După acinetobacter

Comunicat de presă al Ministrului Sănătăţii referitor la concluziile comisiei de ancheta privinf decesele prin infecţii interioare cu Acinetobacter la Spitalul Judeţean de Urgenţă "Sf. Apostol Andrei" din Galaţi.

Comisia de control a Ministerului Sănătăţii a prezentat astăzi ministrului Sănătăţii concluziile privind verificările efectuate la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă  „Sf.Apostol Andrei” Galaţi.

Conform raportului de control, au fost depistate mai multe deficienţe în ceea ce priveşte managementul unităţii sanitare, dar şi a respectării prevederilor legislative privind prevenirea şi controlul infecţiilor nosocomiale.

În ceea ce priveşte  mangementul unităţii sanitare, reprezentanţii comisiei de control au constat că nu a fost elaborat şi implementat Programul de dezvoltare a sistemului de control managerial, lipsa acestuia conducând la deficienţe în organizarea şi desfăşurarea activităţilor la nivelul spitalului. De asemenea, s-a constatat că nu au fost respectate prevederile Ordinului MSP nr. 916/2006 privind  Prevenirea şi Controlul  Infecţiilor Nosocomiale. Unitatea sanitară a organizat defectuos Serviciul de Prevenire şi Control a Infecţiilor Nosocomiale (încadrarea personalului, completarea fiselor de post). Nu sunt respectate prevederile privind depistarea, înregistrarea şi raportarea corectă a infecţiilor nosocomiale şi nu a fost efectuat controlul stării de purtător pentru personalul medical şi de îngrijire în anul 2011.

În ceea ce priveşte managementul cazurilor, Comisia de control a Ministerului Sănătăţii consideră că cele trei cazuri  asistate în secţiile de  neurochirurgie şi ATI din Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf.Apostol Andrei” Galaţi pot fi încadrate ca infecţii nosocomialecu Acinetobacter spp.(Baumanii).

Comisia Ministerului Sănătăţii a recomandat mai multe măsuri de limitare a infecţilor nosocomiale:

Supravegherea clinico-epidemiologică a cazurilor spitalizate, investigarea şi izolarea cazului suspect de infecţie nosocomiala în spaţiile tampon ale secţiei.

Supravegherea de catre personalul SPCIN  a acţiunilor de curaţenie, dezinfecţie curentă şi terminală, a respectării protocoalelor de tratament şi ingrijire a pacienţilor.

Limitarea intervenţiilor neurochirurgicale la cazurile cronice şi asigurarea intervenţiilor pentru cazurile urgente.

Limitarea accesului vizitatorilor într-un anumit interval de timp.

Reinstruirea personalului privind regulile de asepsie şi antisepsie, protocoale terapeutice şi respectarea precauţiunilor universale.

Respectarea protocoalelor de procedură privind spălarea mâinilor, purtarea măştilor, folosirea echipamentului de protecţie, prelucrare instrumentar, etc

Finalizarea igienizarii sectoarelor şi serviciilor cu conditii igienico-sanitare deficitare.

      

De asemenea, ministrul Sănătăţii, RITLI Ladislau a aprobat măsurile propuse de Comisia de control în acest caz, respectiv:

1. Încadrarea, până la sfârşitul acestei luni, a unui medic epidemiolog la serviciul SPCIN, conform prevederilor în vigoare, sau nominalizarea pe termen limitat a unui medic de altă specialitate, şef serviciu SPCIN.   

2.  Tot până la sfârşitul lunii septembrie este obligatoriu să se reorganizeze separat  salonul de arşi şi secţia ATI şi să se găsească alternative pentru limitarea circulaţiei persoanelor în spital pentru consultaţiile pe specialitaţi. 

3.  Asigurarea unui sistem de ventilaţie corespunzator, în blocul operator. 

4. Elaborarea şi implementarea unei politici de utilizare a antibioticelor şi monitorizarea rezistenţei  la antibiotice, până la finalul lunii octombrie. 

5. Raţionalizarea diagnosticului etiologic de laborator şi aprovizionarea cu reactivi care să permită un diagnostic  standardizat. 

Raport de control va fi transmis către Consiliul Judeţean Galaţi, în vederea analizei şi stabilirii planului de măsuri necesare pentru asigurarea unei coordonări eficiente a activităţilor din cadrul unităţii sanitare, precum şi  Direcţiei de Sănătate Publică a judeţului Galaţi în vederea efectuării de controale periodice la SCJU „Sf.Apostol Andrei” Galaţi şi sancţionarea celor răspunzători de încălcarea legislaţiei, conform Hotărârii   Nr. 857 din 24 august 2011 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele din domeniul sănătăţii publice

Raportul va fi trimis şi către Colegiul Medicilor din judeţul Galaţi, în vederea analizării cazurilor  pacienţilor, pentru a se stabilii, dacă au existat deficienţe de management de caz.

    

Ministrul Sănătăţii a mai aprobat sancţionarea conducerii DSP Galaţi pentru lipsa de vigilenţă şi implicarea scăzută în profilaxia infecţiilor nosocomiale la SCJU „Sf.Apostol Andrei” Galaţi. Măsura va fi luată de MS până la sfârşitul lunii septembrie.

Ziarul "Adevărul" despre infecţia nosocomială din Spitalul Judeţean Galaţi

Adevarul de Seară din 1.09.2011 (click):

Dezvăluire şocantă: pericolul infectării pacienţilor în Spitalul de Urgenţă din Galaţi era cunoscut de acum un an

Un medic gălăţean atrăgea, atenţia, într-un studiu ştiinţific,  că tuburile de plastic ale aparatelor de respiraţie artificială şi ale celor pentru anestezie nu se sterilizează niciodată deşi „găzduiesc" germeni de spital. La fel ca şi cei doi pacienţi de la Spitalul de Urgenţă, actorul Tony Tecuceanu a murit la Institutul Matei Balş din Capitală infectat cu acelaşi microb

Anul trecut, în decembrie, în cadrul „Zilelor Medicale Gălăţene", medici din toată ţara au prezentat 29 de lucrări ştiinţifice. Printre acestea s-a numărat şi cea a doctorului Emil Popa, medic primar epidemiolog la Spitalul de Pneumoftiziologie din Galaţi, fost şef al Inspecţiei Sanitare de Stat, intitulată „Colonizarea bacteriană şi riscul de infecţie intraspitalicească asociată explorărilor funcţionale respiratorii".

În lucrare, medicul epidemiolog avertizează cu privire la riscul contaminării pacienţilor internaţi în spitale, cu bacilul Acinetobacter (precum şi cu alţi „microbi de spital"). Potrivit studiului său, în tuburile din material plastic, în care suflă bolnavii pentru măsurarea capacităţii pulmonare, la fel ca şi în cele ale aparatelor de respiraţie artificială şi a celor de dozare a gazelor anestezice (folosite în sălile de operaţii), trăieşte şi se înmulţeşte bacteria care a ucis în aceste zile doi pacienţi internaţi în secţia Neurochirurgie a Spitalului de Urgenţă.

Găsind pe internet referiri la Acinetobacter, în lucrarea ştiinţifică a doctorului Emil Popa, l-am contactat cu rugămintea de a-şi exprima opinia în legătură cu focarul de infecţie izbucnit la cel mai mare spital din judeţ.

„Probabil că vă mai amintiţi cazul actorului Tony Tecuceanu, care a murit la Institutul Matei Balş din Bucureşti, unde fusese internat cu gripă. Din cauza complicaţiilor, pacientul a fost asistat respirator (respiraţie artificială n.n) şi, după deces, analizele au arătat că fusese infectat în spital cu Acinetobacter. Acele tubulaturi din plastic, ca nişte furtunuri transparente, ale ventilatorului mecanic, care se regăsesc şi la dozatoarele de anestezice, din sălile de operaţii, nu se demontează şi nu se sterilizează. Pur şi simplu, legislaţia nu prevede această măsură. Şi nu doar la noi, ci în toată lumea. Astfel, această bacterie, dar şi altele, se inmulţesc în mediul umed din acele tuburi şi pot fi transmise de la un bolnav la altul", ne-a explicat doctorul Popa.

