Fra Mauro: O reprezentare medievala a unui pod peste Dunare

Mapamondul lui Fra Mauro cca. 1450, Venetia

Am vazut intr-un articol de pe "Valurile Dunarii"
ca in anul 514 i.H. in cursul unei expeditii impotrica getilor si scitilor, Darius regele persilor a poruncit  grecilor care lucrau pentru el, sa construiasca un pod de vase peste Dunare pentru  a-si trece trupele la nord de fluviu. Mandocles a fost cel care dupa "Istoria" lui Herodot a efectuat acesta lucrare, mai sus de locul de despartire a bratelor fluviului, cale de mers in amonte doua zile de la malul marii, "la cotul suvoiului".
Am presupus pe baza detaliilor date de Herodot, ca podul s-a construit undeva in apropierea orasului Galati, sau in aval de acesta la Noviodunum (actualul Isaccea). Noviodunum a fost si locul preferat de imparatul roman Fluvius Valens pentru amplasarea unui pod de vase in anul 369 d. H. in expeditia sa contra gotilor lui Athanaric, dupa ce cu doi ani mai devreme ostile romane trecusera Dunarea pe un pod de vase la Daphne, probabil Sucidava.
Iata insa ca documente foarte vechi cu ar fi unele harti sau unele portulane medievale, reprezinta grafic un pod peste Dunare in aval de varsarea raurilor Siret si Prut. Unul din aceste documente este harta calugarului venetian Fra Mauro (Fratele Maur) care a trait la manastirea St. Michel de pe insula cu acelasi nume de langa Venetia si a creeat acesta harta in jurul anilor 1450. Despre locul unde se afla acesta harta si unde a fost ea amplasata initial, circula mai multe teorii, iar majoritatea autorilor pe care i-am citit "bajbaie" in acest domeniu. Unele situri romanesti vorbesc despre "fratii Mauro", altele bat campii cu localizarea hartii, 
altele destul de serioase cu localizarea manastirii in Murano  insula vestita pentru atelierele sale de sticlarie.
Ca sa facem ordine in problema hartii lui Fra Mauro trebuie sa facem unele precizari. 
Fra Mauro a fost calugar camaldolez (de la Camaldoli localitate italiana in Toscana), ramura monahala a calugarilor benedictini, care a trait in manastirea camaldoleza St. Michele din Insula St. Michele unde se afla cimitirul orasului Venetia. Actuala biserica a manastirii dateaza din 1469, data la care calugarul era mort de 10 ani, deci nu avea cum sa picteze harta pe peretii bisericii. Confuzia este insa creeata de venetieni care dupa moartea lui au batut o medalie comemorativa cu textul: "Frater Maurus S. Michaelis Muranensis de Venetiis ordinis Camaldulensis cosmographus incomparabilis", dar si de faptul ca imaginea cea mai frecvent utilizata pentru aceasta harta este o copie din 1804 dupa original efectuata de catre William Fraser, pe care este mentionat: "From the original existing in the convent of St. Michel at Murano made by Fra' Mauro A.D. 1459 this copy was taken by W. Fraser 1804."

(Interesant este faptul ca prima descriere a hartii apare in abia in 1806)

Ajutat de un alt cartograf pe nume Andreea Bianco despre care unele surse afirma ca ar fi fost si navigator bazandu-se atat pe o harta a lumii desenata de el in 1436, tributara cunostintelor lui Ptolemeu, cat si pe o harta nautica, Fra Mauro a desenat harta lumii cunoscute pana in acel moment, incluzand in ea cunostintele de geografie ale anticilor, in special Herodot si Ptolemeu, dar si cunostinte din texte arabe, din povestile lui Marco Polo si din relatarile calugarilor benedictini din toata lumea, in special africani, care-i treceau pragul atelierului.
Harta a fost creeata pentru suveranul Portugaliei Alfons al V-lea, (zis si "africanul" datorita victoriilor sale rasunatoare in Maroc contra musulmanilor).
Harta este pictata pe un panou de lemn patrat de 230/230 cm care includea un cerc de 2 metri diametru pe care era desenata "lumea veche": Europa, Asia, Africa, avand peste 3000 de inscriptii de localitati, ape, cetati, mari etc. Din considereante religioase neclare, harta este desenata cu susul in jos, asa ca Europa se afla pe panoul inferior, nu asa cum o vedem in fotografia de mai sus. Harta originala a fost expediata dupa ce a fost terminata in 1459 regelui Portugaliei, dar nu se mai stie nimic despre ea si se presupune ca este pierduta. Cam in acelasi an moare si calugarul Fra Mauro, dar pe baza schitelor sale si a notitelor pastrate, Andreea Bianco reface planigloblul pentru dogii din Venetia. Unele surse spun ca initial harta a fost in Palazzo Ducale unde a fost distrusa intr-un incendiu si refacuta de Bianco. Cert este ca exemplarul actual se gaseste in Biblioteca Marciana din Venetia din 1811, iar copii dupa el sunt la Biblioteca Vaticanului (Codicele Borgian) si intr-o colectie particulara probabil franceza (copia facuta la 1541 de Giorgio Sideri zis Callapoda, un cartograf venetian de origine cretana din Candia, Haracleonul de astazi si vanduta la licitatie in Milano acum cativa ani).Pima descriere in detaliu este din 1806.

O schita grosolana a gurilor Dunarii facuta dupa Fra Mauro gasim in cartea lui Romulus Seişanu, Dobrogea. Gurile Dunării şi Insula Şerpilor. Schiţă Monografică. Studii şi documente Ed. Ziarului Universul, 1928, pg. 23, unde Dobrogea este trecuta Zagora, Basarabia Gothia, iar Moldova si Muntenia Vlachia. Dunarea este Danubium si este figurata si Licostoma, una din cele cinci guri de varsare ale fluviului. Mai sus de locul de despartire a bratelor fluviului este schitat un pod, deasupra inscriptiei "Vlachia piza la nocastro"

Vom vedea mai tarziu ca marcarea podului peste Dunare este reprezentat si in alte harti medievale.

Valul lui Athanaric din judetul Galati

Am vazut intr-un articol trecut ca daca gotii au construit un val de aparare intre Prut si Siret dupa modelul valurilor romane, au facut-o pentru a se apara de huni. Dupa cum scriu istoricii antici venirea hunilor in Europa a produs mari mutari ale populatiei in primele secole dupa Hristos. Astfel in 375 d H. hunii spulbera ostrogotii dintre Nistru si Bug, iar in 376 ataca vizigotii lui Athanaric trecand Nistrul prin vad noaptea la lumina lunii. Groaza determinata de invazia hunilor ii face pe vizigoti sa se retraga in munti. Totusi Ammianus Marcellinus, în lucrarea sa "Res gestae", in cartea XXXI,  ne povesteste ca in dorinta de a pune un obstacol in calea invadatorilor Athanaric a "ziduri inalte" intre Gerasus si Dunare. (Gerasos = Siret, iar Dunare se refera de fapt la Brates care in portiunea sa inferioara nu se vedea separat de Prut si de Dunare).

"Huni enim, ut sunt in coniectura sagaces, multitudinem esse longius aliquam suspicati, praetermissis quos viderant, in quietem tamquam nullo obstante conpositis, rumpente noctis tenebras luna vado fluminis penetrato, id quod erat potissimum elegerunt, et veriti ne praecursorius index procul agentes absterreat, Athanaricum ipsum ictu petivere veloci.
7. eumque stupentem ad impetum primum, amissis quibusdam suorum, coegerunt ad effugia properare montium praeruptorum. qua rei novitate maioreque venturi pavore constrictus, a superciliis Gerasi fluminis ad usque Danubium Taifalorum terras praestringens, muros altius erigebat: hac lorica diligentia celeri consummata, in tuto locandam securitatem suam existimans et salutem."

Valul lui Athanaric din judetul Galati

Valul lui Athanaric din judetul Galati la limita comunelor Cuca si Scanteiesti.

Cum arata astazi situl erheologic din epoca romana de la Galati.

Vezi cum arata acum rezervatia arheologica de la Galati cuprinsa in Lista monumentelor istorice.

Site-ul arheologic roman de la Galati distrus si ignorat de autoritati

Cititi aici rapoartele unor arheologi care au efectuat mai multe cercetari in zona Micro 20, din Cartierul Dunarea din Galati, unde in antichitate a existat o asezare romana. Asezarea nu a fost distrusa de barbari asa cum am crede, ci abandonata dupa retragerea romana si ulterior intrata. Distrugerile acestor comori ale istoriei neamului, (SINGURA ASEZARE SI NECROPOLA DIN TIMPUL STAPANIRII ROMANE DESCOPERITA IN MOLDOVA!!!!), s-au facut cu lama buldozerului in perioada comunista si continua astazi prin distrugerea zonei de constructii improvizate, garaje, gradini de zarzavat, toate cu aprobare primariei Municipiului Galati, care nu numai ca nu este in stare sa reconstruiasca site-ul dar este incapabila sa-l protejeze!
Barbaria comunistilor dublata de nesimtirea neocomunistilor din administratia publica locala ne costa pierderea istoriei. In loc sa ne mandrim ca am fost singura localitate din sudul provinciei moldave, unde Imperiul Roman din provincia Moesia a avut un cap de pod, risipim miliarde de sedii ultraluxoase de "centre de afaceri", adevarate cuibusoare de nebunii pentru maharii orasului sau pe asa zisele "centre pentru tineret", aflate la cateva sute de metri de istoria tavalita in gunoi.

Galatiul oras roman

Pata mare galbena de sus este exploatarea de pamant galben care a distrus situl. In dreapta Cimitirul Catusa extins pana la periferisa sitului arheologic. In mijloc gradini, garaje, depozite de gunoaie peste necropola romana.

Scriam de curand ca autoritatile galatene doresc sa refaca o portiune din Valul lui Traian si sa o transforme in obiectiv turistic. Pana la refacerea valurilor de pamant din judet (Traian si Athanaric), ar fi bine ca aceste vestigii ale istoriei neamului sa fie semnalizate si protejate, in definitiv sunt incluse in patrimoniul national si pe lista monumentelor nationale! Din nefericire nu se intampla asa si pe zi ce trece, putinele locuri care amintesc de istoria locului sunt agresate, neglijate, distruse de locuitorii si intreprinzatorii orasului cu complicitatea ignorantei autoritatilor locale. Sa luam un singur exemplu, cel al asezarii romane de la Galati din primele secole dupa Isus. La gura Siretului stapanirea romana a Moesiei a avut un cap de pod, format dintr-o garnizoana romana care deservea fortificatiile de pe linia Tulucesti-Sendreni. Garnizoana stationa in castrul roman de la Tirighina (Barbosi) si intr-un castellum situat in actualul loc al cartierului Dunarea din Galati, mai precis in Micro 20. Structuri din vechea fortificatie romana de la Galati se mai vad inca din satelit, desi zona a fost agresata de constructia de blocuri din perioada comunista, cand s-au distrus mai multe morminte si tumuli construiti peste cavouri de demnitari romani. Din rapoartele de cercetare arheologica ale profesorului Mihalache Brudiu de la Universitatea Dunarea de Jos din Galati, aflam ca lucrarile de constructie ale benzii transportoare a minereului pentru combinat au distrus o necropola romana foarte importanta, iar concesionare terenului pentru gradini si garaje face imposibila astazi explorarea arheologica a zonei, plina de garduri din sarma ghimpata si scaieti, pivnite si sandramele catarate peste o istorie de 2000 de ani cu complicitatea primariei municipiului Galati. 
Mihalache Brudiu: "Cercetările interdisciplinare din ultimii ani ajută la reconstituirea vestigiilor romane distruse din 1971 până în prezent, în această zonă. Din nefericire, acest proces distructiv din zona Galaţi - Bărboşi continuă într-o formă mai mult decât barbară - de-a dreptul absurdă. Complexele romane din sudul Moldovei  Valul Traian - Tuluceşti, zonele Bărboşi şi cartierul Dunărea Galaţi, deşi apărate de legislaţia României şi a Uniunii Europene, au devenit loc pentru depozitarea gunoiului de grajd, groapă ecologică a Galaţilor sau cariere de pământ, cum este cazul cu cea mai mare necropolă romană din această zonă, din care în decembrie 2003 au fost distruse cca. 2 ha".
Daca luam in considerare faptul ca acum aproape 150 de ani pe strada Lozoveni se dezgropa accidental un sarcofag roman cu elemente decorative mithraice (Mithra zeitate persana care a fost "la moda" in Imperiul Roman dupa anexarea de catre romani a teritoriilor orientale in secolul I d. I.H., vezi detalii despre mithraism aici) trebuie sa realizam ca pe actualul teritoriu al orasului existau mai multe asezari romane, distruse intre timp de dezvoltarea orasului. Pare logic ca daca romanii si-au construit valul de la Prut, mai precis de la Brates pana la Siret, controlau faleza Bratesului pe toata lungimea ei pentru a fi feriti de atacuri din partea barbarilor venite de pe lac. In plus platforma de sus orasului, departe de balti, tantari, mirosuri era o excelenta zona rezidentiala, pe care romanii ca oameni iubitori de confort si lux n-o puteau ignora. Urmeaza ca cercetarile viitoare sa intareasca sau sa ignore acesta teorie.

