Un cartier important din Galaţi şi un parc
poartă numele hatmanului Ivan Stepanovici Mazepa. Puţini sunt însă cei care
ştiu câte ceva despre hatmanul în cauză şi cum a ajuns el să-şi dea numele unor
locuri din Galaţi. A trecut vreodată Ivan Mazepa prin Galaţi? Nu există nici-o
relatare în acest sens despre vreo vizita în târgul nostru a hatmanului în timpul
vieţii. Chiar şi despre apariţia rămăşiţelor lui în Galaţi sunt multe
controverse pe care le vom dezvolta pe viitor. Atunci cum a ajuns în plină
perioadă de comunist naţionalist autohton un cartier şi apoi o clonă de-a lui
să fie denumit Mazepa? N-avem cartiere cu denumiri istorice în Galaţi, cu
excepţia Cartierului Siret, numit Dimitrie
Cantemir şi apărut după anul 2000, care oricum este în alt judeţ. Şi atunci?
În plină reconquista a valorilor naţionale
de către comunişti cum a ajuns un hatman cazac, asimilat de ucrainieni drept
erou naţional să fie naşul de botez al unui cartier de aproape 20000 de
locuitori?
Răspunsul este din prostie. Habarnauţii din
vremea lui nea Nicu n-aveau idee cine-i Mazepa şi ce-a învârtit el prin istorie,
de cel urăsc ruşii şi de cel iubesc ucrainienii, aşa cum actualii habarnauţi
din politica gălăţeană actuală cred şi acum că Mazepa e un loc de pus un garaj, eventual un nou supermarket, sau poate o mazetă.
S-o luăm metodic.
Ivan Stepanovici Mazepa s-a născut la 20
Martie 1639 în satul Mazepyntsi, aproape de Bila Tserkova, un oraş aflat pe
ruta comercială Odesa- Kiev, la aproape 80 de km de capitala actuală a
Ucrainei, într-o familie de mici nobili, destul de săraci. Stepan-Adam Mazepa şi
soţia sa Maryna s-au străduit să ofere tânărului Ivan o educaţie conformă
rangului său, aşa că dupa ce a învăţat să scrie şi să citescă după cărţile din
casa părintească, viitorul hatman a fost trimis la Colegiul Mohyla din Kiev, (actuala
Universitate Naţională a Ucrainei), iar mai apoi la Colegiul Iezuit din
Varşovia. Erau timpuri tulburi pentru Ucraina care încă nu era organizată ca
stat, interesele Rusiei, Poloniei, Suediei şi ale Turciei prin tătari făceau
legea în acest teritoriu. Nu se ştie dacă pe timpul educaţiei primite la
iezuiţi Mazepa a îmbraţişat religia catolică aşa cum este acuzat el astăzi de biserica
ortodoxă rusă, cert este că apropierea de cultura catolică a fost în avantajul
său atunci cănd a fost primit paj al regelui Poloniei, Jan Cazimir al II lea, Vasa. Viaţa
la curtea regală polonă plină de intrigi, turnătorii şi aventuri cu domnişoare de
onoare sau neveste de nobili plictisite, nu i-a fost străină junelui Mazepa,
care a profitat din plin de ea. Probabil pentru a stinge pornirile juvenale ale
mânzului Mazepa, regele se decide să-l trimită în Olanda pentru a învăţa de la
ofiţerii din oraşul Deventer, arta artileriei şi noile invenţii legate de
manufacturi care înfloriseră în Tările de Jos. Între 1659-1663, Mazepa vizitează Olanda, Franţa, Germania, Italia, învăţând binişor limba din aceste ţări, fapt ce îi va
fi de folos mai apoi ca diplomat. Pe lângă polonă, cazacă, rusă învăţase la
iezuiţi limba latină, aşa că la întoarcerea la Varşovia devine scutier regal şi
în acestă calitate primeşte mai multe misiuni diplomatice pe lângă hatmanii
cazaci. Dar traiul la curtea regelui Poloniei are şi părţi bune şi părţi rele: femeile, distracţia şi belelele nu par să-l ocolească. Din această perioadă datează aventura cu o doamna nobila de la curte, pe nume Thereza Falbowski care potrivit legendelor despre Mazepa se va sfârşi urât pentru tânărul cazac. Prins de soţul înşelat în timp ce-i preda lecţii de amor latin învăţate în voiajul recent din Italia, Mazepa este legat fedeleş, uns cu catran din cap până-n picioare, i se toarnă conţinutul unor perne cu puf peste smoala topită transformându-l într-un uriaş pinguin, iar apoi este legat pe spatele unui cal sălbatic care înebunit de bici şi de focurile de puşcoace o rupe la galop scuturând pe spinarea lui nefericitul june.
Nu ştim cât de adevarată este aceasta poveste. Ea a fost scrisă prima dată de Voltaire în Istoria lui Charles al XII-lea, bazându-se pe relatările unui oarecare domn Jan Chryzostom Pasek care fusese învins într-un duel de Mazepa. Dar povestea a prins, dupa Voltaire poetul englez Byron, apoi Victor Hugo, Puşkin, au tratat subiectul care a inspirat de asemenea şi compozitorii Franz Liszt şi Piotr Tchaicovsky şi a însufleţit penelul a numeroşi artişti plastici de la Delacroix, Vernet, Boulanger, Gericault până în zilele noastre.
Mazepa înconjurat de lupi tablou de Emile Jean Horace Vernet 1826 |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu