luni, 31 mai 2010

Uciderea pruncilor II

Inainte de 1990 nu aveam voie sa spunem nimanui ca in tara noastra exista cazuri de SIDA. Cum sa existe o asemenea boala in Romania Socialista Multilateral Dezvoltata, unde nu existau drogati, homosexuali, sau prostituate? Drept urmare sangele nu se testa pentru prezenta virusului HIV nici in centrele de transfuzii nici in alte laboratoare. Primul caz de SIDA din Romania a fost depistat de profesorul Caruntu in anul 1985, la Spitalul de Boli Infectioase Colentina (astazi Matei Bals), la un insotitor de vagon de dormit de la CFR, care era homosexual. La solicitarea expresa a profesorului Caruntu de a se investiga si alte categorii de bolnavi care aveau simptomatologie asemanatoare unui sindrom de imunodeficienta dobandita, s-au adus cateva baterii de teste, care au fost utilizate strict in cele doua spitale de boli infectioase din capitala: Colentina si Victor Babes, unde  sef de clinica era profesor dr. Ludovic Paun, autorul primei monografii despre SIDA din Romania, aparuta in 1988. In urmatorii ani s-au mai depistat cateva cazuri inclusiv cu transmitere nozocomiala:
  1. o persoana dintr-un laborator medical care spala tuburile din sticla de sangele bolnavilor, fara a se proteja in vreun fel de contactul cu sangele
  2. un medic dintr-un spital 
  3. o pacienta care primise o transfuzie de sange
  4. un copil cu malabsorbtie si diaree cronica internat in Spitalul Fundeni (primul copil diagnosticat cu SIDA in RSR)
  5. un medic veterinar cu multiple contacte sexuale neprotejate cu diverse persoane
  6. un student arab probabil cu multiple contacte sexuale neprotejate cu diverse persoane
  7. un sportiv cu numeroase deplasari in strainatate
Din pacate presiunea politicului si a Securitatii a facut ca debutul epidemiei infectiei HIV in Romania sa fie ascuns, inclusiv fata de lumea medicala, creindu-se astfel premizele surprizei de dupa 1990 cand au fost descoperite mii de cazuri. Am fost medic secundar (rezident cum se spune acum) in specialitatea boli infectioase si epidemiologie in ambele spitale de profil din Bucuresti in anii 1988-'89, (chiar am locuit in amandoua, caci in acea perioada pentru secundari spitalele asigurau cazarea si contracost si mancarea la cantina spitalului), dar n-am vazut niciodata vreun bolnav de SIDA, sau foaia lui de observatie, desi in ambele spitale au fost oameni internati cu acesta afectiune, a caror identitate era protejata si a caror documente erau tinute sub cheie. Cum profesorul Paun ne tinea cursul de boli infectioase, noi secundarii, l-am intrebat de mai multe ori despre situatia acestei boli in Romania si am primit un singur raspuns: "SIDA nu este o preblema de sanatate publica pentru Romania". Era de asteptat o astfel de afirmatie din gura unui fost Ministru adjunct al Sanatatii, numit de Ceausescu prin Decretul 240/1978. Nu stiu cate vina a avut profesorul Paun in deformarea realitatii privind evolutia infectiei HIV in Romania, dar stiu ca a fost pana la revolutie principalul actor al profilaxiei si controlului acestei infectii. Si s-a vazut: in Romania traiesc 50% din copiii infectati HIV in lume, copiii care acum au atins maturitatea sexuala si care in lipsa unui tratament corespunzator se pot prapadi in cateva luni.

vineri, 28 mai 2010

Uciderea pruncilor I

Pieter Brugel cel Batran
Massacre of the Innocents (1565-1567)
Royal Collection, London

