Starea jalnică a trupelor aliate după 18 săptămâni de lupte la Gallipoli este semnalată comandantului forţelor aliate din Mediterana, generalul Ian Hamilton, printr-o scrisoare trimisă de un medic militar, la acea dată un anonim, dr. Purves Stewart.
Pentru generalul Sir Ian Hamilton GCB GOC Marea Mediterană Expeditionary Force, Mudros
Stimate domn,
În conformitate cu instrucţiunile dumneavoastră, am onoarea să prezinte un scurt rezumat al observaţiile făcute de mine în ultimele zile cu privire la trupele australiene, în prezent, în Anzac.
Aş atrage în special atenţia asupra faptului că aceştia nu sunt oameni bolnavi, ci oamenii în serviciu activ în momentul de faţă, examinaţi la posturile lor în tranşee de tragere.
Starea celor care au fost în tranşee, sub tir de artilerie continuă, pentru o perioadă medie de 18 săptămâni, este de aşa natură încât trupele nu mai pot fi considerate ca fiind de primă clasă. Procentul ridicat de slăbiciune a inimii (materializate prin slăbiciunea şi rapiditate a frecvenţei inimii, împreună cu dificultăţi de respiraţie la efort, etc.), nu numai că le fac nepotrivite pentru un marş forţat, dar, în cazul unei epidemii, cum ar fi cea de pneumonie frecventă în timpul sezonului ploios se apropie, mortalitatea de cauză de boala este de natură să fie anormal de ridicată. Emacierea şi paloarea marcate sunt alte semne de inaptitudinii a soldaţilor. Cu toate acestea, spiritul lor şi moralul sunt neclintite.
Stimate domn,
În conformitate cu instrucţiunile dumneavoastră, am onoarea să prezinte un scurt rezumat al observaţiile făcute de mine în ultimele zile cu privire la trupele australiene, în prezent, în Anzac.
Aş atrage în special atenţia asupra faptului că aceştia nu sunt oameni bolnavi, ci oamenii în serviciu activ în momentul de faţă, examinaţi la posturile lor în tranşee de tragere.
Starea celor care au fost în tranşee, sub tir de artilerie continuă, pentru o perioadă medie de 18 săptămâni, este de aşa natură încât trupele nu mai pot fi considerate ca fiind de primă clasă. Procentul ridicat de slăbiciune a inimii (materializate prin slăbiciunea şi rapiditate a frecvenţei inimii, împreună cu dificultăţi de respiraţie la efort, etc.), nu numai că le fac nepotrivite pentru un marş forţat, dar, în cazul unei epidemii, cum ar fi cea de pneumonie frecventă în timpul sezonului ploios se apropie, mortalitatea de cauză de boala este de natură să fie anormal de ridicată. Emacierea şi paloarea marcate sunt alte semne de inaptitudinii a soldaţilor. Cu toate acestea, spiritul lor şi moralul sunt neclintite.
Note privind Efectele a 4 1 / 2 luni de serviciu continuu asupra sănătăţii trupelor australiene, de dr. Purves Stewart MD FRCP consultarea medicului pentru a Forţelor
Cu aprobarea comandantului-şef generalul Sir Ian Hamilton, am vizitat în mod corespunzător toate cele trei poziţii, la Helles, Anzac şi Suvla, în scopul de a obţine informaţii de primă mână în ceea ce priveşte sănătatea şi fizicul general al trupelor. Şi având în vedere condiţiile de mai sus menţionate, m-am îndreptat atenţia deosebită a trupelor ANZAC, printre care boala a atins cele mai mari procente.
În timpul şederii mele la Anzac am examinat cu atenţie un număr de soldaţi la posturile lor în tranşeele de tragere. Trupele vechi, din şapte batalioane diferite, au fost examinate, toate de-a lungul liniilor, fară a alege în special pe cei care erau aparent sănătoşi.
Contrastul dintre trupele vechi şi proaspete era izbitor. Soldaţii nou veniţi au o stare fizică splendidă, o condiţie bună, p stare psihică activă şi alertă. Soldaţii din trupele vechi care stau de 18 săptămâni în tranşee au slăbit în 77% din cazuri şi aproape toate au paloare marcată a feţei. Nu a găsit semne sugestive de scorbut. 64% dintre aceşti oameni suferă de ulcere ale pielii, mai ales de la mâini şi gambe. Aceste ulcere cunoscute sub numele de "Rot Barcoo" sunt similare cu "rănile de veld" din timpul campaniei din Africa de Sud. Un procent mare, 78%, au avut atacuri ocazionale diareice, dar nu suficiente pentru a fi puşi pe lista de bolnavi. Cauzele probabile ale acestei diareefac obiectul unui raport special către Comisi de prevenirea a bolilor epidemice.
Cel mai izbitor a fost creşteres frecvenţei cardiace şi slăbiciunea inimii, tahicardia fiind observată la 50% din soldatii din trupele vechi. Regularitatea ritmului cardiac nu a fost observat în nici un caz. Tahicardia acestor oameni nu a putut fi atribuită unui efort brusc, fiecare om a fost examinat la postul său, lăsând la o parte puşca pentru câteva minute pentru scopuri de examinare medicală. Tahicardia nu a fost nici din cauza tulburărilor emoţionale, în pofida impactului frecvent de gloanţe şi a esxploziilor de obuze pe sacii de nisip din adaposrturi, pulsul nu a devenit mai accelerat.
74% din aceste trupe au suferit de dificultăţi de respiratie, o stare care a fost absente în trupele proaspete.
Vă prezint următoarele sugestii pentru atenţia dumneavoastră:
1. Trupele care au fost la Anzac continuu timp de patru luni sau mai mult, ar trebui să fie retrase din peninsulă şi trimise în altă parte.
2. Odihna fizică şi mentală sunt esenţiale, cu somn abunden şi dietă generoasă. O tabără de odihnă obişnuită, cu jocuri obişnuite şi alte distracţii, este nepotrivită. Cei mai mulţi dintre aceşti oameni sunt prea obosiţi şi slabiţi pentru a juca fotbal, cricket, etc
3. Mutarea într-un oraş mare, cum ar fi Alexandria sau Cairo, nu este de dorit, din cauza zgomotului inevitabil şi agitaţiei, dar şi din cauza riscului de infecţie cu boli venerice.
4. O călătorie în Australia şi înapoi, cu o săptămână sau două în concediu în propriile lor case (cum se procedează în prezent în armata franceză), ar fi binevenită. Mai mult, o permisie de acest fel acasă ar produce, probabil, un aflux mare de recruţi proaspeţi din Australia.
5. Pentru soldatii din trupe proaspete, asus epe front, un factor important in mentinerea sanatatii lor ar fi crearea de cantine, în care soldatul ar putea să-şi completeze dieta la alegerea sa. Raţia de faţă, chiar dacă este de calitate excelenta, tinde să fie monotonă şi nu are variaţie.
Am onoarea să rămân, Slujitor ascultător al dvs Stimate domn,
Purves Stewart, colonelul AMS
20 septembrie 1915 "
Cu aprobarea comandantului-şef generalul Sir Ian Hamilton, am vizitat în mod corespunzător toate cele trei poziţii, la Helles, Anzac şi Suvla, în scopul de a obţine informaţii de primă mână în ceea ce priveşte sănătatea şi fizicul general al trupelor. Şi având în vedere condiţiile de mai sus menţionate, m-am îndreptat atenţia deosebită a trupelor ANZAC, printre care boala a atins cele mai mari procente.
În timpul şederii mele la Anzac am examinat cu atenţie un număr de soldaţi la posturile lor în tranşeele de tragere. Trupele vechi, din şapte batalioane diferite, au fost examinate, toate de-a lungul liniilor, fară a alege în special pe cei care erau aparent sănătoşi.
Contrastul dintre trupele vechi şi proaspete era izbitor. Soldaţii nou veniţi au o stare fizică splendidă, o condiţie bună, p stare psihică activă şi alertă. Soldaţii din trupele vechi care stau de 18 săptămâni în tranşee au slăbit în 77% din cazuri şi aproape toate au paloare marcată a feţei. Nu a găsit semne sugestive de scorbut. 64% dintre aceşti oameni suferă de ulcere ale pielii, mai ales de la mâini şi gambe. Aceste ulcere cunoscute sub numele de "Rot Barcoo" sunt similare cu "rănile de veld" din timpul campaniei din Africa de Sud. Un procent mare, 78%, au avut atacuri ocazionale diareice, dar nu suficiente pentru a fi puşi pe lista de bolnavi. Cauzele probabile ale acestei diareefac obiectul unui raport special către Comisi de prevenirea a bolilor epidemice.
Cel mai izbitor a fost creşteres frecvenţei cardiace şi slăbiciunea inimii, tahicardia fiind observată la 50% din soldatii din trupele vechi. Regularitatea ritmului cardiac nu a fost observat în nici un caz. Tahicardia acestor oameni nu a putut fi atribuită unui efort brusc, fiecare om a fost examinat la postul său, lăsând la o parte puşca pentru câteva minute pentru scopuri de examinare medicală. Tahicardia nu a fost nici din cauza tulburărilor emoţionale, în pofida impactului frecvent de gloanţe şi a esxploziilor de obuze pe sacii de nisip din adaposrturi, pulsul nu a devenit mai accelerat.
74% din aceste trupe au suferit de dificultăţi de respiratie, o stare care a fost absente în trupele proaspete.
Vă prezint următoarele sugestii pentru atenţia dumneavoastră:
1. Trupele care au fost la Anzac continuu timp de patru luni sau mai mult, ar trebui să fie retrase din peninsulă şi trimise în altă parte.
2. Odihna fizică şi mentală sunt esenţiale, cu somn abunden şi dietă generoasă. O tabără de odihnă obişnuită, cu jocuri obişnuite şi alte distracţii, este nepotrivită. Cei mai mulţi dintre aceşti oameni sunt prea obosiţi şi slabiţi pentru a juca fotbal, cricket, etc
3. Mutarea într-un oraş mare, cum ar fi Alexandria sau Cairo, nu este de dorit, din cauza zgomotului inevitabil şi agitaţiei, dar şi din cauza riscului de infecţie cu boli venerice.
4. O călătorie în Australia şi înapoi, cu o săptămână sau două în concediu în propriile lor case (cum se procedează în prezent în armata franceză), ar fi binevenită. Mai mult, o permisie de acest fel acasă ar produce, probabil, un aflux mare de recruţi proaspeţi din Australia.
5. Pentru soldatii din trupe proaspete, asus epe front, un factor important in mentinerea sanatatii lor ar fi crearea de cantine, în care soldatul ar putea să-şi completeze dieta la alegerea sa. Raţia de faţă, chiar dacă este de calitate excelenta, tinde să fie monotonă şi nu are variaţie.
Am onoarea să rămân, Slujitor ascultător al dvs Stimate domn,
Purves Stewart, colonelul AMS
20 septembrie 1915 "
Observaţii:
- "rot Barcoo" sau putregai de Barcoo (numele unui râu din Australia) şi "rănile de veld" (denumire dată savanelor din Africa de Sud) sunt ulcere ale pielii de etiologie probabil infectioasă, frecvent stafilococică, descrise la trupele engleze cantonate în Africa şi la cele care au luptat la Gallipoli. O descriere a lor în detaliu precum şi indicaţii de tratament au fost publicate în B.M.J. (click aici) din 9.06.1917 .
- Purves Stewart a fost un ilustru neurolog britanic, ajuns sir pentru recunoaştera activităţii sale ştiintifice. Medicul britanic a profesat după marele război la Westminster Hospital din Londra şi de numele lui sunt legate descrierea psihoheurozei de război, alcoolosmul acut şi este autorul unui tratat monumental de neuropsihiatrie "Diagnosticul bolilor nervoase".
 |
| Sir Purves Stewart 1869-1949 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu