1300 de paturi lucreaza 3700 de angajati, din care 444 (12 %) medici. Si vorbim de un spital important din Transilvania. Daca facem aceeasi evaluare pentru un spital municipal cum este Elena Doamna din Galati, constatam ca din 364 posturi aprobate sunt ocupate 223, in loc de 26 de medici lucreaza doar 15 (6,6 %), iar in loc de 138 de posturi de personal auxiliar (infirmiere + ingrijitoare) spitalul se descurca cu 52 (37 %) si asta la 235 de paturi de psihiatrie.
De ce nu sunt ocupate toate posturile normate? 
Din lipsa de bani.
De ce nu sunt bani in sanatate? 
Pentru ca nu se colecteaza suficient si pentru ca se fura. 
Ori lipsa de personal declanseaza o reactie in lant: medicii sufocati de numarul mare de bolnavi si de numeroasele aspecte administrative si birocratice cu care sunt incarcati mai nou, delega o parte din atributii catre asistente pe care le incarca cu mare parte din registratura medicala (completare foi observatie, scris retete, epicrize, scrisori medicale etc.), care la randul lor trec in sarcina infirmierelor unele aspecte de ingrijire a pacientilor si care la randul lor fac si ele ce pot, adesea si ce nu au voie.
Iar birocratii Ministerului Sanatatii care au facut normele de personal din spitale sunt extraterestri
O sectie banala de spital judetean de 90 de paturi are 5000 - 6000 mp de suprafete de spalat si dezinfectat zilnic, deci iar trebui conform O.M.S. 1224 / 2010 intre 20- 25 de ingrijitori, adica 7-8 pe tura! Intrebati orice asistenta din orice spital cate ingrijitoare sunt pe o sectie si va veti lamuri: deficitul este intre 60-75%.
Si atunci cine sa efectueze igienizarea incaperilor, a suprafetelor, a anexelor si a grupurilor sanitare pentru a impiedica raspandirea germenilor intr-un spital?
Poate infirmierele. Dar si numarul acestora este foarte mic, adesea fiind folosite la aceleasi activitati ca si ingrijitoarele. Adesea infirmiera care-ti serveste tie bolnav roman spitalizat masa a spalat cu o ora inainte grupurile sanitare din lipsa de personal.

duminică, 22 mai 2016

Infecțiile nosocomiale: cauze. Partea II: Spitalele

Sectie ATI dintr-un spital romanesc. Foto Stirile Pro TV.
Romania are in prezent 430 de spitale publice si 130 de spitale private. Cele din urma au tratat anul trecut ceva mai putin de 150.000 de pacienti, in timp ce la stat se trateaza anual 3 milioane de romani adulti si 800.000 de copii.
Desi de ani buni ni se promit spitale regionale, spitale de urgenta, spitale noi in fiecare judet, etc., majoritatea activitatilor medicale se desfasoara in 2 tipuri structurale de spitale:

  • spitale pavilionare construite in secolul XIX si prima jumatate a secolului XX gen: Coltea, Brancovenesc, Sf. Spiridon - Iasi, Elisabeta Doamna - Galati, etc.
  • spitale bloc (tip lama, litera), construite in a doua jumatate a secolului XX in perioada comunista gen: Fundeni, Floreasca, spitalele judetene Tg. Mures, Galati, Arad, etc.
Ambele tipuri de spitale sunt depasite din punct de vedere functional, mari consumatoare de resurse (energie, apa, gaze, etc.), greu de intretinut, dificil de modernizat si de igienizat. 
Daca la spitalele de tip pavilionar deplasarea intre cladiri este dificila in absenta unor tuneluri de comunicare, la spitalele bloc problemele legate de izolarea pacientilor sunt pe primul plan, generate de supraaglomerarea aripilor de spital prin multiple sectii si compartimente din dorinta de a avea cat mai multe servicii de oferit pentru pacienti si implicit cat mai multi bani de castigat de la Casa de Asigurari de Sanatate. 
O problema majora legata de izolarea pacientilor este functionarea unor sectii. De exemplu:
  • sectii A.T.I. (anestezie si terapie intensiva) unde sunt tratati pacienti cu diferite urgente medico-chirurgicale si pacienti care au suferit interventii chirurgicale
  • sectii de chirurgie: pe aceleasi sectii sunt tratati si pacienti cu plagi curate, dar si pacienti cu plagi infectate (septice), chiar daca exista in principiu saloane si sali de operatii si de pansamente separate; situatii similare sunt regasite in toate specialitatile chirurgicale: O.R.L., obstetrica - ginecologie, ortopedie, etc.
  • sectii medicale, unde adesea sunt tratate boli infectioase (ex. hepatite cronice cu virus B sau C), in vecinatatea altor patologii medicale neinfectioase
  • sectii din spitalele de pneumoftiziologie unde adesea sunt amestecati functional pacienti cu tuberculoza impreuna cu alte boli respiratorii
Si lista ar putea continua. 
Cunoastem cu totii spitale in care pe o sectie din dorinta de a avea un evantai de servicii cat mai larg, sau din dorinta expresa a autoritatilor locale (proprietarii spitalului) de a ajuta pe cineva s-au ingramadit cate 2-3 sectii, sau compartimente, pe o singura baie, pe un singur ploscar etc. 
Stim cu totii spitale in care pacientii stau cate doi in pat ca din dorinta de a deveni spital clinic, unele saloane au fost transformate in altceva, de exemplu: in sali de curs, de seminarii, sau spatii pentru studenti.
Stie toata lumea ca pacientii din saloane nu au la dispozitie 7 metri patrati / pat, ca unele rezerve, sau saloane, s-au transformat in cabinete pentru medici, ca doar apartinatorii nu pot sta de vorba cu medicul pe hol, unde nu-i pot da plicul in vazul lumii.
Iar lista ar putea continua. 
Tot sacrificand saloane s-au amenajat si cabinete de explorari pe sectii, sau de endoscopie, sau de ecografie sau de ce mai vreti voi. Daca s-ar face o inspectie a spitalelor romanesti pe bune un sfert din paturile lor ar putea fi taiate ca nu respecta normele elementare de autorizare a spitalelor. Dar cum nu face nimeni un astfel de control, folosim adesea ca pacienti acelasi grup sanitar pe care l-a folosit anterior un bolnav infectios, avem coleg de camera sau de pat adesea un alt bolnav cu o boala molipsitoare si ne rugam la Dumnezeu sa nu intram in spital cu o boala si sa iesim cu doua. Si adesea suntem culcati cate doi in pat, sau pe cate o canapea pe holul sectiei daca nu avem la dispozitie macar o targa.
(va urma)

vineri, 20 mai 2016

Infecțiile nosocomiale: cauze. Partea I generalități


În mod normal atunci când vorbim de infecții nosocomiale ne referim la întregul lanț de îngrijiri acordate unui pacient: în cabinetele din ambulatoriu ale medicilor de familie, sau din cabinetele din policlinici, în cabinete de stomatologie, spitale, sau în cadrul îngrijirilor la domiciliu, etc. 
Expresia anglo-saxonă: Health Associated Infections (H.A.I.), infecții asociate îngrijirilor de sănătate este mai complexă decât abordarea clasică de infecții intraspitalicesti. Totuși rolul spitalului este primordial în epidemiologia infecțiilor nosocomiale, el fiind furnizorul majoritar atât al pacienților expuși la infecții cât și cel care oferă germeni plurirezistenți la mai multe antibiotice: Multiple Drug Resistent Bacteria (M.D.R.), de aceea mă voi apleca cu mai multă atenție asupra lui.
Evident spitalul este instituția care adună la un loc oameni bolnavi, personal de îngrijire, factori determinanți și favorizanți de apariție a unor infecții, dar toate abordările infecțiilor intraspitalicești din literatură suferă de analiza integrală a cauzelor care determina aceste îmbolnăviri și despre care publicul larg nu este informat. Dacă în lumea occidentală civilizată aceste abordări nu sunt necesare spitalele fiind în general amenajate la standarde de calitate indiscutabile, la noi problemele spitalelor sunt ignorate atât de autorități, de personalul care lucrează în ele, cât și de public și explodează numai în situații spectaculoase, când mizeria unui sistem anchilozat și nereformat iese la suprafață: Maternitatea Giulești, secția de Arși de la Spitalul Floreasca, răniții de la Colectiv, sugarii infectați cu E. coli din Argeș etc.


joi, 12 mai 2016

Cât de controlată a fost Hexi-Pharma de către Ministerul Sanătății

Compania Hexi-Pharma.
foto Mediafax
Scandalul dezinfectantelor diluate care are în centrul acțiunii compania românească Hexi-Pharma a debutat în luna aprilie 2016 prin dezvăluirile ziaristului Cătălin Tolontan. Cu cât încercăm să investigăm mai în amănunt acest caz, cu atât mai mult găsim o serie de erori, omisiuni, sau chiar dovezi de incompetență ale autorităților cu rol în reglementarea și controlul biocidelor, autorități aflate în subordinea Ministerului Sănătății cel care asigură prin H.G. 617/2014 coordonarea măsurilor naționale necesare aplicării Regulamentului UE 528/2012.
Cel mai interesant este faptul că anterior declanșării acestui scandal Ministerul Sănătății prin Inspecția Sanitară de Stat a desfășurat un control tematic pe tema biocidelor în luna octombrie 2015, al cărui rezultat îl puteți vedea aici.
Ori de la controlul tematic care a găsit o sumedenie de nereguli până la scandalul H.P. au trecut 6 luni, timp în care se puteau lua măsuri și nu dosirea gunoiului sub preș. Am rezerve mari și față de modul cum s-a terminat controlul tematic: 77 avertismente și 24 de amenzi (0,99% din firmele controlate), totalizând 27400 lei, adică în jur de 1000 lei pe fiecare amendă, în timp ce amenzile din HG 617/2014 sunt de la 5.000 la 50.000 lei, iar belele erau destule:
  • etichetarea greșită a 60 produse biocide;
  • plasarea pe piaţă a 36 produse biocide fără aviz;
  • 35 produse biocide cu termen de valabilitate expirat; 
  • 15 produse biocide utilizate în mod diferit față de instrucțiunile de pe etichetă;
  • alte neconformităţi ca de ex. neprezentarea avizelor şi / sau a fişelor tehnice de securitate, etichetă cu traducere incorectă/incomplete, lipsa solicitării avizului de extindere, neinscripționarea timpului de acțiune al produsului biocid, lipsa pe etichetă a frazelor de risc și a simbolurilor din actul de plasare pe piață.
Oare o fi fost controlată și compania Hexi-Pharma? Nu de altceva dat Raportul Comunicat al Ministerului Sănătății privind prevenirea și combaterea infecțiilor nosocomiale consemnează la întrebare 8 din chestionar: Ce dezinfectante folositi?  următoarele răspunsuri date de cele 112 spitale intervievate:
dezinfectanti pentru maini si tegumente (hexio-gel, hexio a, hexio-derm), suprafete si instrumentar (hexio-sept), dezinfectia aeromicroflorei (hexio-cid, hexio-spray), dezinfectia apei (hexio-clor), Clorhexidina 4%, Aniosurf premium, Surfanios citron, Aninos oxz floor, Aniospraz 29, Biclosol, Dermanios scrub cg, Anios gel 85 npc, Aniosyme dd1, Anioxyde 1000, Ventisan (sapun bactericid), manocid (dezinfectant) .
No comment.

miercuri, 11 mai 2016

Infecțiile nosocomiale: cauzele identificate de controalele Ministerului Sănătății

Să trecem în revistă rezultatele controalelor efectuate de Inspecția Sanitară de Stat a Ministerului Sănătății în 2016
(Faceți abstracție de unele erori probabil de redactare cum ar fi: în 142 de spitale (3% în loc de 30%), nu se asigură o stare igienico- sanitară corespunzătoare  din blocurile alimentare), sau de fraza aberantă: în 308 spitale (83%) nu se asigura echipamentele pentru tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor periculoase din incintă  unității sanitare controlate)
IANUARIE- FEBRUARIE 2016:

  • Spitale controlate:  487 unităţi sanitare cu paturi.
  • Pentru deficienţele constatate în cadrul controalelor au fost aplicate un număr de 487 sancţiuni contravenţionale din care: Amenzi: 209 în valoare de 177600 Ron; Avertismente: 274 Decizii de închidere a unităţilor sanitare: 3  Decizii de suspendare a activităţii : 1
  •  în 142 de unitățí controlate (29%)nu se asigură o stare igienico- sanitară corespunzătoare 
  • în 133 de spitale (27%) nu pot fi asigurate circuite funcționale corespunzătoare  (flux unidirecţional), 
  • în 27% din totalul de unitățí controlate nu se asigura o structură funcțională,
  • în 105 spitale (21,5%) din totalul de unități controlate nu se asigură suprafaţa minima pe pat, saloanele sunt subdimensionate/ supraaglomerate,
  • în 80 de spitale controlate ( 24%) nu se respectă numărul grupurilor sanitare la numărul de paturi şi cele existente au un grad de uzură ridicat
  • în 142 de spitale (29%), nu se asigură o stare igienico- sanitară corespunzătoare  din blocurile alimentare, nu se respectă structura funcţională şi circuitele funcţionale pentru blocul alimentar, 
  • în 260 spitale ( 53%) din totalul de unități controlate,  nu se asigură apă caldă curentă în mod continuu, 
  • în 8 spitale (1,6%) din totalul de unități controlate, - nu se asigură evacuarea apei reziduale, nu deţin staţii de dezinfecţie locală, 
  • în 52 spitale (10,6%), din totalul de unități controlate, - nu se respectă etapele sterilizării
  • în 147 spitale (30%) din totalul de unități controlate, - nu se asigură colectarea separată a deșeurilor de citotoxice și citostatice, ambalarea în containere de unică folosință, sigure, marcate și etichetate, cu capac și eliminarea prin incinerare pe bază de contract în cazul a 211 (67,8%) din totalul unităților controlate;
MARTIE 2016: (CONTROALE ÎNCRUCIȘATE)
  • număr de 367 unităţi sanitare cu paturi verificate , din care 341 publice și 26 private. 
  • Pentru deficienţele constatate au fost aplicate un număr de 626 sancţiuni contravenţionale din care: Amenzi: 369 în valoare de 340900 Ron;  Avertismente: 254  Decizii de suspendare a activităţii : 3 
  • 212 spitale (57,4 %) funcționează în baza ASF, pentru care au fost elaborate Planuri de conformare
  • în 63 de unitățí controlate nu se asigură o stare igienico - sanitară corespunzătoare 
  • în 85 de spitale nu pot fi asigurate circuite funcționale corespunzătoare  (flux unidirecţional), 
  • în 23% din totalul spitalelor controlate nu se asigura o structură funcțională
  • în 308 spitale (83%) nu se asigura echipamentele pentru tratarea prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor periculoase din incintă  unității sanitare controlate
  •  în 215 spitale (67,8%) gestionarea deșeurilor rezultate în urma tratamentelor este necorespunzătoare a  (nu se colectează separat, nu sunt ambalate în containere de unică folosință, sigure, marcate și etichetate)
  • în 74 spitale (20%) nu se respectă etapele sterilizării 
  • 129 spitale (35%) nu se asigură suprafaţa minimă pe pat, saloanele sunt subdimensionate/ supraaglomerate,
  • în 110 (30%) din totalul de unități controlate, nu se respectă numărul grupurilor sanitare la numărul de paturi şi cele existente au un grad de uzură ridicat,
  • în 91 spitale (24,6%) din blocurile alimentare,  nu se asigură o stare igienico- sanitară corespunzătoare
  • în 160 (43,3%) nu se respectă structura funcţională şi circuitele funcţionale pentru blocul alimentar,  din totalul de unități controlate
  • în 66 (18%), din totalul de unități controlate nu se asigură evacuarea apei reziduale, nu există staţii de dezinfecţie locală
  • în 14 (3,7%) din totalul de unități controlate nu se asigură apă caldă curentă în mod continuu. 

Infecțiile nosocomiale și legislația cu dedicație: partea II dezintegrarea serviciilor de sănătate publică

 
Venirea lui Adrian Năstase la conducerea guvernului României în anul 2000 a însemnat politizarea rapidă și radicală a tuturor instituțiilor statului și restaurarea hegemoniei neocomuniștilor în toate domeniile vieții zilnice. 
După ani în care făcuseră taximetrie, sau vânduseră ciorapi în piețe (ca să mă refer numai la ocupațiile a doi politicieni gălățeni pesediști ajunși ulterior prefecți), haita eliberată de tupeul primului ministru Năstase patru case  nu cunoște limite și nici bun simț în sfâșierea avuție naționale. Sunt anii în care se fură în România cel mai mult, în care dispar industrii întregi, combinate, terenuri, în care traficul cu motorină, alcool și țigări ia proporții nemaiîntâlnite.
După un prim an de coabitare cu noi șefi din Direcțiile de Sănătate Publică, sanepidurile se opresc din evoluție și dezvoltare: în loc de reactivi se cumpără mobilier, în loc de aparatură de laborator se achiziționează servicii exorbitante de la clientela politică, iar la nivel central la Direcția Generală de Sănătate Publică și Inspecție Sanitară a Ministerului Sănătății politica de epurare de către prefecți a specialiștilor în plan teritorial este ignorată și tolerată. Am uitat să precizez că în acest interval (2001-2004) director general la Direcția Generală de Sănătate Publică și Inspecție Sanitară a Ministerului Sănătății este numit Alexandru Rafila, vicepreședinte al Departamentului de Sănătate al P.S.D. 
La data numirii doctorul Rafila era doar medic specialist de laborator, nici măcar medic primar. Și avea o singură casă. Acum are patru ca Năstase patru case
Marginalizând continuu adevărații specialiști în sănătate publică și dezbinând categoriile profesionale din rețeaua de medicină preventivă, Rafila a distrus un sistem construit în decenii de trudă. Remarcați vă rog aici cu cine elabora doctorul Rafila strategia națională de sănătate publică a României. Un sfert din participanți erau medici rezidenți, alt sfert birocrați din minister și nici cel puțin un specialist în sănătate publică din teritoriu n-a fost invitat.
Sub conducerea doctorului Rafila Direcțiile de Sănătate Publică pierd treptat din atribuții:
  1. prin venirea Rovanei Plumb la Oficiul de Protecție al Consumatorului sunt limitate unele atribuții ale direcțiilor sanitare în favoarea O.P.C. Drept urmare de probleme de sănătate publică ajung să se ocupe inginerii. Om de bază al premierului Adrian Năstase, căruia i-a fost trezorier în campania electorală, Rovana Plumb nu numai că nu dă cu subsemnatul  la D.N.A. pentru măgăriile făcute, ci este promovată în continuare de mafia roșie în funcții ministeriale.
  2. În guvernul Năstase apăruse din anul 2000 încă un alt apropiat al premierului, domnul Ilie Sârbu. De profesie popă ortodox, Sârbu ajunge prin filiera P.D.S.R.-P.S.D. ministru al agriculturii. Datorită fondurilor uriașe puse la dispoziția României pentru aderare, viitorul tata socru al premierului Ponta, cu acordul nemijlocit al lui Adrian Năstase și non combat-ul lui Rafila, trage la Ministerul Agriculturii activitatea de siguranță a alimentului și astfel prin Legea 150/2004 prin care sunt legiferate atribuțiile A.N.S.V.A. de siguranță alimentară a oamenilor ajung să se ocupe veterinarii.
  3. din perioada directoratului lui Rafila datează și legea care a distrus rețeaua de medicină de intreprindere: Legea 418/2004 privind statutul medicului de medicina muncii. Prin apariția acestu act normativ se închid toate cabinetele de medicina de intreprindere de controlul medical a peste 5 milioane de angajați urmând să se ocupe cei aproximativ 150 de medici de medicina muncii. Astăzi activitatea de control medical la angajare sau periodic este transformată într-o activitate de pus ștampile, sau în cel mai fericit caz de supra-ștampilat activitatea altui medic. Legea lui Rafila a făcut posibilă implementarea firmelor mafiei pesediste în sănătatea ocupațională.
  4. pe ultima sută de metri înainte de alegerile din 2004 Rafila obține de la ministrul Brânzan semnarea Ordinului 1144/2004 de înființare a Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile, pe care se grăbește să-l pună sub comanda sa încă de la înființare.
În anul 2003 la inițiativa și sub coordonarea inspectorului șef adjunct de atunci din Ministerul Sănătății, dr. Rodica Costinea a avut loc timp de o săptămână la Institutul de Geriatrie Ana Aslan din București o întâlnire a grupului de lucru pentru elaborarea legislației și a protocoalelor de inspecție sanitară. Au participat igieniști, epidemiologi, medici de medicina muncii, care au elaborat un proiect de cadru legislativ modern, european, bazat pe Standardele Europene de Inspecție, asemănător cu organisme românești de control din alte domenii (Inspecția Muncii). 
Proiectul a fost înaintat conducerii Ministerului Sănătății, care a dispus analizarea lui de către Rafila, care nu numai că a ignorat propunerile inspectorilor sanitari de stat, dar a și dezlănțuit o serie de represalii la adresa autorilor și a instituției Inspecției Sanitare ca atare.  Astfel Inspecția sanitară de stat a fost transformată din direcție în cadrul D.S.P., în serviciu, s-au deschis porțile pentru angajarea și a altor categorii profesionale în afară de medici specialiști în sănătate publică și asistenți de igienă, așa că inspecție pe probleme de sănătate publică fac astăzi inginerii, juriștii, economiștii, etc.
Ca urmare a distrugerii cu bună știință a rețelei de medicină preventivă de către interesele mafiote apropiate de politicienii P.S.D. și continuate și în anii 2012-2013 când Alexandru Rafila a funcționat ca secretar de stat pentru asistență medicală și sănătate publică în Ministrul Sănătății, rețeaua a pierdut sute de medici specialiști care și-au luat lumea în cap plecând în alte domenii. De exemplu la Galați mai exista un singur medic de igiena comunală, un singur medic igienist școlarist (care este și director adjunct D.S.P.), un singur medic de igiena alimentației (care este și director general D.S.P.). Și atenție! Un singur medic epidemiolog la 600000 locuitori.

luni, 9 mai 2016

Infecțiile nosocomiale și legislația cu dedicație: partea I: moartea sanepidului

Până la răsturnarea dictaturii comuniste în România existau două instituții teritoriale care se ocupau de sănătatea locuitorilor: Direcția Sanitară Județeană și Centrul Sanitar Antiepidemic, mai cunoscut sub denumirea de influență sovietică Sanepid (sănătate + epidemii). Ambele aveau reprezentare în direcții generale la nivel de Ministerul Sănătății și deși colaborau erau independente una de cealaltă, D.S.J. ocupându-se de asistență medicală pe care o controla prin medici inspectori, iar C.S.A. de medicină preventivă, respectiv de igienă și prevenție a bolilor infecțioase. Deși a avut denumiri diferite (Centru de Medicina Preventivă, Inspectorat de Poliție Sanitară și Medicina Preventivă, Inspectorat de Sănătate Publică), Sanepidurile au exercitat întotdeauna aceleași activități:
  1. supravegherea condițiilor de mediu comunitar (igiena comunală): apa potabilă, poluarea mediului, deșeurile, unitățile de prestări de servicii de îngrijire, de cazare pentru populație.
  2. supravegherea igienei alimentelor din unitățile de producere, transport, desfacere și alimentația publică și colectivă
  3. supravegherea igienei copiilor și tinerilor din colectivități
  4. supravegherea igienei radiațiilor ionizante
  5. supravegherea igienei la locul de muncă: medicina muncii
  6. prevenirea și combaterea bolilor transmisibile și supravegherea epidemiologica a unităților sanitare
După 1990 odată cu explozia comerțului și a serviciilor private a apărut necesitatea ca toate aceste activități să fie avizate și autorizate din punct de vedere al sănătății publice, lucru care a fost încredințat sanepidurilor care aveau personalul pregătit în aceste domenii și o legislație extrem de bine pusă la punct și exprimată prin Norme de igienă. Cum toate aceste avize, acorduri, expertize, analize, autorizații se obțineau contra cost încă de la începutul deceniului sanepidurile au devenit singurele instituții de sănătate care nu aveau probleme financiare ci dimpotrivă înregistrau an de an balanțe contabile pozitive sau chiar excedentare. Din veniturile proprii instituția putea face investiții, motive pentru care în acei ani s-a efectuat dotarea cu aparatura modernă a laboratoarelor, înlocuirea parcului auto învechit, demararea procedurilor de acreditare a laboratoarelor, informatizare etc.
De menționat că până prin 1994 instituția nu era politizată și era independentă pe plan local fiind subordobata doar ierarhic Ministerului Sanătății, în timp ce direcțiile sanitare fuseseră deja trecute sub controlul PSDR.
Prosperitatea sanepidurilor contrasta puternic cu sărăcia din spitalele patriei din timpul guvernării Iliescu- Văcaroiu și cu situația din direcțiile sanitare care abia aveau bani de salarii, de aceea profitând de instalarea pe scaunul de Ministru al Sănătății a lui Iulian Mincu, fostul medic al lui Nicolae Ceaușescu, adversar absolut al oricărei reforme sanitare și a oricărei descentralizări, un grup de directori D.S.P. sprijiniți de politicieni FSN-PD, FDSR-PDSR și PUNR au promovat în Parlamentul României legea care unea D.S.P.-urile cu I.S.P., acestea din urmă fiind sub controlul politic al primelor. Legea 100/1998 care a îngropat independența și autonomia medicinii preventive a fost avizata de urmatorii senatori din Comisia de sănatate publică:
Buchwald Petre Constantin, UDMR
Cârciumaru Ion, PN
Creţu Ioan, FSN/PD
Ivan Sabin, Indep.
Lazăr Dan Petru, PUNR
Mincu Iulian FDSN/PDSR
Negruţiu Emil PAC
Popescu Dragomir FDSN/PDSR
Popescu Ovidiu-Corneliu FSN/PD
Preda Elena FDSN/PDSR
Pustai Dumitru PUNR
Săndulescu Şerban PNŢCD
Secară Florică FDSN/PDSR
Tulpan Dan FDSN/PDSR