Epidemiologul a ţinut să precizeze că riscul unei infecţii intraspitaliceşti cu acest bacil este la fel de mare oriunde în lume: „700 de soldaţi americani, care au luptat în Golf, au fost infectaţi cu Accinetobacter în timpul unor intervenţii chirurgicale, de la anestezie".

Conform OMS, acest „microb de spital" este sensibil, teoretic, la şase antibiotice. În România se folosesc doar trei dintre acestea.

Despre malaria din Grecia

Evrotas din Regiunea Laconia, Peloponez, Grecia

Începând cu luna iunie 2011 autorităţile medicale greceşti au raportat existenţa a 6 cazuri de malarie cu Plasmodium vivax pe teritoriul elen. Patru din aceste cazuri au fost înregistrate în Peloponez, în sudul Greciei, mai precis în districtul Laconia, în zona Evrotas. Din cele 4 cazuri unul este al unui copil de etnie romă, iar celelelte au afectat cetăţeni adulti greci. Evrotas este zona care a înregistrat şi în 2009 un număr de 6 cazuri de malarie şi în 2010 un caz. Regiunea are o climă calđă şi umedă care favorizează înmulţirea ţânţarilor Anofel din specia sacharovi, găsiţi atât de-a lungul râului Evrotas (Iris) cât şi în delta acestuia. Zonă agricolă importantă Laconia este renumită prin plantaţii de citrice şi de măslini, culturi de viţă de vie şi măslini, iar bumbacul constituie o cultura importantă. Pentru recoltarea bumbacului sunt folosiţi muncitori cu experienţă proveniţi din ţările asiatice (India şi Bangladesh) care uneori sunt surse de plasmodii pentru populaţia receptivă. Deşi zona este foarte frumoasă cuprinzând vestigii antice (Sparta), golfuri si plaje sălbatice întinse între cele doua capuri: Tenar, spre vest, (cel mai sudic punct al Europei) şi Maleas, spre est, având vecine regiunea istorica Mani cu superbe case fortificate, Messinia cu Stoupa locul în care a trăit şi muncit la o mina de lignit Giorgos Zorba, eroul lui Nikos Kazantzakis şi Arkadia locul în care şi eu aş fi vrut să trăiesc*, o regiune rurală muntoasă, frumoasă şi liniştită rămasă la fel ca în tablourile lui Nicolas Poussin, agenţiile de voiaj româneşti o cam ocolesc, aşa ca turiştii români sunt departe de riscul de a contracta malarie. Celelalte doua cazuri înregistrate în acest an sunt din Chalkida (Chalcis), districtul Evoia (Eubea). Chalkida este cel mai mare port de pe acesta insulă şi probabil cazurile sunt de import.

Nicolas Poussain: Păstori din Arcadia 1637-1638, Muzeul Luvru, Paris.

COLONIZAREA BACTERIANA SI RISCUL DE INFECTIE NOZOCOMIALA ASOCIATA EXPLORARILOR FUNCTIONALE RESPIRATORII

COLONIZAREA BACTERIANA SI RISCUL DE INFECTIE NOZOCOMIALA ASOCIATA EXPLORARILOR FUNCTIONALE RESPIRATORII

Popa Emil, Bocaneala Verginica

Spitalul de Pneumoftiziologie Galati

Zilele Medicale Gălăţene Noiembrie 2010

REZUMAT

Spirometria este principala explorare functionala a dinamicii respiratorii si se efectueaza cu aparate numite spirometre. In aceasta lucrare aratam posibilitatea transmiterii incrucisate a infectiilor respiratorii de la un pacient la altul, atunci cand se foloseste un aparat la mai multe examinari.

 ABSTRACT

Spirometry is the main functional exploration of the dynamics of breathing and is performed with devices called spirometer. In this paper we show the possibility of cross transmission of respiratory infections from one patient to another when the device is used in several tests.

 INTRODUCERE

Desi in literatura de specialitate^{1, 2} s-au semnalat inca din anii ’90 prezenta a numeroase specii de germeni patogeni in aparatura de explorari functionale si riscul crescut de infectii nozocomiale survenite dupa explorari functionale respiratorii, aspectele privind acesta cale de transmitere sunt necunoscule de practicieni si ignorate de legislatia sanitara nationala in vigoare³. Cercetari recente au identificat in aparatura de spirometrie o multitudine de germeni patogeni care pot trece de la un pacient la altul in situatia in care aparatul este folosit pentru mai multe examinari, asa cum se intampla de obicei.

