Am vrut recent sa aflu mai multe amanunte despre Valul lui Traian, formatiune de aparare construita in antichitate pe teritoriul judetului nostru. Cum sursa cea mai accesibila de documentare este internetul, am cautat aceasta definitie pe net si m-am crucit. Singurele referiri despre existenta Valului lui Traian pe teritoriul Romaniei din Wikipedia sunt cele privind valurile de aparare din Dobrogea, din pacate si acelea scrise de istorici moldoveni, mai precis basarabeni, care prezinta incomplet si deformat realitate. Nici un cavant despre existenta acestui mijloc defensiv de aparare in judetul nostru. Cum urmele lucrarilor care au compus structurile de aparare numite "Valul lui Traian" sunt incluse de Ministerul Culturii si Cultelor, respectiv de Institutul National al Monumentelor Istorice, in lista monumentelor din judetul Galati la pozitiile; 15, 41, 62, 84, 85, 86 si cum am avut ocazia de mai multe ori sa vad cu ochii mei acesta lucrare, bazat pe locatiile Ministerului si cu ajutorul imaginilor de pe Google Earth, unde se vede perfect traseul Valului, am intocmit un traseu al fortificatiei, asa cum a fost ea construita initial. Fortificatia pornea din estul comunei Tulucesti, de pe malul Lacului Brates, in apropierea garii CFR din comuna si mergea catre est folosind configuratia terenului catre satul Odaia Manolachi, traversand soseaua Galati-Cuca la intersectia cu drumul spre Padurea Garboavele, care ramanea la nord de val. Lucrarea continua spre sud-vest in directia satului Cismele care ramane la sud de val, care continua catre satul Traian apartinand de comuna Branistea, pentru a se opri la Siret.
Cine a fost doctorul Aristide Serfioti? Aflam de pe site-ul artevizuale.ro de la domnul Corneliu Stoica: "Aristide Serfioti s-a născut în localitatea Hydra din Grecia, la 20 iulie 1828, ca fiu al Mariei şi al lui Chiriac Serphiotis, de religie ortodoxă. După terminarea cursurilor elementare şi liceale în Grecia, se înscrie la Universitatea de Medicină „Ludvig-Maximilian” din München (Germania), pe care o termină în 1851, când îşi ia examenul de diplomă cu teza „De cholera morbo”. Practică medicina mai întâi în Austria, apoi, în 1853, vine în Moldova, stabilindu-se definitiv la Galaţi. La 15 ianuarie 1854 intră în serviciul armatei ca medic de batalion clasa I (asimilat gradului de locotenent) în postul de medic al Garnizoanei Galaţi. La 7 mai 1857 este numit medic şef al Spitalului Militar, având acum gradul de colonel. În 1870 demisionează din armată şi profesează ca medic civil la Spitalul „Elisabeta Doamna - Caritatea gălăţeană”( numit astfel în 1878) până în 1899, când iese la pensie. După numai un an, renunţă la pensie, optând pentru funcţia de medic primar al Spitalului „Sf. Spiridon” din Galaţi până în 1901, când demisionează, retrăgându-se din activitatea medicală. În 1863, împreună cu alţi opt medici, a înfiinţat „Societatea medicală” din Galaţi, după modelul „Societăţii medicale ştiinţifice” din Bucureşti, fiind preşedintele acesteia până în 1881. A condus, de asemenea, Comitetul Crucii Roşii, adunând fonduri pentru îngrijirea soldaţilor români răniţi în Războiul pentru independenţă. Pentru meritele sale, pentru devotamentul în combaterea unor epidemii şi îngrijirea bolnavilor a fost decorat cu ordinul „Coroana României” în gradul de comandor, „Steaua României” în gradul de ofiţer, ordinul rus „Sf. Stanislav” în gradul de comandor, ordinul „Coroana Prusiei” clasa a II-a, oferit de regele Prusiei etc.
Încă din 1878 a cumpărat de la membri ai familiei Ghica moşia Calica din comuna Fileşti, cu o suprafaţă de 2.570 ha. Aici a construit în 1880 Biserica „Sf. Treime” şi un cavou, care astăzi sunt monumente istorice. A murit în dimineaţa zilei de 24 iulie 1905, fiind înmormântat în cavoul familiei de la Fileşti, alături de soţia sa. Pe acest cavou este menţionat în limbile greacă şi română următorul înscris: „ Prea iubitei sale AVROCOMI, născută XENO, 25 septembrie 1836 - 23 august 1885, inconsolabilul ei soţ Aristide Serfioti, doctor”.
Neavând copii, conform testamentului întocmit la 23 august 1903, moşia sa a rămas în proprietatea celor două surori ale lui, Scheva şi Elena, pentru toată durata vieţii lor, după care moşia urma să aparţină definitiv Spitalului „Elisabeta Doamna”. Tot prin acest testament se instituie premiul „Dr. Aristide Ch. Serfioti”, în valoare de 40.000 lei, patronat de Facultatea de Medicină din Bucureşti, şi se acorda din doi în doi ani celor mai bune lucrări medicale. Au fost lăsaţi, de asemenea, 10.000 lei pentru Azilul de copii din Galaţi. Cărţile din biblioteca sa medicală le-a donat Societăţii ştiinţifice medicale din Galaţi, iar pe cele beletristice - bibliotecii Liceului „Vasile Alecsandri”. Iniţiativa ridicării bustului a venit din partea Comitetului de Administrăţie a Spitalului „Elena Doamna - Caritatea Gălăţeană” al cărui preşedinte era P.S.S. Episcop Pimen. În procesul-verbal al şedinţei acestuia din 5 septembrie 1905 se menţionează: „Ca omagiu de pioasă recunoştinţă pentru eminentele sale fapte, Comitetul trebuie să-i ridice o statuie în faţa spitalului care să amintească generaţiilor viitoare, nu numai actele sale pline de nobleţe, dar şi figura acestuia, ce toată viaţa a fost pentru omenire un om de mare utilitate cu ştiinţa, cu bunătatea şi cu punga sa”. În acest sens s-a constituit o comisie formată din S. Mendl, A. Dall ' Orso şi Th. Thenea (DJAN Galaţi, Primăria Galaţi, dosar nr. 8/1933, Rola 953). Monumentul nu a putut fi ridicat până în 1933 din lipsa fondurilor. Prin adresa nr. 292/15 mai 1933, semnată de Episcopul Cosma al Dunării de Jos, înregistrată la primărie la nr. 18256/13 iunie, Comitetul de administraţie a Spitalului solicită primarului „să ne acordaţi o sumă pe care o veţi socoti pentru formarea fondului necesar ridicării acestui bust, care să imortalizeze pe cel mai mare filantrop şi om de bine pe care l-a avut Galaţiul şi judeţul Covurlui”. Delegaţia Consiliului Municipal, luând în discuţie cererea spitalului, în şedinţa din 13 iunie, „a aprobat sub rezerva ratificării ulterioare a Consiliului Comunal, deschiderea unui credit extraordinar în sumă de lei 10.000. Bustul se află instalat pe un soclu din piatră artificială, înalt de peste 3 m., în curtea Spitalului „Elena Doamna” (Municipal Nr. 1,strada Traian nr. 290), pe care doctorul Aristide Serfioti l-a administrat şi condus mai mulţi ani ( pe atunci se numea Spitalul „Elena Doamna-Caritatea gălăţeană”). Bustul este realizat în bronz de sculptorul Oscar Spaethe şi este o recunoştinţă a locuitorilor oraşului Galaţi pentru meritele deosebite ale acestui medic, pentru munca sa plină de abnegaţie în combaterea şi vindecarea unor boli care în secolul al XIX-lea făceau ravagii în populaţie. Bustul doctorului Aristide Serfioti, ca şi cavoul familiei sale de la Fileşti, impresionant prin arhitectura sa cu totul deosebită, sunt astăzi şi peste ani mărturii ale existenţei la Galaţi, în timpurile care au coincis cu renaşterea naţională a poporului român, a unui om extraordinar, care merită prinosul de recunoştinţă al posterităţii. Modelându-i chipul lui Aristide Sefioti, sculptorul Oscar Spaethe a căutat ca dincolo de surprinderea asemănării fizice, să pătrundă în psihologia personajului, punându-i în evidenţă trăsături morale ca demnitatea, devotamentul, sentimentul profund al datoriei. Aristide Sefioti este înfăţişat ca un bărbat în floarea vârstei, viguros, cu capul înclinat uşor spre stânga. Favoriţii îi sunt stufoşi şi prelungi, atingându-i gulerul hainei. Doctorul nu este îmbrăcat în uniformă militară, ci într-o vestimentaţie civilă, cu capul descoperit, impunând stimă şi respect. Căutătura privirii evocă un om ambiţios, dinamic, hotărât, căruia îi plăcea să facă lucrurile cu temeinicie. În semn de cinstire a memoriei acestei mari personalităţi a lumii medicale gălăţene, prin ordinul M.S. 149/ 14.09.2001 al Ministerului Apărării Naţionale, Spitalul Militar din Galaţi a primit numele doctorului Aristide Serfioti".