Din nou despre Valul lui Traian

Valul lui Traian din judetul Galati 2010

Aflam din ziarul local galatean ca Muzeul de Istorie Judetean in colaborare cu mai multe institutii doreste sa refaca o portiune din Valul lui Traian, probabil pe undeva pe langa Garboavele. Mi se pare o initiativa binevenita mai ales pentru educarea tinerelor generatii. Am fost recent in locatia cu pricina pentru a efectua mai multe fotografii, dupa ce mai incercasem odata in urma cu doua luni, cand am scris despre val, dar atunci era papusoiul mare si nu vedeam mai nimic. Nici acum nu mai avem ce vedea mare lucru. 2000 de ani de agricultura din care ultimii 50-60 macanizata cu tractoare de mare putere au pus la pamant valul lui Traian. O unduire usoara  de pamant mai inalta spre sud si mai coborata spre nord e tot ce a mai ramas din fortificatia romana. Spre deosebire de alte valuri romane din tara noastra, cel de la noi din judet este cel mai napastuit. O minte "luminata" a plasat chiar pe val la intersectia cu soseaua spre Garboavele o anexa a celebrei fabrici de pui si de oua din perioada comunista "Avicola". La celalalt capat al valului dinspre Siret, o explozie imobiliara pare sa devoreze ce a mai ramas din fortificatie.Daca autoritatile mai doresc sa faca ceva pentru salvarea valului acum este momentul.
Pe de alta parte nu cred ca amplasarea reconstructiei valului langa Padurea Garboavele ar transforma locatia intr-un punct de atractie turistica. Soseaua spre Barlad, cea mai apropiata, este folosita de mai putini calatori si cu atat mai putini de turisti. O restaurare langa soseaua nationala catre Tecuci ar avea din start mai multe sanse sa fie vizitata de mai multa lume, cel putin de cei care merg la mare venind dinspra Moldova.

Asa arata acum "fossa"

Vedere de pe culmea santului, in drapta este fossa sau ce a mai ramas din ea.

Locul efectuarii fotografiilor Valului lui Traian din judetul Galati

Tuberculoza la export

Analiza morbiditatii prin tuberculoza in Europa in ultimii 5 ani prelucrati statistic de Organizatia Mondiala a Sanatatii in colaborare cu E.C.D.C. (European Center for Disease Prevention and Control) releva o tendinta de scadere a incidentei acestei boli cu o rata anuala de aproximativ 3%. Pentru Romania scaderea este si mai vizibila, de peste 5% anual, ajungand de la o morbiditate de 143%_○○○  in anul 2004 la 115%_○○○ in anul 2008. Nu trebuie insa uitat ca nivelul incidentei globale a tuberculozei la noi in tara in anul 2008 ne situeaza pe locul intai in Uniunea Europeana si pe un loc fruntas in tarile Europei. Doar tarile foste U.R.S.S. (Kazahstan cu 204%_○○○, Moldova cu 160%_○○○, Rusia cu 152%_○○○, Georgia cu 135%_○○○, Kirgastan cu 131%_○○○, Tajikistan cu 117%_○○○ si Azerbaijan cu 115,4%_○○○) sunt inaintea noastra.

Studiul evolutiei curbei morbiditatii prin tuberculoza in Romania din ultimii 50 de ani releva mai multe aspecte statistice interesante. Dupa razboi tuberculoza a inregistrat o crestere progresiva ajungand in 1967 la 148,5 %_○○○ cazuri. In urmatorul deceniu  incidenta tuberculozei a scazut progresiv ajungand in 1977 la jumatate: 73,4%_○○○. Tendinta de scadere a incidentei tuberculozei s-a mentinut pana in anul 1985, cand atingea 50%_○○○ casuri, din anul urmator crescand lent cu 2-3 % pentru ca in 2002 sa atinga aceleasi valori ca dupa razboi. Din 2003 incoace incidenta tuberculozei scade asa cum am mai amintit cu aproape 5% pe an. Personal cred ca acesta scadere a tuberculozei nu s-a datorat numai eforturilor deosebite ale retelei de pneumoftiziologie care se lupta cu acesta boala in ciuda conditiilor de criza, ci si faptului ca o parte din bolnavii de tuberculoza au plecat la munca in strainatate dupa 2003, anul ridicarii vizelor de acces in tarile occidentale pentru romani, cu alte cuvinta AM EXPORTAT TUBERCULOZA! Se apreciaza ca dupa acest an au plecat la munca in strainatate 2,5 milioane de romani, majoritatea in Spania si Italia, tari cu limba asemanatoare cu a noastra si deci mai usor accesibila. Acesti oameni au adus dupa estimarile Bancii Mondiale un aport valutar Romaniei de 7 miliarde de Euro in 2007 si 9 miliarde de Euro in 2008.

Reluand ideea cu tuberculoza, din  Raportul de supraveghere al tuberculozei in Europa pe 2008 retinem ca acesta boala are aspecte interesante in tarile batranului continent. Astfel 10 tari (Islanda, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Danemarca, Elvetia, Suedia, Norvegia, Malta si Cipru au peste 50% cazuri raportate de tuberculoza la populatii emigrate pe teritoriul lor din alte tari. Procentul este intre 20-50% pentru Italia, Franta, Austria, Germania si sub 20 % in tari ca Spania, Portugalia, tarie baltice si cele din fosta Yugoslavie.

Cu alte cuvinte Italia are peste 2000 de tuberculosi proveniti din randul emigrantilor (45,9% din totalul de cazuri) si Spania cu 2500 de emigranti imbolnaviti in 2008 (30% din totalul de cazuri) par a fi principalii beneficiari de exportul nostru de tuberculoza din ultimul deceniu.