Valuri de apărare din Muntenia

Brazda de nord, desen P. Polonic

Brazda lui Novac de nord a fost un val de pământ care se întindea între Drobeta Turnu Severin (Gura Topolniţei) şi castrul roman de la Pietroasele, judeţul Buzău, pe o distanţă de 700 km. Se intersectează cu Limes Transalutanus la Urluieni, judeţul Argeş, unde exista un castru roman. Se presupune ca a fost construit de împaratul Constantin cel Mare, în vederea aparării Daciei de vizigoţi, în secolul IV d.H. Deşi există păreri cum că ar face parte dintr-un sistem comun cu valurile Stoicani-Ploscuţeni sau valurile sudice din Basarabia, nu exista dovezi ale acestei teorii.

Cetatea (dava0 de la Gâlmeele, de unde pornea Brazda de sud
desen P. Polonic

Brazda lui Novac de sud, sau Troianul, este un val de apărare construit din pământ pe o lungime de 170 km, între Satul Greaca din judeţul Giurgiu şi satul Viespeşti (azi dispărut prin înglobare în comuna Sprâncenata) din judeţul Olt. Brazda lui Novac de sud începea în satul Viespeşti din Judeţul Olt, pe malul stâng la râului, în apropierea unei dave dacice din cătunul Gâlmee. Brazda avea şanţul spre nord şi pornea spre est, întretăind Limes Transalutanus între Roşiorii de Vede şi Băneasa-Salcia, în dreptul Haltei Troianu, apoi trecea la nord de Alexandria şi de Giurgiu, oprindu-se la Greaca în judeţul Giurgiu, pe malul Lacului Greaca, azi dispărut. Pe cea mai mare parte valul de pământ este distrus de agricultura intensivă din judeţele de cămpie ale Munteniei. Valul nu avea castre construite de-a lungul lui, de unde s-a tras concluzia ca este un val neterminat. De mentionat că în slavonă inclusiv în sârbă Novac înseamnă novice,  din latinescu novicius, nou sosit, format din novus (nou) +vicus (sat).

Limes alutanus: val de apărare din pământ situat la est de râul Olt, pe un traseu Nord-Sud, pe care se găseau 7 castre romane, vizibile pe tabula Peutingeriana,  presupuse a fi localizate astfel:

1.      Ponte Vetus (Podul Vechi): Câineni, judeţul Vâlcea

2.      Praetorium (Sălaşul): Racoviţa, judeţul Vâlcea

3.      Arutela: între Păuşa şi Căciulata, în Poiana Bivolari de pe malul Oltului, în apropiere de Călimăneşti. Castrul este reconstruit şi poate fi vizitat.

4.      Castra Traiana (Castrul lui Traian): Dăieşti judeţul Vâlcea

5.      Burridava (Cetatea Burilor): localitatea Stolniceni, inclusă în Ocnele Mari, judeţul Vâlcea

6.      Ponte Aluti (Podul Oltului): Ioneşti, judeţul Vâlcea

7.      Rusidava (Cetatea Rusilor, a nu se confunda cu ruşii; deşi neclară ca origine, fiind supusă multiplelor speculaţii geopolitice, tribul rusilor făceau probabil parte din aceeaşi familie cu roxolanii): Drăgăşani, judeţul Vâlcea

8.  în plus Caput Stenaris, Boiţa judeţul Sibiu, considerat a fi aparţinător tot de acest limes, (dupa unii autori pe acest val existau 12 castre şi nu 7).

Limes Transalutanus (Limes Valachicus) val de pământ bătut cu miezul întărit prin ardere se întinde la răsarit de Olt în judeţul Teleorman, între Flămanda şi Rucar-Bran, pe o distanţă de 235 km. Începea din Turris, identificat de unii cu Turnu Măgurele şi urca până în Carpaţi, având pe traseul lui mai multe castre romane situate aproximativ în localităţile:

a.     Ciuperceni; judeţul Teleorman

b.     Putineiu (Flămânda): judeţul Teleorman

c.     Băneasa: judeţul Teleorman

d.     Salcia: judeţul Teleorman

e.     Roşiorii de Vede: judeţul Teleorman

f.     Gresia: sat din comuna Stejarul judeţul Teleorman

g.    Crâmpoaia: judeţul Olt

h.    Urluieni (Valea Urlui), judeţul Argeş

i.     Izbăşeşti; judeţul Argeş

j.     Fâlfani: judeţul Argeş

k.    Săpata de Jos; judeţul Argeş

l.     Albota (Aibota): judeţul Argeş

m.   Purcăreni (Miceşti): judeţul Argeş

n.    Jidava (Sidova): Câmpulung, judeţul Argeş, parţial reconstruit

o.    Voineşti: judeţul Argeş

p.    Rucar: judeţul Argeş

q.    Drumul Carului; judeţul Braşov

r.     Cumidava (Cetatea Cumidavensilor): Râşnov, judeţul Braşov

s.     Dealul Şrengli, judeţul Braşov