Cu o floare nu facem primăvară printre infecțiile nosocomiale

Am scris mereu pe acest blog despre infecțiile nosocomiale și cauzele lor
Am văzut în tinerețe oficianți sanitari care țineau seringa în buzunar și acul înfipt în rever.
Am publicat fotografii cu medici, asistente și bolnavi plecați la plimbare în ținută de spital, sau chiar de bloc operator. 
Am întors din drum trei sferturi din medicii care intrau în blocul operator venind din saloane sau chiar din sălile de pansamente fără să se schimbe în filtrul blocului operator.
Am cunoscut un chirurg mare politician care venea la ședintele de partid în echipamentul de spital și saboții stropiți cu sânge de bolnav. I se spunea "Criminalul", dar acum este senator în Parlamentu României.
Am amendat un celebru anestezist, manager de spital, ajuns mai apoi profesor universitar și președintele unui Consiliu Județean pentru că monta tâmplăria cu geamuri termopan într-un bloc de naștere, în saloane unde femeile erau în travaliu.
Am cunoscut chirurgi care nu operau fără 5000 de lei (vechi), dar care te spurcau ca la ușa cortului pentru că-l amendai cu 50 de lei (plătibili la jumătate în primele 48 de ore), când călcau pe bec igiena de spital. 
Am dat peste cap programul operator al unei secții chirurgicale numai prin faptul că m-am încăpățânat să păzesc intrarea în sălile de operație mai multe ore.
N-am îngrozit când un medic, o somitate medicală, într-un spital bucureștean de elită, pendula între cabinetul în care făcea colonoscopii și cel în care făcea gastroscopii, în același halat, cu aceleași mănuși. Între două colonoscopii (cu același fibroscop) nu treceau mai mult de 5 minute.
M-am rugat la Dumnezeu de fiecare dată când am fost bolnav și internat în spital ca seringa plină cu medicament și cu acul montat cu care venea în mână din cabinet asistenta de serviciu, să nu fi trecut și pe la alți pacienți înaintea mea.
Mi-am ridicat în cap în decenii de activitate antiepidemică medici, manageri, șefi, asistente etc. doar pornind de la faptul că ceream săpun și prosoape de hârtie în saloanele de bolnavi. 
Cunosc medici care fac vizita în secții de bolnavi trecând de la pacient la pacient fără să se spele pe mâini. În sute de spitale de stat din România nu exista în saloane săpun, prosop de hârtie, sau dezinfectant, nici pentru personalul medical, nici pentru pacienți.
Am întors din drum anesteziști care treceau de la blocul septic la cel aseptic încotoșmănați în halatul de molton și cu laringoscopul în buzunar.
În orice spital ai merge la orice ora din zi găsești aparținători, rude, prieteni, negustori de bijuterii sau de parfumuri franțuzești, blugi din Turcia, caș de oi de la Sibiu, sau pește proaspăt de la Tulcea. Așa era și la începuturile tinereții mele la Spitalul Colentina, acum Matei Balș, când seara auzeam pașii târșiiti și vocea răgușită a unui bătrân negustor ambulant: Pentru patrie, Săptamâna, Informația.
Am văzut cabinete particulare de medici care lucrau în privat în care se foloseau materiale sanitare din spitalul de stat, iar o doamna manager de spital ne-a povestit într-o zi ce succes mare avea o infirmieră din spitalul pe care-l conducea, care făcea curățenie la diferite persoane acasă folosind detergenți- dezinfectanți din import șterpeliți din spital.
Toate demersurile lui Tolontan și a altora ca el care au pornit cruciada împotriva hoțiilor din sistemul de sănătate nu rezolva problema infecțiilor nosocomiale.
N-o rezolvă nici dacă aruncam dezinfectanții Hexi-Pharma și luam alții mai buni. Nu rezolvăm nimic dacă nu umblăm la mentalitatea oamenilor și la cadrul legislativ.
Dar mai ales despre acesta din urma vom vorbi pe larg în curând.

duminică, 8 mai 2016

Masterat cu tata, specializări cu grebla

Ministrul Sănătății Patriciu Andrei Achimaș Cadariu
Nu știu a cui pilă a fost domnul Patriciu Andrei Achimaș Cadariu director la Institutul Oncologic din Cluj, de a ajuns Ministru al Sănătății. Judecând după zona transilvăneană din care provine cred că ministrul a fost plantat în grădina lui Cioloș de Vasile Sebastian Dâncu, politician ardelean școlit în guvernul Marelor Abuzuri Naționale condus de Adrian Năstase, unde a ocupat fotoliul de ministru al informațiilor publice în perioada 2000-2003. 
Scos de câțiva ani de la naftalină, liderul PSD pare a fi cel care trage sforile în Transilvania, unde cu excepția mișcărilor de autonomie secuiești nu se mai întâmplă nimic, românii pupat toți  piața endependenți.
Băiat finuț, apretat și bine îmbrăcat tehnocratul Cadariu pare a fi ministrul care a încasat cele mai multe ghionturi în mandatul său, cele mai recente și mai mediatizate fiind infecțiile cu Escherichia coli, infecțiile nosocomiale ale arșilor de la Colectiv și recentul scandal al dezinfectantelor.
Este ministrul Achimaș Cadariu competent pentru funcția pe care o ocupă? Este Achimaș Cadariu un tehnocrat? Eu cred că nu, Achimaș Cadariu este exemplul clasic de beizadea ridicat ca atâția alții după revoluție în funcții publice prin relații, pile, cumetrii. 
Să ne uităm puțin prin CV domnului ministru care a fost înlocuit de cel putin două ori până acum pe site-ul M.S. după cum scrie presa.

  1. doctorul Patriciu Achimaș Cadariu termină facultatea de medicină din Cluj în anul 2000. La disciplina Educație medicală îl are profesor pe tatăl său Andrei Achimaș Cadariu.
  2. începând cu luna noiembrie 2000 si până în luna octombrie 2001, doctorul Patriciu Achimaș Cadariu funcționează ca Doctorand cu frecvență  la U.M.F., Clinica Ginecologie 1 din Cluj. În acest timp colegii domniei sale rupeau coatele învățând pentru rezidentiat. Nicăieri în CV dlui. ministru nu scrie c-ar fi dat vreun concurs de rezidențiat. Se pare a a dat doar concursuri de împrejurări. Cu alte cuvinte domnul Patriciu Achimaș Cadariu a fentat concursul de rezidentiat!
  3. entuziasmați de performantele doctorului Patriciu Achimaș Cadariu, U.M.F. Cluj îl angajează în 2001 ca preparator la Clinica Ginecologie 2, îl promovează  asistent universitar în 2004, șef de lucrări în 2010 și conferențiar în 2014. (Ce-o fi durat atât de mult trecerea de la asistent la conferențiar nu știu, dacă era la Facultatea de Medicina din Galați ajungea în 2-3 ani ditamai profesorul).
  4. Patriciu Achimaș Cadariu devine în 2008 medic primar obstetrica-ginecologie. Hopa! Ca să devii medic primar este necesar să ai minim 5 ani vechime în specialitate, iar specialitatea de obstetrica-ginecologie este și ea pe o durată de 5 ani! Cu alte cuvinte domnul Patriciu Achimaș Cadariu a fentat și primariatul!
  5. Deși era cadru universitar domnul doctor Patriciu Achimaș Cadariu petrece mult timp la studii în străinătate: astfel între octombrie 2007- aprilie 2008 lucrează la Munchen în Klinikum rechts der Isar der Technischen Universität München și exact în aceeași perioada frecventează și Clinica de Ginecologie Dr. Horst Schmidt Klinik, Wiesbaden, Germania. Între Munchen și Wiesbaden sunt 450 de kilometri, cu alte cuvinte domnul Patriciu Achimaș Cadariu a fentat și stagiile de pregatire în Germania.
  6. în perioada 2000-2001 când era doctorand cu frecvență tânarul doctor Patriciu Achimaș Cadariu obține și diploma de masterat în Informatică Medicală şi Biostatistică  la catedra unde tăticul lui, Andrei Achimaș Cadariu era profesor.
  7. deși CV-ul Ministrului Sănătății a fost greblat la semnalizarea numeroaselor inadvertente, nici acum nu are elemente clare mai ales pentru breasla medicilor care nu înțelege cum poți fi chirurg fără specializare în chirurgie, medic primar ginecolog fără vechime.
P.S. pensionat în 2014 tăticul ministrului încasează anual 31000 de lei pensie, ocupă funcția de director al bibliotecii U.M.F. Cluj de unde mai ridică 26700 de lei, consultă la Policlinica CFR de unde a ridicat 43200 lei și este deținatorul a 50% părți din Polimedica LPA Cuza Voda S.R.L. din Cluj. 
Oare la tata-n polimedică ce dezinfectante se folosesc?



