Legea Reformei Sanitare: Copilul mort în faşă al preşedintelui Băsescu

Răposatul meu socru, fie-i ţărâna uşoară, avea un banc cu Ceauşescu pe care-l spune ori de câte ori avea ocazia. Cică după ce a ajuns pe lumea cealaltă, pe când se plimba supărat, s-a întalnit la un moment dat cu celebrul medic rus Pavlov. Abordându-l într-o limbă rusă stâlcită pe care o învăţase parţial de pe vremea studiilor de la Academia Militara Frunze din Moscova, Ceauşescu l-a întrebat:
- Ivan Petrovici Pavlov, acum când comunismul s-a prăbuşit în toată lumea, unde credeţi că am greşit noi liderii lui?
- Tovaraşe Ceauşescu, cred că greşeala fundamentală a dumneavoastra şi a celorlalţi lideri comunişti a fost că n-aţi experimentat comunismul mai întâi pe câini!


Pornind de la acest banc, care are probabil aceiaşi vârsta cât are şi democratia din România, îmi pun întrebarea de ce preşedintele Băsescu ne-a impus să digeram pastila Reformei sanitare fără să avem dreptul măcar la un amărât de Mod de utilizare?
Talibanii o să-mi răspundă:  Băsescu are dreptate, a sistematizat perfect neajunsurile din sănătate acum o săptămâna în conferinţa de presă de la Cotroceni:

1. monopolul Casei Naţionale de Asigurari de Sănătate care în opinia preşedintelui este „un dezastru din punct de vedere al cheltuirii banilor”.
2. politizarea sistemului sanitar
3. ineficienţa în administrarea fondurilor
4. corupţia
5. „subfinanţarea” (ghilimele îi aparţin lui T. Băsescu).

Hai să le analizăm pe rând:
Este necesară o reformă în sănătate? Poate, sănătatea are nevoie de legi mai bune, dar acest lucru nu este obligator, ceea ce avem nevoie, ca de altfel în întreaga societate, este ca legile să fie respectate. Un apropiat care a studiat în Germania mi-a povestit că în urma cu mai mulţi ani, un guvern german de coaliţie care cuprindea şi "verzii" (ecologiştii) a votat o lege care privea desfiinţarea centralelor electrice nucleare de pe teritoriul german. Anii au trecut, guvernul a fost înlocuit cu altul, dar legea a rămas şi nemţii desfiinţeză centralele lor nucleare în continuare. N-au schimbat legea, n-au dat ordonanţe de urgenţă, nu şi-a asumat nimeni răspunderea. Respectă votul democratic dat în parlamentul german cu un deceniu în urmă şi atât. Ce se întâmplă la noi? Legea Asigurărilor Sociale de Sănătate 145/1997 a intrat în Senatul României în 1993, a stat mai apoi 4 ani prin sertare, apoi a fost promulgată, pentru a fi mai apoi hăbucită de nu mai puţin de 10 Ordonanţe de guvern şi modificată fundamental. Aşa cum arată ea astăzi, este o lege antidemocratică, nici angajatorul, nici angajatul nu mai au nimic de spus cu privire la modul de utilizare al banilor contributorilor, statul prin reprezentaţii săi fiind majoritar, iar patronatele şi sindicatele, care şi-au împărţit "frăţeşte" feliile de prăjitură, nu contează. O revenire la forma iniţiala a LASS, cu modernizările necesare după trecerea a 15 ani, ar fi mai utilă decât demolarea totală a spiritului social al legii: dacă fondurile sunt rulate prin asigurători privaţi, cât de socială mai poate rămâne legea?
Managementul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care în opinia preşedintelui este „un dezastru din punct de vedere al cheltuirii banilor” este de fapt consecinţa ignorării legii şi spiritului ei. Ori cine a dat tonul la "cântec" şi a modificat-o primul? Tocmai cel care critică acum sistemul. În calitatea sa de Ministru al Transporturilor şi al Lucrărilor Publice, Băsescu a impus înfiinţarea Casei de Asigurari de Sănătate a Ministerului Transporturilor, prin OUG 41/1998 în care intrau angajaţii firmelor de stat din transport şi lucrări publice: căile ferate, metroul, transporturile aeriene, navale, rutiere. A fost urmat exemplul său de ceilalţi miniştri din cabinet Babiuc (Aparare), Dejeu (Interne), Valeriu Stoica (Justiţie), Cătalin Harnagea (S.I.E.), Costin Georgescu (S.R.I.), Nicu Anghel (S.P.P.), care au înfiinţat Casa OPJAS. Astfel C.N. de Asigurări Sociale de Sănătate a rămas din prima fără aportul celor mai bine retribuite categorii sociale din ţară. Să nu vă imaginaţi că Preşedenţia, Guvernul, Camera Deputaţilor, Senatul, sau alte instituţii ale statului român (agenţiile, diplomaţii etc.) cotizează cumva la fondul comun!

Despre ineficienţa în administrarea fondurilor am scris de mai multe ori. Spre deosebire de mulţi alţii, am citit şi Raportul Comisiei Prezidenţiale : „Un sistem sanitar centrat pe nevoile cetaţeanului” (oare dom’ Preşedinte l-o fi citit?) şi Proiectul de Lege privind organizarea şi funcţionarea sănătăţii etc. si nu găsesc multe asemănări între ele. Spitalele rămân tot spitale, chiar dacă li se poate schimba patronul, ba cu atât mai mult, poarta corupţiei se va deschide larg şi pentru ele. Dacă până acum un spital mai interna câte un bolnav care merita să fie tratat ambulator şi-i mai „umfla” internarea, ca să poată scoate cel puţin salariul personalului, e probabil să asistăm la invitarea oamenilor de pe stradă la un sejur în spital. Poate vom primi şi pliante în cutia poştală cu avantajele de a face spa în Spitalul X sau Y.

Câtă vreme Casa de Asigurări va avea bine pus la punct numai un sistem de colectare a banilor, nu şi unul de verificare al modului cum se cheltuiesc, vorbim degeaba. Adică Preşedintele vorbeşte degeaba. Pot verifica un spital, un ambulatoriu, sau activitatea unui medic, dacă am pregătire medicală şi managerială şi dacă mi se conferă autoritate de către stat. Câtă vreme personalul Caselor de Asigurari este angajat pe criterii politice, pe telefoane, pe plicuri, sau alte şpăgi, n-o să poată verifica administrarea fondurilor. Nu de altceva, dar s-ar putea trezi cu vreun telefon în timp ce-şi face inspecţia: „lasă-l mă că-i de-al nostru!”

Politizarea sistemului sanitar

Mi-ar fi ruşine să vorbesc despre asta dacă aş fi Preşedintele României. Partidul pe care cu onoare l-a creat şi pe care cu onoare îl dirijează din umbra Cotrocenilor, P.D.L., a făcut acelaşi lucru pe care l-a făcut si P.S.D. şi P.N.L. când au ajuns la putere: au înlocuit pe criterii strict politice, toţi managerii din sănătate, ca de altfel şi din alte structuri pe principiul românesc:”scoală-te tu să mă aşez eu”! Unde era Preşedintele cănd se întămplau astea? N-avea nici atunci „serviciile” toner în imprimante pentru rapoarte? S-au "a făcut memoriul ghem", ca-n Toma Caragiu.

Un exemplu clasic este cel de la Galaţi, unde neexistând un amator să se lege la cap cu conducerea sănătăţii gălăţene, P.D.L. a adus un medic de la ţară, făra nici-o specialitate sau competenţă, care avea un singur merit: era fratele unui deputat P.D.L. Aşa că vorba doamnei deputat (P.D.L.) Anca Constantinescu: „ciocu mic" dom' Preşedinte!”

Tot ce se poate ca politizarea de care vorbeşte domnul Preşedinte să i se traga de la descentralizare. Dacă până acum directorii din sănătate (spitale) erau numiţi de Ministerul Sănătaţii, mai nou ei sunt numiţi de Consiliile Judeţene, Municipale şi Locale, unde P.D.L. nu controlează situaţia şi drept urmare nici „resursele”. Poate de aici i se trage domnului Preşedinte, de la faptul că au rămas comisioanele la alte partide şi se apropie campania electorală.

Corupţia? Corupţia- o frază de dânşii inventată. Cum poţi vorbi de corupţie când ţi se pune în cârcă volatilizarea flotei, afacerile imobilare (Mihaileanu, vila Ioanei etc.), toleraţa totală faţă de gaşca Udrea-Cocoş, faţă de bordurile lui Videanu, mega afacerile lui Berceanu, sau ale lui Pinalti? Sau cum crede Preşedintele că un medic român valoros, cu scaun la cap, stă şi operează pe cord deschis cu leafa de 1500-2000 lei pe lună, fără să ia plicul cu bancnote din valută forte de la pacient? Pai dacă n-ar mai putea lua ar pleca cu primul avion să lucreze în Europa! Dar aşa cum calul moare de drum lung şi Preşedintele moare de grija altora. Oare eu l-am numit pe domnul Duţă la Casa de Asigurări, după ce fusese director la Regia Sării?!! Pentru miliarde de doze de vaccin contra cancerului de col uterin irosite nu răspunde nimeni? Nici pentru cel gripal retras de pe piaţă, că a fost „puţin greşit” cum spune Geza Molnar, de parca n-ar fi preşedintele Comitetului de vaccinologie din Ministerul Sănătăţii?

Corupţia a început o data cu înfiinţarea Casei Naţionale de Asigurari si prin oamenii ei. În spatele firmelor private din sănătate cu cifre de afaceri de multe milioane de euro au stat, sau stau încă pitiţi politicieni din toate partidele, pentru că, corupţia e ca partidul comunist al lui George Lesnea, „E-n cele ce sunt/ Şi-n cele ce mâine vor râde la soare”.

Zice domnul Preşedinte că pune subfinanţarea „în ghilimele”. Poate se referă la faptul că în 2000 aveam buget alocat sănătăţii de 1 miliard de euro, iar in 2011 am avut 5 miliarde. Nu ne zice nici că în 2000, un euro era 2000 de lei şi acum este 4,3 lei, după cum nu ne zice nici că procentul alocat din PIB sănătăţii abia a trecut anul ăsta de 4%, fiind cel mai scăzut din Europa, la jumatate din cel al ţărilor civilizate, dar care nu construiesc autostrazi la preţuri exorbitante şi nu fac nici piscine în orice sat, sau săli de sport, sau parcuri publice. Avem 5,5 milioane de pensionari care-au muncit o viaţă în plin marasm socialist, au mâncat salam cu soia şi nu „frites”, au băut „Doi ochi alnaştri” şi molan şi nu Johny Walker cu patru cuburi de gheaţă şi care au dreptul să fie bolnavi. E greu de crezut omul bolnav şi sărac de cel sănătos si bogat. Am avut un preşedinte „care-a stat trei ani la ruşi...” şi acum avem unul „care-a stat pe la Anvers şi-are o inimă de fier”. Ce n-are domnul Băsescu se cheamă limită. Limita până la care să oprească alunecarea spre dictatură.