Astazi incepe la Bucuresti Congresul International HIV-SIDA, care a ajuns deja la a cincea editie. Dincolo de acesta stire razbate problema acestor bolnavi carora regimul Basescu-Boc le-a redus dintr-un foc bugetul pentru Programul National HIV- SIDA de la 36 milioane de lei la 19 milioane, care si aceia ajung cu mare greutate la furnizorii de medicamente antiretrovirale. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si Ministerul Sanatatii paseaza motanul de la una la altul, dar mai bine de 1000 de pacienti infectati cu virusul imunodeficientei umane, din 10 judete au ramas fara tratament. Cum despre modul cum s-au infectat in perioada comunisnului acesti pacienti nu se spune niciodata adevarul si nicidata vinovatii nu au fost aratati cu degetul, ci dimpotriva mizeria a fost varata sub covorul rosu, iar peste acesta drama a mii de familii de romani, s-a instalat omerta, este cazul sa ne reamintim, pentru ca cei care nu-si aduc aminte risca sa repete greselile trecutului.
La sfarsitul anului 2009 in Romania traiau 10.041 pacienti infectati cu HIV, iar 5561 murisera deja din cauza acestei infectii, in timp ce 560 disparusera din evidentele serviciilor de sanatate publica. Mai bine de 7000 de oameni infectati apartin grupei de varsta peste 14 ani, piramida varstelor celor infectati aratand o afectare de zece ori mai mare a celor care au acum 19-20 de ani si de cinci ori mai mare a celor care au acum 17-18 ani! Cine i-a imbolnavit pe acesti copii? Analiza foarte exacta a modului de contractare a infectiei HIV, in perioada 1985-2009, efectuata in urma anchetelor epidemiologice, publicata in Raportul pe 2009 a Comisiei HIV-SIDA arata astfel:
  1. 383 s-au imbolnavit prin transmitere verticala, de la mame infectate, (mame care erau copii acum 20 de ani)
  2. 1694 s-au imbolnavit consecutiv administrarii de sange si derivate de sange in unitati sanitare
  3. 5028 s-au imbolnavit ca urmare a unor infectii nozocomiale contractate in unitati sanitare
  4. 687 s-au infectat printr-un mod necunoscut, sau neidentificat in cadrul anchetelor epidemiologice
Cui se datoreaza acest masacru al inocentilor, care continua si in ziua de astazi? (Numai in anul 2009 au murit de acesta infectie 113 persoane, majoritatea tinere). Daca adultii la data infectarii, puteau recunoaste, printre cauze favorizante, comportamentul hetero sau homosexual, mai rar utilizarea de droguri intravenoase, copiii au fost infectati in unitati sanitare datorita saraciei in care se zbateau spitalele policlinicile si dispensarele, prin ignorarea normelor sanitare si a celor de bun simt. Copiii facuti pe banda rulanta la comanda aberanta a dictaturii comuniste, din mame sleite de munca pe campurile agriculturii socialiste, sau in fabricile si uzinele societatii "multilateral dezvoltate", se nastea subponderali si luau din maternitate calea sectiilor de distrofici din spitalele de pediatrie romanesti, unde doctori iresponsabili, le administrau in lipsa hranei specifice (lapte praf), microtransfuzii cu sange, sau plasma umana, pentru a-i aduce mai repede in parametrii optimi biologici (greutate, stare de nutritie etc.). In sintagmele "nozocomial" si "necunoscut" se includ si situatiile in care, desi se administrau mici doze de plasma, sau de sange copilului, acestea nu erau trecute in foaie de observatie. Cat despre transmiterea prin ace de seringa infectate imi aduc aminte ca fiind medic rezident la Bucuresti in epidemiologie, gaseam in dispensarele arondate Sanepidului din sectorul, unde fusesem repartizat, fierbatoare continand 6-7 cutii cu seringi pentru tuberculina si 70-80 de ace pentru IDR (intradermo-reactie), practic cu o seringa se faceau 10 testari. Probabil acelasi lucru se facea si in alte unitati sanitare, de cele mai multe ori, probabil, ca nici macar nu se schimba acul. Din nefericire, cei pusi si platiti sa suprevegheze conditiile din unitatile sanitare inchideau ochii la toate nereguile intalnite si preferau sa caute praful de pe dulapuri in loc sa numere gaurile de pe fesele bolnavilor si acele folosite. In judetul nostru exista o tovarasa de la partid, vicepresedinta pe judet cu problemele sociale, care ingrozise toata suflarea medicala prin controalele ei, la care umili si servili, autoritatile de sanatate publica locale de atunci, participau pasiv, fara sa o irite cumva pe "doamna", in speranta ca-si vor putea pastra cat mai mult privelegiile. Curtata si adulata de nomenclatura medicala, tovarasa se imbatosa tare prin sedintele cu medicii, daca afla ca nu s-a realizat planul la gravide si la nasteri, daca mortalitatea infantila era crescuta, sau daca numarul concediilor medicale eliberate intr-un teritoriu era prea mare. Dar nimeni nu indraznea sa-i spuna ca in spitale este frig, ca nu curge apa calda, iar cea rece se oprea mai frecvent, chiar decat se oprea si curentul electric, ca nu sunt bani de mancare si de medicamente. Indraznea cineva sa-i spuna ca din lipsa de curent nu se sterilizau instrumentele? Sau ca din lipsa de manusi, la ginecologie se consulta cu mana goala? Sau ca medicii "patrioti" care faceau in spitale chiuretaje (pe bani frumosi), "rezolvau" 4 gravide cu 2 truse?
Din pacate batista pe tambal se pune si acum, la 20 de ani de la prabusirea comunismului. Un coleg mi-a povestit ca la un spital altfel foarte respectabil din oras, cand s-a auzit ca vine un control de la Minister, (consecutiv infectiilor nozocomiale de la Spitalul CFR din Bucuresti, intens mediatizate), infirmierele au primit detergenti, dezinfectanti si alte materiale sanitare, doar ca sa le arate inspectorilor ca sunt, de a doua zi intorcandu-se la clasica soda de rufe si la varul cloros!