Rutala¹ si colaboratorii au gasit o contaminare intr-un procent de 92% a pieselor bucale si de 50% a tuburilor dupa efectuarea probei de spirometrie, principalii germeni identificati fiind Staphylococus aureus, Enterococus, Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae, diverse specii de Pseudomonas, dar si germeni mai rar intalniti cum ar fi Acinetobacter, Citrobacter, Enterobacter cloacae etc.

Burgos² si colaboratorii cercetand colonizarea bacteriana in doua tipuri diferite de spirometre, gasesc o incarcatura bacteriana intr-un procent de 90% din probele recoltate in spirometrul cu clopot de apa, fata de numai 13% probe pozitive din cele recoltate de pe un spirometru cu penumotahograf. Flora bacteriana este de asemenea mai diversificata in spirometrele cu clopot de apa si cuprinde: fungi din specia Penicillinium (62%), Candida, dar si bacterii: Pseudomonas fluorescens (32%), Burkholderia cepacea (48%), Neisseria, Streptococus, Staphylococus, Enterobacter.

Jones si colaboratorii⁴ pun in evidenta intr-un centru dedicat fibrozei chistice din Manchester prezenta bacteriei Pseudomonas aeruginosa multirezistenta la antibiotice dupa efectuarea de manevre de terapeutica respiratorie (nebulizari), dar si dupa spirometrie.

Desi Hazaleus si colaboratorii⁵ au semnalat inca din 1981 virajul testului I.D.R. la tuberculina la pacienti anterior negativi, dupa expunere accidentala la manevre de explorare a functiei respiratorii cu un aparat contaminat de un bolnav tuberculos, nu exista dovezi stiintifice solide despre posibilitatea transmiterii tuberculozei pe aceasta cale.

Tipurile de spirometre intalnite in practica medicala curenta si riscurile de infectie nozocomiala  asociata lor sunt prezentate in tabelul nr. 1.

MATERIAL SI METODA

A fost studiata contaminarea microbiana dupa utilizare la trei tipuri de spirometre aflate in dotarea Spitalului de Pneumoftiziologie Galati:

1. spirometru cu pneumotahograf Flowscreen Pro Jaeger, versiunea 5.0
2. spirometru cu turbina Spirolab 2 MIR
3. spirometru cu pneumotahograf Spiro Pro BTL model 08.

           Intretinerea de rutina a acestor spirometre se face conform unor instructiuni de lucru interne elaborate de Compartimentul de Prevenire si Control al Infectiilor Nozocomiale  din spital si consta in dezinfectie zilnica dupa fiecare utilizare a aparatului prin stergere cu dezinfectant de suprafete si inlocuirea turbinei sau a pneumotahografului dupa fiecare pacient. curatarea saptamanala a aparatelor si partilor componente prin stergere cu dezinfectant de suprafete, Dupa utilizare turbina si pneumotahograful sunt dezinfectate prin imersie intr-un dezinfectant pentru instrumentar, sterilizate cu un sterilizant chimic si clatite cu apa sterila. La fiecare explorare se utilizeaza piese bucale din carton de unica folosinta.

            Pentru recoltarea probelor de contaminare microbiologica a componentelor aparatelor de spirometrie dupa utilizarea lor de catre pacienti, s-au folosit port-tampoane de recoltare sterile introduse in tuburi de plastic tip Eurolab, imersate in 9 ml apa peptonata, cu care s-au sters componentele spirometrului presupuse a fi cel mai usor contaminate in urma manevrelor de explorare functionala respiratorie: tub de carton de unica folosinta, tub de fixare a piesei de gura, sita turbinei si pneumotahograful spirometrului. Stergerea s-a facut prin rotirea insistenta a tamponului pe fiecare obiect in parte.

Dupa recoltare tuburile sunt lasate in repaos 10-15 de minute la temperatura camerei, dupa care sunt agitate puternic pentru eliberarea germenilor de pe tampoane si omogenizarea lor in lichidul de suspensie, apoi se insamanteaza cu pipeta un inocul de 1 ml pe medii solide turnate in placi, utilizandu-se medii diferite pentru dezvoltarea bacteriilor Gram pozitive: geloza-sange si mediul Chapmann solid si pentru bacterii Gramm negative: AABTL (agar-albastru de brom timol) si Mac Conkey. Dupa incubare timp de 24 de ore la 37⁰ placile sunt citite prin numararea coloniilor formate pe fiecare placa si are loc identificarea speciilor microbiene. 

Pentru stafilococul auriu cantitatea de inocul folosita este mai mare, de 2-3 ml si se va amesteca cu o cantitate echivalenta de mediu de imbogatire hiperclorurat. Dupa incubare 24 de ore la termostatul de 37^o se face trecerea pe mediul solid Chapmann, ulterior coloniile manito-pozitive sunt cercetate pentru prezenta coagulazei si pentru celelalte caractere de patogenitate

REZULTATE

Rezultatele sunt consemnate in tabelul nr. 2.

DISCUTII

Contaminarea aparaturii de explorare functionala se face cu germenii din gura si din caile respiratorii ale pacientului in momentul expirului fortat necesar evaluarii dinamicii respiratiei. Cele mai contaminate portiuni ale aparatului sunt cele situate mai proximal de pacient: piesele de gura, tubul de acces al curentului de aer catre senzori, sita pneumotahografului si turbina. Daca piesele de gura se pot schimba dupa fiecare utilizare existand disponibile piese de unica folosinta din carton, celelalte componente ale aparatelor de explorare functionala respiratorie trebuiesc inlocuite dupa fiecare utilizare cu altele sterile, iar atunci cand sunt fixe trebuiesc dezinfectate prin stergere dupa fiecare pacient.

Utilizarea filtrelor tip Spirobac in explorarea functionala respiratorie reduce foarte mult contaminarea componentelor spirometrelor, fara a afecta calitate explorarilor, asa cum rezulta din mai multe studii recente^{6, 7} efectuate pe acesta directie.

In Spitalul de Pneumoftiziologie Galati utilizam cu succes filtre bacteriologice pentru spirometrie de tip MicroGard, care asigura alaturi de celelalte masuri pe igiena enumerate o protectie de peste 99% pentru pacienti. 

BIBLIOGRAFIE

¹ Rutala D.R,. Rutala W.A, Weber D.J., Thomann C.A., Infection risks associated with spirometry, Infection Control and Hospital Epidemiology, 1991, 12:89-92.

²  Burgos F., Torres A., Gonzales J., Puig de la Bellacasa J., Rodriguez-Roisin R., Roca J., Bacterial colonization as potential sourse of nosocomial respiratory infection in two types of spirometer, European Respiratory Journal, 1996, 9: 2612-2617.

³Ordinul Ministrului Sanatatii nr. 261 din 6 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare.

⁴  Jones A.M., Govan J.R.W., Dodd M.E., Isalka B.J, Stainbridge T.N., Webb A.K., Identification of airborne dissemination of epidemic multiresistant strains of Pseudomonas aeruginosa at a CF centre during a cross infection outbreak, Thorax, 2003, 58: 525-527

⁵ Hazaleus R.E., Cole J., Berdischewsky M., Tuberculin skin test conversion from exposure to contaminated pulmonary function testing apparatus, Respiratory Care, 1981, 26: 53-55

Managementul deficitar al infecţiilor nosocomiale în România II

Scriam în urmă cu câteva zile despre slăbiciunile managementului infecţiilor nosocomiale în România. Să vă dau un exemplu. În ORDINUL   MINISTRULUI SANATATII Nr. 261 din  6 februarie 2007 pentru aprobarea Normelor tehnice privind curăţarea, dezinfecţia şi sterilizarea în unităţile sanitare se stipulează: 

ART. 39

    Alegerea metodei de dezinfecţie şi/sau sterilizare pentru suprafeţe, instrumentar şi echipamente trebuie să ţină cont de categoria din care acestea fac parte şi de modul în care sunt folosite în asistenţa acordată pacienţilor. Pentru dispozitivele medicale invazive este necesară eficacitatea împotriva mycobacteriei atipice (eficacitate mycobactericidă), procesul trebuind să fie eficace împotriva M. terrae şi M. avium.

