O plimbare prin Toscana îți poate oferi mereu surprize plăcute: peisaje atrăgătoare cu livezi de măslini, vii şi pâlcuri de chiparoși şi pini, sate uitate de Dumnezeu care par din Evul Mediu dacă n-ai observa stâlpii de curent electric sau maşinile parcate în curţi, biserici de piatră vechi de o mie de ani, ruine etrusce, romane sau medievale. Pare că totul este încremenit ca pe vremea lui Gautier care vizitase Italia cu 170 de ani înainte. Vizitând o vilă superbă din localitatea Poggio a Caiano, construită pentru Lorenzo de Medici „Il Magnifico” în 1480 de arhitectul Giuliano de Sangallo, am avut parte de o surpriză plăcută. Considerată prima construcţie renascentistă, care înlocuia casele de tip turn masive şi bine ferecate cum sunt cele din Florenţa, pe care Henry Moore le-a numit „locuinţe pușcării” cu o locuinţă de tip roman, deschisă şi încadrată în natură, Villa Mediceea este înconjurată de un parc imens cu arbori seculari, străbătut de alei umbrite de garduri vii de dafin şi o grădină cu ghivece uriașe de citrice. Chiar la intrarea în muzeul adăpostit de aceasta construcție se găsesc trei sarcofage din epoca romană. Despre originea lor sunt mai multe teorii, unii presupunând că ele au fost găsite la excavarea terenului pentru construirea locuinței, alţii că au fost achiziționate de familia de Medici, mare iubitoare de artă şi protectoare a artiștilor. De departe cel mai interesant dintre sarcofage este cel cu scene din războaiele cu barbarii din secolul I d. H. care prezintă aspecte din viața unui general roman. Pe latura stânga a sarcofagului sunt prezentate trei personaje: un soldat roman angajat într-o luptă cu un barbar tânăr, care sare în apărarea unui barbar mai în vârstă, probabil rănit, căzut la picioarele celor doi luptători. Romanul este în plin atac cu sabia ridicată deasupra capului, în timp ce cu mâna stângă strânge scutul. Barbarul cel tânăr este cu bustul gol, capul neacoperit, nu poartă barbă şi se apară cu un scut iar în mâna dreapta poartă un pumnal scurt. Personajul cel mai interesant este militarul barbar căzut la pământ. El poartă o bonetă frigiană din care iese o claie de păr, poartă barbă, o togă cu falduri îi atârnă până la jumătatea pulpelor şi este înarmat cu o sabie scurta cu vârf îndoit în care recunoaștem o sabie dacică sica. Scutul rotund bogat ornamentat este căzut la picioarele lui, iar mâna stângă în care l-a ținut pare să ridice o năframă ca şi cum s-ar preda. Ținuta, aspectul, echipamentul, toate conduc spre ideea ca avem de-a face cu reprezentarea unui membru al clasei tarabostes sau pileati aristocrația dacică din care se recrutau conducătorii militari şi preoții. În spatele soldatului roman se răsfrânge de pe partea din faţă a sarcofagului aripa zeiţei Victoria.
Pe latura principală a sarcofagului sunt mai multe scene care decurg una din alta de la stânga la dreapta. Tabloul principal este reprezentat de un militar roman cu grad înalt, probabil un general, îmbrăcat în lorica peste care atârnă o togă bogată, care stă aşezat pe un scaun militar pliant stella castrensis, identic cu scaunul reprezentat pe Columnă pe care stă împăratul Traian când primeşte onorurile soldaţilor săi. Personajul este încadrat de două figuri, una masculină în spate, probabil un lictor, alta feminină probabil zeiţa bunăstării şi siguranţei Salus, care ţine în mâna capătul unui lanţ de care sunt legaţi prizonieri barbari. Mult în spatele personajului principal ocupând colţul stâng al sarcofagului se găsește zeița Victoria. Prizonierii barbari sunt reprezentaţi ca o familie formată dintr-un copil aplecat la picioarele învingătorului implorând îndurare, mama sa aplecată umil împinsă din spate de un alt roman şi tatăl cu mâinile legate la spate, capul acoperit de boneta frigiană şi corpul frânt din mijloc. Un alt barbar tânăr complet gol legat cu mâinile la spate stă lateral de învingător observând scena. Scenele următoare reprezintă mulțumirea adusă zeilor de războinicul învingător care sacrifica un taur în fața unui templu bogat împodobit pe care se distinge capiteliu de coloană corintic. Tabloul următor este reprezentat de o pereche, probabil generalul roman din scenele precedente însoțit de o femeie şi înconjurat de mai multe personaje mitice: Cupido, Himeneu şi o altă zeitate care-i cuprinde pe amândoi cu vălul său.
Latura dreaptă a sarcofagului este parțial distrusă, dar se poate recunoaște în basorelief scena îmbăierii unui copil, probabil cel rezultat din căsătoria de pe faţa principală a sarcofagului. Copilul este asistat de patru personaje feminine, probabil mama şi alte rude, sau zeități.
Pe scurt sarcofagul povestește viața celui răposat, un general roman învingător în luptele cu barbarii pe care îi aduce din război ca sclavi, care mulțumește zeilor printr-un sacrificiu şi este binecuvântat de aceștia cu dragostea unei femei şi cu un urmaş. Dincolo de povestea posibilă ale reprezentărilor de pe sarcofag un lucru este cert: barbarii sunt daci identificabili prin doua elemente: arma sica cât şi prin căciula ţuguiată răsfrântă în faţă numită frigiană.