sâmbătă, 22 mai 2010

Rusaliile

Astazi este duminica Rusaliilor, sau a Cincizecimii, (a cincizecea zi de la invierea lui Hristos), cand Duhul Sfant (Spiritul Sfant la catolici), a coborat asupra apostolilor, transformandu-i din oameni simpli, analfabeti in oratori intelepti cunoscatori de multe limbi straine in care vor face cunoscuta invatatura Mantuitorului pretutindeni in lume. Cel mai mare pelerinaj de Rusalii din Europa are loc la Sumuleu Ciuc, langa Miercurea Ciuc, unde la manastirea franciscana din localitate se afla statuia sculptata in lemn in secolul XIV a Fecioarei Maria, despre care se spune ca face minuni. In 1999 fostul ministru al sanatatii Hajdu Gabor a tinut la Centrul Ecumenic din localitatea Sumuleu o intalnire cu toti inspectorii sanitari de stat sefi, ocazie cu care am vizitat manastirea si imprejurimile si am audiat si cateva piese cantate la orga bisericii care tocmai fusese recent reparata si suna minunat. Statuia Fecioarei este cea mai inalta din bisericile catolice europene si este pozitionata in asa fel in biserica, incat atunci cand te apropii de ea esti obligat sa apleci capul in fata ei, ca sa poti vedea treptele pe care calci. M-a inpresionat mult ca medic diversele reprezentari in aur sau argint a unor portiuni sau parti de organe umane, care atarna pe peretii bisericii, alaturi de alte bijuterii donate statuii. Daca te durea un picior, te rugai la Fecioara Maria sa te vindece si drept multumire comandai lan un bijutier un picior in miniatura din argint sau aur, dupa posibilitati si-l donai bisericii. Asa ca printre podoabele aduse se pot distinge usor maini, picioare, ochi, stomacuri, inimi, ficati sau chiar jumatati de corp sau corpuri intregi reprezentari simbolice ale oamenilor carora puterea vindecatoare a statuii le-a redat sanatatea. De Rusalii in aceste locuri se aduna sute de mii de credinciosi, unii veniti in pelerinaj de la mari distante din Europa, America sau Australia, majoritatea secui catolici.