sâmbătă, 7 mai 2016

Achimaș fă-te că lucrezi!

Laboratoarele tuturor Direcţiilor de Sănătate Publică vor funcţiona în perioada sărbătorilor de Paşte pentru efectuarea testelor de laborator, care vor fi raportate în cadrul videoconferinţei de miercuri, 4 mai 2015. (comunicat de presa al M.S. din 29.04.2016)


Testele de sanitaţie prelevate în cadrul acestei acţiuni au fost analizate în laboratoare acreditate din cadrul unităţilor sanitare ale Direcţiilor de Sănătate Publică, precum şi în laboratoare private aflate în contract cu unităţile sanitare verificate. (Comunicat de presă M.S. 4 mai 2016).

Cam așa sunau comunicatele de presă ale Ministerului Sănătății din perioada operațiunii teste de sanitație. Din ele se înțelege că:
  1.  probele recoltate de personalul abilitat din spitale au fost analizate în laboratoarele tuturor Direcțiilor de Sănătate Publică care vor funcționa pe perioada de Paște. (apropo domnule Ministru le plătiți orele suplimentare?)
  2. probele recoltate au fost analizate în laboratoarele acreditate din cadrul unităților sanitare precum și în laboratoare private aflate în contract cu spitalele verificate.
Să o luăm metodic. Acreditate înseamnă că o instituție abilitată și independentă atestă în urma unei evaluări, că un laborator este competent să efectueze o anumită investigație, în cazul nostru o analiză de microbiologie (identificare și frecvență). În România organismul de acreditare al laboratoarelor se numește RENAR, pe al cărui site se pot vedea laboratoarele acreditate:
  1. D.S.P.-urile au puține reprezentante acreditate RENAR, dar atenție în anexa la acreditare pentru microbiologie nu este trecută și investigarea încărcăturii bacteriene pe suporturi, ci doar în produse patologice, sau în apă. (Vezi DSP Galați aici.)
  2. la ora actuală la noi în țara există 173 laboratoare de analize medicale acreditate, majoritatea din spitale județene, municipale, militare, dar și laboratoare private. Dar atenție! Din 173 laboratoare acreditate nu toate au obținută acreditarea pe microbiologie, probabil cea mai grea de obținut, iar atunci când o au nu sunt acreditate pe microbiologia mediului înconjurător ci pe microbiologie clinică, (adică depistarea și izolarea microbilor din urină, fecale, puroi etc.)
  3. Prin contrast D.S.V.S.A. (veterinarii) au inclusă în activitatea acreditată și probele de sanitație.
Dar spitalele care nu au nici laborator acreditat, nici contracte cu alte unități acreditate de stat sau particulare unde și-au lucrat probele?  În mod cert în laboratoarele proprii, improvizând mai mult sau mai puțin și cu rezultate pe măsură.
În concluzie nu dau doi bani pe investigația Ministerului Sănătății care a costat și va mai costa încă sute de mii de lei, deoarece este făcută în spiritul revoluționar: Mircea fă-te că lucrezi!
Rezultate discutabile, improbabile pe măsura solicitărilor.

Un ministru habarnaut și un experiment ridicol

Ministrul Sănătății Patriciu Achimaș Cadariu
foto Observator.ro
Așadar ce face un ministru habarnaut și prost sfătuit de consilierii săi când presa (se scrie presa, dar se citește Cătălin Tolontan) îi comunică faptul că în spitalele statului dezinfectanții sunt diluați?
Se umple de ridicol în fața corpului medical și se face de râsul curcilor afirmând că n-are voie de la procurori să spună ce spitale au avut probe proaste la experimentul Achimaș-Rafila din 28-29.04.2016.
De ce metoda aleasa de Ministerul Sănătății este greșită? 
Pentru că reclamația era ca dezinfectantele erau diluate, caz în care autoritățile luau mostre din flacoane și din loturi și le verificau unde doreau ei, la ICECHIM, în Germania, în Franța sau oriunde.
Ce a făcut Ministerul Sănătății? A pus-o pe infirmiera din spitalul X să spele noptierele paturilor din saloane cu dezinfectant de la HP, i-a pus pe asistenții de la SPCIN-CPCIN (secții sau compartimente de prevenire și control al infecțiilor nosocomiale) să recolteze teste de sanitație pe tampoane și pe cadrele medicale din laboaratoarele D.S.P. sau ale spitalelor acreditate să lucreze probele în zilele Paștelui ortodox. Nu vi se pare cam mulți oameni implicați în manipularea dezinfectantilor și a probelor? 
Am testat eficiența modului cum infirmiera din spitalul X executa procedura de curățare și dezinfecție a suprafețelor și tegumentelor? Am testat modul de executare conform protocoalelor a recoltării de probe de către personalul din spitale? 
Sau acuratețea executării izolării bacteriilor în laboratoarele acreditate de microbiologie din D.S.P.-uri și spitale? Poate pentru presă, care trăiește bine de pe urma mizeriilor din sănătate aceste testări și rezultatele lor sunt semnificative, dar ele implică atâtea elemente subiective încât îmi vine să cred că cel care l-a sfătuit pe ministru să procedeze astfel a dorit să pună toți așii în mâna patronului de la Hexi Pharma, care poate contesta lejer rezultatele acestor testări și poate solicita despăgubiri uriașe pentru scandalul în care este actorul principal.
Ce trebuia să facă Ministerul Sănătății profitând de faptul ca are atâtea laboratoare acreditate?  Nimic altceva decât să-și respecte Ordinul propriu de Ministru nr. 261 / februarie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curățarea, dezinfecția și sterilizarea în unitatile sanitare,  Anexa 2: LISTA standardelor din România aplicabile în unităţile sanitare, în domeniul curăţării, dezinfecţiei şi sterilizării. Le puteti găsi vizualizate atât în ordinul respectiv cât și pe pagina Asociație de Standardizare din România. 
Sau să deschidă o pagina de internet și să tasteze disinfectant efficacy test protocol
Dar poate nu le-a mers netul.
va urma

Dezinfectante și nu prea și un ministru habarnaut.

Românii se pricep la toate: la mașini, la femei, la medicină și mai nou la dezinfectante; (aici nu fac nici un apropou la Cătalin Tolontan, rolul lui în descoperirea celei mai mari șarlatanii din sănătate este indiscutabil, felul cum continuă jihadul este discutabil). Deci să revenim.
Un colectiv de ziariști de investigație sătuli să mai fie brăiliți de autoritățile medicale care nu văd mizeria din spitale din cauza birourilor în spatele cărora stau ca pe niște baricade, (nu cumva să-i scoată cineva din locul călduț), testează niște antiseptice de la Hexi Pharma și constată că sunt diluate față de concentrația scrisă pe etichetă. Nimic nou sub soare, în Românika cârciumarii au turnat din totdeauna apă în vin, de ce n-ar turna și farmaciștii sau chimiștii apă în dezinfectante? A fura în țara noastră este o stare atât de normală și de banală încât nu ne mai mira nimeni când ne fura cineva. Ne fură statul, ne fură firmele de furnizare a apei, a energiei, ne fură primăria când montează parcometre care merg numai cu bancnote și trebuie să plătești pentru 5 minute trei sferturi de oră, ne fură politicienii la vot și supermarketurile care au scumpit alimentele în loc să le ieftinească după scăderea TVA, etc. De atâta furat am ajuns să ne miram când cineva nu ne mai fură, sau nu încearcă să ne tragă în piept. Așa că Tolontan a descoperit doar o mică părticică din furăciunea națională. Dacă cerceta concentrația medicamentelor găsea aceeași găinărie, sau concentrația cărnii din mezeluri la fel. Oricum eu îi dau lui Tolontan Premiul Pulitzer pentru investigația sa.
Dar de aici începe distracția. Dacă Tolontan este profan în domeniul dezinfectantelor și în general în probleme legate de infecțiile nosocomiale, onorabilul Ministru al Sănătății, Patriciu Achimaș Cadariu mi se pare un habarnaut. Să mă explic. La minister vine un ziarist și spune că dezinfectantele folosite în sute de spitale românești sunt proaste, iar el ca ministru declară ca la noi în țara nu se poate determina corect compoziția unui astfel de produs că nu avem laboratoare acreditate. Corect, dar de ce atunci când avizezi un biocid ceri rapoarte de încercare (determinări) de la laboratoare acreditate, nu mai verifici în timp să vezi dacă escrocii nu ți-au vârât sifon pe gât după ce au obținut avizul? Sau de ce ții în poala ministerului Institutul Național de Sănătate Publică, ca să dai posturi călduțe la tot felul de politruci gen Alexandru Rafila?
Cel puțin această eminență cenușie a sănătății, groparul sănătății publice și al epidemiologiei românești, nelipsit din spatele ministrului Achimaș ar fi trebuit să-i spună șefului său că bate câmpii atunci când a declarat ca va testa eficiența la toate antisepticele produse de Hexi Pharma, măcar din postura sa de medic microbiolog. Sau poate testarea dezinfectanților în spitale este ideea lui Alexandru Rafila, Norocul lui că nu-s patronul de la Hexi Pharma ca m-aș umple de bani pe seama prostiei celor din Ministerul Sănătății.
Așadar de la vorbe la fapte: în Vinerea mare toate spitalele trec să execute ordinul ministrului de testare a eficacității produselor mai sus menționate consecutiv unei adrese a Inspecției sanitare de Stat.

Sunt prelevate 3536 teste de sanitație din 285 de spitale. 
4,25% din aceste teste sunt neconforme. Presa solicită numele spitalelor cu neconformități iar ministrul spune enormități: Nu pot pentru că parchetul face o anchetă și aceasta lista face parte din dosar.
La presiunea presei Ministerul publică lista celor 50 de spitale unde testele de sanitație au ieșit neconforme. Pe lista sunt nume celebre de clinici, institute de referință, spitale județene, dar nici un SPITAL PRIVAT! Pentru Ministerul Sănătății sănătatea este doar cea oferită cu generozitate de statul român, privatul nu există1
va urma.