Un fel de recenzie II: „Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc” (I) de Săndel Dumitru

Un alt Caput Bovis lângă Drobeta
(după Maps and Digital Atlas of Roman Empire, Universitatea Harvard)

„Aşezarea unei cetăţi cu numele de Caput Bovis a fost mentionată sub diverse forme: Caput Bubali (Tabula Peutingeriană), Caput Bovis (Procopius din Caesarea), Gubali (Geograful din Ravenna).” pag.33 „Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc” (I) de Săndel Dumitru

• O simpla privire aruncată asupra Tabulei Peutingeriana secţiunea a VII-a ne poate lămuri. Localităţile înşirate de la gurile Dunării (Hostia fl. Danubiy) sunt: Tomis, Histriopoli, Salsovia, (Mahmudia de astăzi), Novioduni (Isaccea), Arubio (Măcin), Troesmis (Igliţa), Beroe (Gârliciu), Carsio (Hârşova), Axiopolis (Cernavoda), Sucidava (Topalu), Durostorum (Silistra). Observăm că toate localităţile sunt situate pe malul drept al Dunării şi Caput Bubali nu există în acest segment. De fapt de la gurile fluviului singura localitate figurată pe malul stâng este cetatea Porolisso. 
•  Caput Bubali apare pe respectivul document amplasată în segmentul VI, la mare distanţă de unde domnul Sandel Dumitru crede că a existat, dincolo de Napoca,(Cluj), Apula,(Alba Iulia), Sarmategte, (Sarmisegetuza), Tivisco, (Tibiscum, azi Jupa în judeţul Caras Severin), localităţi identificate în Ardeal şi respectiv în Banat, aproape de Tierna (Orşova), deci la celălalt capăt al Dunării, mai precis fiind localizat la Delineşti în judeţul Caras Severin.
• Gubali  este amintită ca şi localitate de Anonymus ravennatis în fragmentul: „Iterum ad partem quasi meridianam, ut dicamus ad spatiosissimam terram, sunt patriae spatiosissimae quae dicuntur Datia prima et secunda, quae et Gipidia appellatur, ubi modo Uni qui et Avari inhabitant, quas utrasque Datias plurimi descripserunt philosophic ex quibus ego legi Menelac et Aristarchum Gothorum philosophos; sed ego secundum Sardatium ipsas patrias designavi. in quas Dacorum patrias antiquitus plurimas fuisse civitates legimus, ex quibus aliquantas designare volumus, id est Drubetis Medilas Pretorich Panonin Gazanam Masclunis Tibis, quae coniungitur cum civitate Agmonia patriae Mysiae. Item ad aliam partem sunt civitates in ipsas Datias, id est Tema Tiviscum Gubali Zizis Bersovia Arcidaba Canonia Potula Bacaucis.” Ori toate localităţile înşirate de autor sunt în Banat sau pe drumul ce lega Drobeta de provinciile romane din Dacia: Drubetis: Drobeta, Panonin (Ad Pannonios, Teregova de astăzi), Pretorich (Praetorium: Mehadia),  Bersovia (Berzovia), Arcidaba (Arcidava: Vărădia), Bacaucis (Foieni), Zizis (Fârliug), Agmonia (Zăvoi), etc., deci cel mai probabil este acelaşi Bubali din Banat.
• În sfârşit o căutare în lista oraşelor publicată de Pricopius Caesariensis în „De aedificiis” cartea a IV-a, partea a 3-a,  cap. 7-11, Tracia, Haemimont şi Moesia, nu scoate la iveală niciun Caput Bovis.

Un fel de recenzie: „Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc” (I) de Săndel Dumitru

Cartea "Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc"

Hotărât lucru apariţia unei lucrări despre istoria oraşului Galaţi, nu poate fi decât un eveniment publicistic pentru gălăţeni. Apărută la Editura Istros a Muzeului Brăilei în 2012, lucrarea „Galaţiul, aşa cum mi-l amintesc” (I), scrisă de Săndel Dumitru, aduce în prim plan câteva controverse ale istoriei noastre locale. Fără a avea o structură bine organizată şi fără a urmări fidel o cronologie, cartea domnului Dumitru face lungi incursiuni în bibliografia de specialitate, în special în cartea lui Paul Păltânea "Istoria oraşului Galati: de la origini pană în 1918”, la care adaugă descrieri proprii extrase din imaginile de epocă, sau din textele referitoare la Galaţi din izvoare diverse, începând de la cronicari şi terminând cu presa actuală locală.

O serie întreagă de probleme ridicate în cartea domnului Dumitru se cer însă a fi reaşezate şi regândite, ele fiind doar simple speculaţii fără o bază reala şi care pot induce confuzie printre cititori şi stupoare printre specialişti. Voi încerca să analizez unele din aceste afirmaţii din cartea domnului Dumitru, nu din dorinţa de a deschide o polemică, ci mai degrabă un dialog, la care invit şi alte persoane să-şi expună punctul de vedere în dorinţa de a lămuri unele aspecte ale istoriei noastre locale mai vechi sau mai noi.

Braţul Dunării care lega Galaţii de Histria prin Dinogeţia. (pag.17)

„Nu în ultimul rând trebuie avută în vedere chiar ipoteza existenţei unui braţ al Dunării, care lega Galaţii de Histria prin Dinogeţia, braţ astăzi colmatat. Fără această ipoteză admisă Histria nu avea rost să existe şi atunci cele trei localităţi, Histria, Dinogeţia şi Galaţi, jucau rolul comercial şi militar cel mai important pentru intrarea pe primul braţ navigabil al gurilor Dunării. Şi astfel cred că o altă perspectivă istorică trebuie să cuprindă cercetarea istoriei Galaţiului, în faza lui de apariţie.”

Ori ideea domnului Dumitru nu este nouă şi a fost expusă pe larg de alţi pasionaţi ai istoriei. Unul din ei, lingvistul Sorin Olteanu, a tratat subiectul pe larg în lucrarea sa "Delta Dunării la autorii antici". 

La timpul potrivit, în 2010, am demontat cu argumente ştiinţifice eroarea de amplasare a unui traiect al Dunării printr-o zona în care ea n-a curs niciodată, doar din dorinţa de a fi mai aproape de afirmaţiile autorilor antici privind amplasarea Histriei şi a insulei Peuke.

Harta judeţului Tulcea

Acum este cazul să ne ocupăm şi de teoria dlui. Săndel Dumitru, care mută acest braţ al Dunării chiar mai sus de Noviodunum şi anume la Dinogeţia. O privire aruncată pe o hartă a judeţului Tulcea pe care sunt marcate şi altitudinile ne lămureşte că între Galaţi şi Mahmudia, fluviul nu a avut altă cale de acces spre mare, tot malul sudic fiind mult mai înălţat decât cel nordic. Aşadar cota la care se află fluviul este net inferioară traseului propus atât de Săndel Dunitru cât şi de Sorin Olteanu. Între Valea Sorniacului, râu afluent al Dunării, deci spre Dinogeţia şi Valea Taiţii, râu afluent al Lacului Babadag din Complexul lagunar Razelm Sinoe, se interpune şaua apelor de la Dealul Teilor.

Harta nordului Dobrogei cu traseul apelor curgatoare.

Dacă facem apel la hărţi mai moderne, elaborate cu tehnologii digitale de scanare a suprafeţei terestre cu ajutorul sateliţilor vom constata că un astfel de traseu, evident de altfel pentru cei care cunosc cât de căt relieful Dobrogei de nord, este o fantezie fără acoperire ştiinţifică.

Harta altimetrica a noedului Dobrogei prin tehnologia GIS.

În concluzie nu a existat nici măcar în antichitate un braţ al Dunării care să treacă pe traseul propus de domnul Dumitru: Dinogeţia- Histria.

Parcul Carol: glorie şi decădere (I).

Pe o hartă a oraşului Galaţi din 1908 elaborată de George Atanasiu „conductor de lucrări publice”, strada Domnească ţinea de la Piaţa Regală până la Grădina Publică, mai precis în Piaţa Ştefan cel Mare, de unde se continua cu strada Calea Bârladului, până în apropierea liniei de cale ferată, unde cotea brusc spre vest urcând paralel cu linia până în strada Traian.

Locul viran între calea ferată şi stradă era proprietatea unui localnic pe nume Aslan, despre care nu ştim mare lucru, numele fiind frecvent în ţările române şi des întâlnit în genealogia familiilor boiereşti moldovene, dar şi printre negustorii turci şi armeni. Cert este însă faptul că Aslan a cedat terenul comunităţii gălăţene, care a înfiinţat aici un parc, probabil după 1908, fiindcă el nu apare în planul lui Atanasiu.

În 1914 în parc se montează un monument dedicat eroilor români căzuţi în luptele cu polonezii de la Constanglia din 3/15 iulie 1863 despre care am scris aici. După cum se observă din singura fotografie a monumentului existentă, pe o coloana din marmura albă de 9 metri se afla amplasată o acvilă cu aripile larg desfăcute care ţinea în cioc o cruce. Lucrarea fusese comandată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza unui sculptor gălăţean Vasile Scutari, contra sumei de 1200 de galbeni, dar abdicarea lui Cuza a făcut să se tergiverseze amplasare monumentului.

Monumentul Costanglia
din Parcul Carol din Galaţi

Numele de Vasile Scutari este trecut în toate documentele întâlnite de mine, deşi de fapt este vorba de grecul Vassilios Scutaris, autor a numeroase monumente funerare ale membrilor comunităţii greceşti din Moldova, în special Iaşi şi Galaţi, dar şi a monumentului funerar al lui Vasile N. Cantacuzino din curtea Bisericii din Hoiseşti, judetul Iaşi, precum şi a bustului poetului, avocatului, politicianului ieşean Ioan Ianov, amplasat în fata Teatrului National din Iaşi. Vassilios a lucrat o perioadă la Galaţi, apoi îl găsim semnat pe numeroase monumente funerare din Iaşi, probabil se mutase acolo unde avea atelier fratele său Salvador (1880-1932). Acesta din urmă este autorul unui monument al eroilor din Marele Război, amplasat în curtea Bisericii Sfinţii Apostoli din satul Păun, comuna Gârbova, judeţul Iaşi, ridicat in memoria soldaţilor Regimentului 5 Vânători.

Fraţii Scutaris, Vassilios şi Salvador erau originari din Tinos, o insula din Marea Egee, din arhipelagul Cicladelor, loc de origine al multor artişti greci, specializaţi în sculptura în marmură, care la sfârşitul secolului al XIX-lea au venit în România, unde găseau de lucru cu uşurinţă. Astfel semnătura lui Vasile Scutaris este regăsită pe multe monumente funerare din Galaţi, Brăila, Tulcea şi Iaşi, cea a lui Salvador mai mult în zona Iaşi, Renieris apare semnat pe multe monumente din Galaţi, Brăila şi Tulcea, Colios (Kolios) semnează lucări la Galaţi, Constanţa şi Mangalia, Laludis, Lampaditis si Valaquas la Bucureşti.

Scutaris (şi nu Scutaru, cum scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi), mai are o lucrare în Galaţi ridicată în cinstea eroilor Corpului de Armată nr. 14, căzuti în Războiul de Independenţă din 1877-1878, care se află amplasat în curtea Şcolii Generale nr. 2 de pe strada Regiment 11 Siret. Cred că Scutaris este şi autorul unui monument pe care-l cunosc din copilărie, atunci când împreună cu prietenul meu Adrian, mergea la cimitirul Eternitatea, la mormântul bunicului său Barba Ianis, situat în sectorul eroilor greci. 

Monumentul eroilor greci
din Cimitirul Eternitatea din Galaţi

Botezat de acelaşi "site de cultură” al Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi: „Monumentul grecilor”, obeliscul ridicat în memoria eroilor greci care s-au jertfit în primul război mondial, seamănă leit cu Monumentul Costanglia. Acelaşi soclu paralelipipedic, aceiaşi coloană din marmură albă de Penteli, din care s-au lucrat coloanele templelor de pe  Acropole, aceeaşi acvilă în vârful coloanei, tipar pe care-l găsim aproape la fel şi pe Monumentul eroilor din 1916-1918 din Tg. Bujor, unde coloana este însă paralelipipedică.

Monumentul eroilor greci nu este semnat. Poate a fost, poate nu. Lucrarea pare a fi fost renovată destul de recent, în sensul curăţării marmurii care este de un alb strălucitor. Poate semnătura autorului a dispărut cu acea ocazie. Semnificativă este însă asemănarea cu Monumentul Costanglia, care ma face să presupun ca este aceeaşi mâna de artist grec, căci marmura era apanajul sculptorilor greci, aşa cum granitul era al celor italieni (Vinante, Peppi, Rocco, Vicenzo Fattorini, etc.).

Monumentul funerar Iancu Michailidi
autor V. Scutari
Cimitirul Eternitatea Galaţi.