vineri, 21 mai 2010

Biter suedez. Celsus Paracelsus


Biterul suedez este o bautura amaruie cu extracte de ierburi aramatice, despre care se spune ca a fost inventata de marele Paracelsus. In secolul XVIII doi doctori suedezi au redescoperit, sau reinventat formula acestui digestiv si l-au adus din nou in actualitate. Iata motivul pentru care biterul se cheama "suedez", desi promovarea lui ca bautura cu rol terapeutic s-a datorat mai mult austriecilor, in special Mariei Treben, care i-a extins indicatiile si a popularizar bautura in cartile ei de fitoterapie. Si slava Domnului, a scris multe, numai editurile de specialitate romanesti oferind 15-30 de carti ale acestei autoare, devenita celebra.
Propun s-o luam sistematic.
PARACELSUS este numele unui medic elvetian celebru care a trait intre 1493-1541 pe numele sau adevarat Phillippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim. Numele de Paracelsus este format din latinescul "para", adica egal, similar, alaturat si "CELSUS", numele unui important enciclopedist al antichitatii romane Aulus Cornelius C., autorul unui tratat medical care a influentat puternic evolutia medicinei europene: "De medicina". Scrisa in opt volume in secolul I D.H., probabil in timpul imparatului Augustus, "Despre medicina" trateaza aspecte legate de istoria medicinei, patologie generala, anatomia umana, boli specifice bine definite (pneumonie, ulcer etc.), chirurgie si ortopedie si are doua volume de farmacologie. Acestui autor care a organizat pentru prima oara bazele terapiei: DIETA+ MEDICAMENT+ CHIRURGIE, i se atribuie si inventarea bisturiului, a purgativelor si a lasarii de sange in scop terapeutic. Pentru prima oara in istoria medicinei, medicul din Roma sistematizeaza semnele inflamatiei, semnele numite in cinstea lui "celsiene": tumor, rubor, calor, dolor, adica tumefierea sau umflatura, roseata sau hiperemia, caldura  si durerea locala. Tot Cornelius Celsus este cel care utilizeaza prima oara termenul de "cancer", echivaland astfel cuvantul introdus de Hipocrate din limba greaca "carcinos" (crab) pentru tumorile maligne. In tratatul sau se gasesc tehnici chirurgicale pentru tratamentul cataractei, litiazei urinare vezicale sau pentru imobilizarea fracturilor si a luxatiilor. In 1478, la Florenta,  cartea lui Cornelius Celsus, care a circulat in Evul mediu doar ca manuscris, devine primul tratat medical tiparit, in scurt timp devenind cartea de capatai a suflarii medicale europene, un adevarat bestseller. Celsus s-a remarcat si ca orator, filozof, strateg militar, agricultor, jurist eminent, iata de ce Phillippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim si-a luat numele de Egal-al-lui-Celsus, pentru ca a considerat ca l-a ajuns pe parintele medicinii si l-a si intrecut.

Fotografia primei pagini din tratatul lui C. Celsus "De medicina", aflata in Biblioteca Universitatii din Glasgow

miercuri, 19 mai 2010

Propunerile partidelor de iesire din criza

De cateva zile de cand paharul nemultumirilor a inceput sa dea pe afara, de cat de tare s-a umplut, au inceput si partidele politice sa-si de-a cu parerea, despre ce ar trebui sa facem ca sa iesim din criza. Va reamintesc propunerile Presedintelui Basescu (si nu ale PDL cum isi inchipuie unii):
  1. reducerea pensiilor cu 15%
  2. reducerea salariilor bugetarilor cu 25%
  3. reducerea altor cheltuieli si alocatii bugetare cu 15-25% (ajutoare sociale, alocatii, indemnizatii etc.)
Fata de masurile propuse PSD cu un manifest mai mult politic decat profesional propune fara a furniza solutii:
  1. Impozitare diferenţiată coroborat cu deduceri fiscale pentru investiţii şi export.
  2. TVA diferenţiat, prin scăderea la produse de strictă necesitate (TVA superredus) şi majorarea sa pentru cele de lux
  3. Punct de pensie echivalent cu 45% din salariul mediu
  4. Refuzul de a scădea pensiile, fiindcă pensia este un drept câştigat prin muncă, şi nu o formă de asistenţă socială (??!!)
  5. Reducerea rapidă a risipei din administraţie (!!??)
  6. Folosirea mai bună a fondurilor europene (??!!)
  7. Atacarea frontală a evaziunii fiscale (??!!)
Iata in mare si propunerile PNL: 
  1. Menţinerea actualului sistem fiscal menţinerea cotei unice de 16% 
  2. Anularea impozitului minim, măsură care a lovit, mai ales, micii întreprinzători
  3. Reducerea TVA pentru construcţiile şi tranzacţiile de locuinţe noi la 5%, pentru stimularea industriei construcţiilor şi a pieţei imobiliare
  4. Reaşezarea redeventelor şi taxelor de concesiune, ceea  ce ar putea dubla veniturile statutui din aceste surse
  5. Introducerea taxării inverse pentru produsele agro-alimentare şi pentru lucrările de construcţii – montaj, cu efect în ceea ce  priveşte reducerea evaziunii fiscale
  6. Reducerea  integrală a impozitului pe venit şi a cotelor de contribuţii sociale pentru întreaga perioadă a anului 2010, pentru angajatorii care creează locuri de muncă şi angajează persoane aflate de peste trei luni în şomaj
  7. Scutirea de impozitare a dividendelor care vor fi reinvestite şi care conduc la crearea de noi locuri de muncă
  8. Achitarea obligaţiilor în termen de maxim 30 de zile de la data scadentei, de către toate instituţiile din administraţia centrală şi locală către furnizori.
  9. Capitalizarea CEC -BANK, mărind astfel resursele de creditare utilizate la finanţarea cu prioritate a IMM-urilor;
  10. Capitalizarea EXIMBANK, pentru promovarea exporturilor şi diversificarea instrumentelor de asigurare şi garantare a operaţiunilor de export;
  11. Capitalizarea Fondului Naţional de Garantare a IMM – urilor
  12. Aplicarea unui program de susţinere a pieţei de capital;
  13. Reducerea aparatului birocratic 
    1. Restructurarea administraţiei publice centrale prin: -  Reducerea numărului de ministere în funcţie de tipul politicilor publice pe care le realizează; 
    2. Reducerea, în continuare, a numărului de agenţii care trebuie să urmărească, pe de o parte, tipul de activitate pe care o prestează ( autorizare, reglementare, control etc.), iar, pe de altă parte, să respecte principiul autonomiei funcţionale sau independenţei, şi evitarea conflictului de interese;
    3. Unificarea caselor naţionale de asigurări de sănătate (Casa Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, Casa Naţională de Sănătate a Ministerului Transporturilor şi CNAS); 
    4. Reorganizarea stucturilor teritoriale din subordinea ministerelor şi agenţiilor guvernamentale la nivel regional;
    5. Reducerea aparatului prefecturilor la care se vor păstra în principal atribuţii în domeniul controlului  de legalitate.  
  14. Restructurarea administraţiei publice locale prin:
    1. Reducerea cheltuielilor bugetare şi stoparea risipei, prin ajustarea unor capitole de cheltuieli
    2. Reducerea cu 50% a cheltuielilor prevăzute în legea bugetară cu:
      • Achiziţii de imobile, dotări independente;
      • Elaborarea studiilor de prefezabilitate şi de fezabilitate;
      • Deplăsări, detăşări, transferuri;
    3.  Reducerea cu 25% a cheltuielilor prevăzute în bugetul de stat cu bunuri şi servicii (protocol, carburanţi, poştă, telecomunicaţii

marți, 18 mai 2010

Un clasic: Toparceanu in actualitate

Poezia "Vara la tara" de George Toparceanu are doua strofe cu rezonanta medicala, in cele  doua aspecte principale ale sale: CURATIVA si PREVENTIVA
"Acolo cand n-are treaba
Orice baba
Este medic comunal"

"Cand se ia cate-o masura
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l intreaba fara noima:
Ce-ai cu noi, ma
Pentru ce sa dam cu var?"
  
O sa spuneti ca Toparceanu a deschis drumul carcotasilor, care de mai bine de o suta de ani critica ce-i in jurul lor de dragul criticii, dar aruncati-va o privire mai atenta la spectacolul televiziunilor si al revistelor si-o sa vedeti ca tot ce este legat de medicina, boala sau moarte se vinde foarte bine, iar numarul de ziaristi specializati in acest domeniu, este mai mare decat cel al doctorilor. Am vazut zilele trecute un tip care este invitat pe la mai toate televiziunile in calitate de expert, numai pentru motivul ca a terminat facultatea de medicina. Sub acesta acoperire a unei calificari medicale, individul care nu a practicat nici-o zi la patul bolnavului isi da cu presupusul despre criza din sanatate si dezinformeaza publicul cu aceiasi impertinenta cu care  s-a cocotat pe scaunul pe care nu-l merita, cel de lider de opinie in domeniu. Ca sa va dau un exemplu de modul de gandire al expertului va voi spune ca dupa parerea lui jaful si dezastrul din sanatatea romaneasca s-ar datora medicinii de familie, in care s-a investit enorm si nu s-a obtinut mai nimic. Iar drept tap ispasitor ca nu putem vedea transparent cheltuielile din sanatate, domnul ziarist gaseste tot medicii de familie care au primit degeaba laptopuri, ca si cum daca ai un laptop poti si sa-l folosesti, daca nu ai un sistem de gestionare a datelor din totalitatea resurselor din sanatate. Si exemplele pot continua. O alta duduie care practica medicina 5 minute pe zi la un post TV, recomanda in fiecare zi pentru o viata sanatoasa, consumul unor fructe si legume care depasesc cu mult posibilitatile a peste trei sferturi de romani. Poate la ProTV leafa este asa de buna ca poti sa-ti permiti sparanghel la pranz sau brocoli la cina, dar in majoritatea spitalelelor bolnavii inghit doar varza murata, fasole chinezeasca si paste fainoase fierte. Sa ridice mana sus care a mancat vreodata intr-un spital vreun fruct! Si asa in timp ce scarbiti pana peste cap de valorile medicinii romanesti, care nu mai ies odata la pensie sa incapa si altii prin spitale, tinerii nostri specialistim isi iau lumea in cap si pleaca pe unde apuca. Franta, Belgia, Marea Britanie si Germania o sa aiba curand mai multi medici romani decat Romania. Nu mai vorbim de Ungaria care si-a completat de un deceniu toate golurile din sanatate cu specialisti plecati din Ardeal. Asa ca in curand nu ne ramane decat sa ne tratam bolile dupa revista "As", sau cu doamna doctor Oana Cuzino, sau cu doctorul Val Valcu, daca nu emigreaza si ei.

joi, 13 mai 2010

O fotografie veche a Pietei Centrale


Am gasit pe net o fotografie veche a Pietei Centrale din Galati probabil in secolul XIX, luata de pe trotuarul strazii Sf. Spiridon colt cu strada Tecuci cu obiectivul orientat spre nord. Pentru o comparare a imaginilor, am accesat din acelasi loc de unde presupun ca s-a facut fotografia, site-ul norc.ro/street-view, care permite vizualizarea unor imagini panoramice. In ilustrata veche se observa platoul pietei cu mai multi targoveti, unii imbracati oriental (cu fes in cap), precum si doi trecatori imbracati european, unul in redingota si cu palarie pe cap, mai mult gambeta decat joben, care rasfoieste un ziar, altul in vesta si cu palarie de pae, poate un borsalino, in orice caz mai "latina", ca de altfel si personajul. In centrul imaginii un felinar ne arata ca fotografia a fost facuta după  1894, data construirii uzinei de gaz aerian din Galati. Cladirea din stanga exista si acuma si este cea in care a functionat magazinul Seromgal, in care acum este magazia Administratiei Pietelor Galati si functioneaza un restaurant chinezesc, cele din dreapta sunt halele de carne, fiind prea in spate sa fie cele de peste. Cladirea cu etaj din mijloc nu mai exista, era probabil una din cele de pe strada Zilei, daramata in anii '90, care avea la parter restaurantul "plimba-tava" cred ca-i spunea Dorna, iar in dreapta ei se vede varful turlei bisericii Sf. Harlambie, construita in 1848. Cu alte cuvinte poza dateaza din perioada 1848-1894. De mentionat textul de pe ilustrata:"Vederi din Galacz Targul Nou". Sa ne reamintim ca Targul Vechi era amplasat aproximativ lateral de strada Vadul Sacalelor, cu aproximatie in spatele blocurilor P3-P7, de la Romarta Veche, cam pe unde este acum Piata Veche. De mentionat ca la inceputul secolului XX, Galatiul avea cele doua piete amintite, din care Targul Nou se numea Piata C. Negri, o Piata de Cereale intre strada Zimbrului (6 Martie, Basarabiei), Traian si Spitalului (dr. Carnabel), unde s-au construit blocurile de la Baia Comunala, Piata Rizer peste drum de Spitalul Militar, unde este acum Parcul Rizer, Piata Victoriei, situata cam pe locul vechiului Tribunal de pe Basarabiei, unde este acum o asezare de asistenta sociala a Episcopiei, Piata Libertatii, in zona actualului Parc Libertatii.

miercuri, 12 mai 2010

Tata


Mă străduiesc de peste 20 de ani, atât ca medic epidemiolog, cat si ca profesor la diverse şcoli de asistente medicale, la care am predat un timp, să învăț suflarea medicală din jurul meu, să respecte precauțiunile universale, acel ansamblu de măsuri de bun simţ, care te protejează de infecții, pe tine ca muncitor în sănătate, (indiferent de locul pe care-l ocupi în ierarhia unei unități sanitare), dar şi pe cel suferind de care te îngrijești. Şi vreau să vă spun că este foarte greu, cum nu dai puţină atenție subiectului, cum apar din rutină, grabă şi adesea din prostie apucături periculoase pe care eu le numesc generic "invenții", în care sunt ignorate bunele practici din ghiduri în favoarea comodității. Mâini murdare, seringi recapişonate cu acul după utilizare, echipament de protecție fantezist şi incomplet, (din dorința de a arăta poate niște picioare frumoase), unghii excesiv de lungi sau aplicate, șuvițe rebele sau chiar despletite, manipulare de material biologic fără mânuși, etc. sunt câteva dintre cele mai frecvente ignorări ale bunului simţ de prevedere a unei infecții nosocomiale.
Ca să vă dau un exemplu am să vă povestesc de tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte! Tata ne-a crescut pe mine şi pe sora mea şi ne-a ținut la scoală şi la facultate din injecții. Să nu credeți că ne făcea injecții! Nu, făcea la alții, contra-cost. Oficiant sanitar de meserie, cu scoală sanitară militara pentru sergenți majori sanitari, absolvită în 1938, înainte de război, cu experiența a două fronturi în Rusia şi apoi în Ungaria şi Cehoslovacia, rănit în ambele campanii şi posesor a două medalii "Virtutea Militara", tata a lucrat aproape toată viată după război la Salvare, cum se numea Ambulanța pe atunci. Din salariul amărât pe care-l avea, abia ne descurcam, așa că tata făcea injecții la oamenii bolnavi de pe la noi din cartier care-l solicitau. Zi de zi, noapte de noapte, ani de zile la rând, pleca cu casoleta în traistă şi cu cutiile de seringi după el. Îl mai întreba mama: "Un' te duci mă omule la ora asta?" şi el răspundea: "La o Penicilină, la un Moldamin, la un Polidin", de parcă acestea ar fi fost niște persoane la care mergea în vizita. Când mama, ca orice femeie îl mai hârâia cu ușoare accente de gelozie, când i se părea ei că se uită mai lung după vreo femeie, zicea: "Ma' femeie, eu am văzut atâtea cururi la viața mea, că sunt sătul, n-am după ce să mă mai uit". 
Ei bine omul acesta care a făcut poate mii de injecții la viața lui n-a avut nici-o dată nici-o problemă, că se mai auzeau de la alții că cutare a făcut un flegmon, ca cutare a făcut o hepatita etc. L-am întrebat pe tata când eram mai mare, de ce își curăţa în fiecare zi cu aceeași minuțiozitate seringile şi acele şi de ce le fierbe de fiecare dată umplând bucătăria de abur. (Toată copilăria mea am avut printre mirosurile familiare, "ale casei" şi cel dat de fierbătorul de seringi, dar poate pentru cine n-a văzut vreodată altceva în afară de seringa de unică folosința, este greu de imaginat). Mi-a spus: "Mă băiete, eu nu trăiesc din salariul de la Salvare, din ala supraviețuiesc. Tot ce-am făcut cu mama-ta în casa asta l-am făcut din injecții şi din rate, dar eu am fost cu injecțiile şi mama-ta cu ratele! Pentru mine a face o injecție înseamnă a-mi face meseria pe care am învățat-o! Dacă eu câștig bani din asta, puțini, că nu sunt mandatar sau gestionar pe undeva, cum crezi că pot să-mi bat eu joc de meseria mea? Dacă n-aș curăța şi n-aş fierbe seringile ar face vreunul un flegmon şi adio bănuții de pâine! Că mahalaua află totul imediat şi-aş rămâne fără clienți imediat! Așa că asta-i meseria şi gheșeftul meu şi tre' să am grija lui că altfel n-aş avea de unde să vă i-au bocanci de Crăciun şi pantofi de Paşte".


vineri, 7 mai 2010

Tamaia intre posologie si nebunie

Marea majoritate dintre noi credem ca tamaia utilizata in practicile bisericesti este mai mult pentru morti decat pentru vii, dar din pacate suntem intr-o grava eroare! Daca deschizi o cautare a produsului respectiv pe net, constati cu uimire ca este un panaceu universal, o gramada de reviste si site-uri naturiste recomandand tamaia nu 40 zile, dupa ce ai plecat ceruri, ci cu mult inainte! Preventiv! Dintre indicatiile tamaiei ca medicament se detaseaza de departe cea de tratament de electie a litiazei biliare si urinare, urmata de bolile respiratorii, tumori, infectii, un site indicand-o ca fiind foarte utila si in dizenterie. Mai ciudate sunt acele indicatii ale tamaiei in afectiuni greu incadrabile: "starile nervoase" (nu prea stiu ce inseamna), inflamatiile sanului la femei, "pentru intinerire", psihoze (!!??), "minte", emotii, "ritualuri de indepartare a spiritelor malefice". N-am sa va plictisesc si cu alte indicatii ale tamaiei, unele atat de bizare ca mi-e frica sa le amintesc (de exemplu in loc de Viagra, dar nu scriu cat si cum sa nu pun vreun barbat in situatia de a manca tamaia din candela), sau alta gogorita culeasa din "Libertatea": "Tamaia preintampina raspandirea epidemiilor". Acu' ce-i drept e drept, in Evul mediu medicii care tratau (un fel de a spune) pacientii cu ciuma bubonica (MEDICO DELLA PESTA) purtau un costum traditional lung si negru care le acoperea corpul in intregime, manusi albe lungi, iar fata le era acoperita de o masca ca un cioc de cioara, cu gaurile pentru ochi protejate de doua cristale, avand in mana dreapta un ciomag cu care examina bolnavul (de fapt ii dadea hainele de-o parte sa-i vada plagile fara sa-l atinga) si in mana stanga fie un clondir cu rachiu "Grappa" (asta sa n-o credeti), fie un fel de cadelnita cu tamaie aprinsa. Se presupune ca in varful mastii se punea lana de oaie imbibata cu otet cu rol de dezinfectant.
Lasand gluma la o parte va sfatuiesc daca Doamne fereste!, va veti imbolnavi vreodata, sa nu va consulte un doctor de pe internet si sa nu va tratati dupa "Formula as" sau "Libertatea". S-ar putea sa vi se recomande tamaie, lucru absolut inutil caci la finalul partidei toti vom primi din belsug, asa ca n-are rost sa va grabiti! Aleluiah!


Masti venetiene "Medico della Peste" din colectia personala. Se foloseau si inca se mai utilizeaza in cadrul carnavalului de la Venetia, in Commedia dell' Arte, forma de teatru stradal si burlesc aparuta in secolul XVI. Personajele unele din ele cunoscute in diverse forme si la noi (Arlechino, Pulcinela, Capitanul, Brigella, Pantalone, Zanni, Magnifico, Scaramuccia, Innamorati, Franceschina, au toate masti, pe care le puteti achizitiona la Venetia de la maestri autorizati pentru a produce aceste masti, din hartie tratata dupa metode traditionale.