    ART. 40

    Suprafeţele, instrumentarul şi echipamentele sunt clasificate după cum urmează:

    a) critice - cele care vin în contact cu sau penetrează ţesuturile corpului uman, inclusiv sistemul vascular, în mod normal sterile. În această categorie intră: instrumentarul chirurgical, inclusiv instrumentarul stomatologic, materialul utilizat pentru suturi, trusele pentru asistenţă la naştere, echipamentul personalului din sălile de operaţii, câmpuri operatorii, meşele şi tampoanele, tuburile de dren, implanturile, acele şi seringile, cateterele cardiace şi urinare, dispozitivele pentru hemodializă, toate dispozitivele intravasculare, endoscoapele invazive flexibile sau rigide, echipamentul pentru biopsie asociat endoscoapelor, acele pentru acupunctură, acele utilizate în neurologie;

    b) semicritice - care vin în contact cu mucoasele intacte, cu excepţia mucoasei periodontale, sau cu pielea având soluţii de continuitate. În această categorie intră: suprafaţa interioară a incubatoarelor pentru copii şi dispozitivele ataşate acestora (masca oxigen, umidificator), endoscoapele flexibile şi rigide neinvazive, folosite exclusiv ca dispozitive pentru imagistică, laringoscoapele, tuburile endotraheale, echipamentul de anestezie şi respiraţie asistată, diafragmele, termometrele de sticlă, termometrele electronice, ventuzele, vârfurile de la seringile auriculare, specul nazal, specul vaginal, abaiselang-urile, instrumentele utilizate pentru montarea dispozitivelor anticoncepţionale, accesoriile pompiţelor de lapte.

    Suprafeţele inerte din secţii şi laboratoare, stropite cu sânge, fecale sau cu alte secreţii şi/sau excreţii potenţial patogene, şi căzile de hidroterapie utilizate pentru pacienţii a căror piele prezintă soluţii de continuitate sunt considerate semicritice;

    c) noncritice - care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau care vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. În această categorie intră: stetoscoape, ploşti, urinare, manşeta de la tensiometru, specul auricular, suprafeţele hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul, cadrele pentru invalizi, suprafeţele dispozitivelor medicale care sunt atinse şi de personalul medical în timpul procedurii, orice alte tipuri de suporturi.

    Suprafeţele inerte, cum sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de spital, obiectele sanitare ş.a., se încadrează în categoria noncritice.
Conform acestei împărţiri echipamentele critice se sterilizează chimic sau termic, iar cele semicritice doar se dezinfectează.

Toate bune şi frumoase dar unde se încadrează de exemplu tuburile de la instalaţiile de ventilaţie asistată, cele de la aparatele de anestezie tip Drager, cele de la spirometre? La cele semicritice? Oare celui care a întocmit Normele i-ar cădea bine să i se facă o endoscopie, sau o intubaţie orotraheală cu un tub refolosit şi doar dezinfectat? Nu mai vorbim de aparatele de ventilaţie sau cele de anestezie. Crede oare cineva că după o narcoză  se demontează tuburile de pe aparat să se dezinfecteze?
Literatura de specialitate abundă în lucrări ştiinţifice în care se evidenţiază în aparatura medicala tot ce vrei în materie de germeni patogeni, de la germeni banali până la bacilul Koch. Inclusiv subsemnatul am găsit după utilizarea aparaturii de explorare funcţională respiratorie diversi germeni patogeni, motive pentru care am publicat acest lucru într-o lucrare în cadrul "Zilelor medicale gălăţene din 2010".

Care mai vrei bă acinetobacter?

În ţinută de spital la chioşcul de la colţ.
O fi din sala de operaţii de la neurochirurgie?

Nici ni s-a stins bine scandalul de la Spitalul Judeţean Galaţi legat de infectarea a trei pacienţi din secţia de neurochirurgie cu bacteria Acinetobacter şi avem deja dovada "grijii" faţă de bolnavii internaţi a cadrelor sanitare din spital. Zilnic zeci de asistente, infirmiere, ambulanţieri etc. ies pe poarta spitalului în echipament de protecţie, pentru a-şi face cumpăraturile de la chioscurile din apropiere. Am semnalat şi alta dată aceste cazuri (click) care subliniaza lipsa de responsabilitate a celor implicati, dar şi indiferenţa managerilor spitalului care tolerează astfel de atitudini. Cum lipsa cronică de materiale sanitare şi medicamente din spital este notorie, sunt situaţii în care găseşti pacienţi în farmaciile din jurul spitalului la  plimbare pe strada Brăilei în pijama şi nu o dată prin cârciumi. Este de notorietate cârciuma "Bandajatu'" unde bolnavii veneau la "una mică cu capetele pansate după intervenţii chirurgicale.

La o plimbare pe bulevard.

Nu mai vorbim de vizitatorii care la orice oră din zi şi uneori din noapte bântuie coridoarele spitalului încărcaţi cu sacoşe şi sarsanale înbrăcaţi ca de stradă, în şlabi, adesea cu copiii după ei. La inaugurarea spitalului Judetean eram tânar elev al Şcolii Tehnice Sanitare Postliceale din Galaţi şi ţin minte că în locul unde se află amplasate astăzi birourile Direcţiei de Sănătate Publică era o imensă garderobă de unde fiecare vizitator primea câte un halat şi botoşi de pânză pe care-i aplica peste încălţăminte, numai astfel putând să intre în spital. 

Infecţii intraspitaliceşti cu Acinetobacter în Europa

Recent publicatul Annual epidemiological report on communicable diseases in Europe - 2010 poate fi o lectura interesantă atât pentru un specialist cât şi pentru un profan. Dacă pentru cel dintâi lectura poate fi un prilej de amărăciune şi de disperare, pentru marele public poate deveni o înşiruire banală de date făra semnificaţie deosebită. Va afla totuşi dacă lecturează paginile că suntem primii în Europa la mai multe capitole: 
sifilis: 4000 de cazuri adică 9 bolnavi la 100.000 loc
tuberculoză: 24786 cazuri, 115 bolnavi la 100.000 loc
lambliaza (giardioză): 148.890 cazuri, 691bolnavi la 100.000 loc
trichineloză: 503 cazuri, 2,34 bolnavi la 100.000 loc
rubeolă: 8,11 bolnavi la 100.000 loc
Locul unu pe plan european îl deţinem şi la oreion, leptospiroze şi nu lipsim din primele locuri de la nici-o boala infectioasă. Ba da, lipsim de la infecţiile asociate îngrijirilor de sănătate (HAI: Health Associated Infections),  o denumire mai noua cu care sunt identificate infectiile nosocomiale, unde avem sub 9000 de cazuri pe an din totalul celor 4.500.000 de cazuri din Europa. La noi nu se îmbolnăveşte nimeni de infecţii în spitale şi nu moare nimeni ci se transformă, ca Jana lui Mihai Mărgineanu.
Cât despre infecţiile cu Acinetobacter statisticile româneşti tac, pentru că aceasta etiologie nu este căutată decât probabil în centre universitare sau în unele laboratoare private. Dacă nu o cauţi, n-ai să o găseşti. Alţii o cauta şi o găsesc în pneumoniile nozocomiale: 3% în Austria, 0,9% în Belgia, 2% în Franţa, 2,4% în Germania, 16% în Italia, 14,1% în Portugalia, 8,2% în Spania, dar şi în ţări foste socialiste: 5,3% în Slovacia, 15,8% Lituania. Din totalul septicemiilor nosocomiale din ţările europene, Acinetobacter este responsabil în 12,5% cazuri din Italia, 8,75 din Lituania, 5,7% din Portugalia, 4,2% din Spania, peste 1% din Germania, Belgia, Franţa etc. Inutil să vă spun că la noi nu s-a raportat niciun caz, niciodată.

Managementul deficitar al infecţiilor nosocomiale în România

Recentele cazuri de infecţie nosocomială (intraspitalicească) de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Galaţi, în care până în prezent sursa de infecţie şi calea de transmitere ramân încă necunoscute, ridica o serie de probleme de ordin tehnic şi administrativ în managementul acestor infecţii.

Să începem cu prima mare problemă organizarea supravegherii, controlului şi prevenirii acestor infecţii nosocomiale, care este legiferată de Ministerul Sănătăţii prin ORDINUL MINISTRULUI SANATATII NR.916/2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale.

Din lectura acestui Ordin constatam cu surprindere că Statul prin reprezentanţii lui centrali (Ministerul Sănataţii)şi regionali (Institute de Igiena şi de Sănătate Piblică) şi cei din teritoriu (Direcţii de Sănătate Publică judeţene) nu mai este interesat în cunoaşterea fenomenului şi mai ales in controlul şi limitarea lui. Altfel nu se explică de ce atribuţiunile Ministerului în acet domeniu lipsesc cu desăvârşire, ca de altfel si cele ale institutelor regionale de sanătate publică (Iaşi, Bucureşti, Cluj, Timişoara). Cât despre atribuţiunile Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene sunt specificate doar câteva rânduri :

Art.12. Atribuţiile autorităţii de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti:

    - desemnează din compartimentul de specialitate persoane care asigură suport tehnic profesional pentru organizarea şi funcţionarea planului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale, la solicitare;

    - Inspecţia sanitară de stat verifică existenţa şi modul de aplicare a planului propriu al spitalului de prevenire şi control al infecţiilor nosocomiale, respectarea normelor de igienă, funcţionalitatea circuitelor, dezinfecţia, sterilizarea, respectarea prevederilor privind managementul deşeurilor medicale şi dacă sunt respectate măsurile serviciului de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale şi/sau ale coordonatorului programului/subprogramului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale din compartimentele de specialitate ale autorităţii de sănătate publică judeţene.

Drept urmare „pisica moartă” a prevenirii şi intervenţiei în cazuri de infecţii de spital este aruncată în curtea unitaţilor sanitare, obligate să-şi organizeze servicii specializate cu personal propriu, iar în caz de imposibilitate să încheie (contra cost) contracte de prestări servicii cu autoritatea de sănătate publică judeţeană:

Unităţile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecţiilor nosocomiale cu personal vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică judeţeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecţiilor nosocomiale.

 Pentru unităţile sanitare private aceste activităţi se asigură, la solicitare, de către autoritatea de sănătate publică, pe bază de contract de prestări servicii.

O altă mare problemă a acestor infecţii este depistarea şi raportarea lor, lăsată la alegerea medicului curant care îngrijeşte bolnavul. Pentru protejarea propiilor interese, dar mai ales pentru evitarea implicării într-un proces de mal praxis, marea majoritate a medicilor ignoră, sau ascund infecţiile contractate in timpul spitalizarii, nu le investigează şi le maschează sub umbrela unor tratamente antibiotice masive. (În trecutul nu foarte îndepărtat erai criticat în sedinţele de P.C.R. şi ridicat in picioare pentru explicaţii daca aveai infecţii nosocomiale pe secţie. Urmăresc frecvent pe ecranele televizoarelor un medic gălăţean foarte mediatizat, atât de mediatizat încât P.S.D. local îl va propune ca şi candidat la alegerile pentru preşedenţia Consiliului Judeţean Galaţi, care excela pe vremuri în criticile „juste şi obiective” aduse confraţilor în şedinţele de partid din Spitalul Judeţean Galaţi, organizaţia Chirurgie).

Romania este singura ţara membră U.E. care nu cunoaşte şi nu raportează instituţiilor europene cantitatea de antibiotice utilizata pentru uz uman în spitale şi în ambulator.

Raportarea nesemnificativă faţă de realitate este cunoscută de Ministerul Sănătăţii care prefera să ridice din umeri, ba chiar să o trecă la „realizări”: “Cert este un lucru, numarul infectiilor intraspitalicesti este in scadere fata de 2009, cand au fost inregistrate 8.500 de cazuri”, a mai spus Molnar Geza, consilier al Ministrului Sanataţii.”,  deşi tot domnia sa recunoaşte că exista o subraportare cronică a acestor infecţii.
Dacă în Europa procentul de Infecţii nosocomiale este de 7% din totalul pacienţilor internaţi, iar în SUA de 4,5%, în România procentul este ridicol, de 0,17% din totalul internărilor (peste 4 milioane), însumând 8370 cazuri, pe care le puteţi vedea pe judeţe în tabelul următor.

Infecţiile nosocomiale în România 2008.