Enisala

Enisala: Fotografie aeriana profesională şi reconstituire digitală
3 D, autor Mircea Stoian

Cetatea Enisala este situată la o distanţă de 2 km de satul Enisala şi la 8 km de oraşul Babadag, pe malul Lacului Razim (Razelm).
Construită pe un deal numit Gras, la o altitudine de 100 m, (impresionantă dacă ne gândim că la poalele dealului este nivelul mării), cetatea are formă poligonală cu un turn ce străjueşte poarta de intrare, 3 bastioane: la nord, est şi nord-vest şi 3 contraforturi.
Accesul în cetate se făcea pe o poartă înaltă cu arcadă dublă.

Planul cetăţii Enisala 1960
Arhiva de relevee a studenţilor facultăţii de arhitectură

Perimetru cetăţii este înconjurat de un zid de piatră (calcar) fixat cu mortar de var şi de nisip adus de pe malul Lacului Razim. Zidul are pereţi dubli, spaţiul dintre pereţi fiind umplut cu anrocamente şi argilă. În zidaria turnului şi a porţii de intrare s-au folosit şi pietre sau bucăţi de marmură de la alte monumente antice, care nu provin din zonă. Ziduri de apărare suplimentare se regăsesc pe pantele dealului şi pe malul lacului, constituind o reţea complicată de fortificaţii despre care unii cred că ar fi cea mai vastă din ţara noastră şi că ar proveni de la colonizarea greacă a regiunii în antichitate.
Cum spuneam într-o postare anterioară harta lui d'Anville din 1770-1779, cu traseul Dunării de la origini la gurile de vărsare, aduce puţina lumină şi în ce priveşte toponimia "Enisala". Pe respectiva hartă cetatea apare sub denumirea turcească Iegny-cala, tradus mot-a- mot: Sălaşul nou, (*Satul nou), iar mai jos unde lacul Babadag se deschide spre Razim şi spre mare este scris: Grosea. Ştim că cetatea Enisala se află amplasată pe Dealul Gras. O fi doar o coincidenţă? Pentru Enisala s-au folosit pe unele hărţi (portulane) şi alte denumiri (Pampola, Bambola), fără a se preciza însa că denumirea se referă la cetate.
Mai mulţi autori dau ca sigur numele de Enisala ca fiind traducerea din turcă a cuvintelor Sălaşul nou. Ori turcii au ajuns în Dobrogea abia după ce Mircea cel Bătrân nu a mai putut să le facă faţă şi după ce s-a retras din acest teritoriu pe care-l cucerise în 1388. Se întâmpla în 1416, când după haosul creat de moartea lui Baiazid, sultanul Mehmed I va anexa teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. 
Multe păreri ale istoricilor duc la ideea că cetatea Enisala a fost construită de Mircea cel Batrân şi nu de turci, sau de genovezi. Genovezii care primiseră după 1348 prin tratatele semnate monopolul comerţului în Marea Neagră, puteau avea la Enisala, sau în apropiere ceva magazii şi de ce nu o schelă pentru acostat celebrele lor caracca (apropos nu va sună mai apropiat decât turcescul kara kulak ["ureche neagră"] care se presupune că stă la originea numelui oraşului Caracal?). Cine crede că genovezii s-au oprit cu expansiunea comerciala la gurile Dunării se înşeală. Moncastro (Cetatea Albă) de la vărsarea fluviului Nistru în mare, Licostomo (probabil Periprava, posibil Chilia), San Giorgio (Giurgiu)  şi de ce nu Callada (Galaţi), unde genovezii au avut o colonie între 1395 şi 1445 până când oraşul a fost luat în stapânire de Ştefan cel Mare sunt dovezi ale expansiunii genoveze dincolo de gurile fluviului.
Menţiunea pe mai multe hărţi din perioada medievală a numelui Nuova Scala dat cetăţii Enisala mă face să cred că cetatea iniţială a fost începută de genovezi, poate chiar ca şi o colonie a republicii italiene, peste care a venit cucerirea valahă care a fortificat-o. Utilitatea militară a unei astfel de aşezări este indiscutabil mai mare decât cea comercială, aşa că rolul ei în controlul navigaţiei şi al gurilor Dunării a fost mult mai important decât depozitarea unor mărfuri. În fond genovezii aveau monopolul comerţului din Marea Neagră oferit de bizantini şi nu aveau de cine să se teamă, iar la o adică, dacă se ivea vreo primejdie, încărcau corăbiile cu mărfuri şi ridicau pânzele pentru a ieşi în larg.
Dar de ce nuova? A existat şi vecchia scala? Datele arheologice recoltate din ultimele campanii de săpaturi în zonă ne fac să credem în existenţa ei. La câteva sute de metri de cetate, între Vărarie şi Palanca arheologii au identificat urme de locuire aparţinând culturii Gumelniţa din secolul V î.H.. 

Săpături arheologice la Enisala în 2013
Foto Mircea Stoian (Fotografie aeriana prifesională)

Alte cercetări au scos la iveala necropole antice greceşti şi romane. Chiar aproape de cetate s-a descoperit o drahmă histriană din secolul IV î.H. Surse istorice scriu că în 1860 mai mulţi britanici care explorau Dobrogea otomană au scos din zidurile cetăţii un monument funerar din marmură albă, foarte frumos lucrat, scris în greceşte. Tot în greacă era scris şi epitaful unui medic antic din Tomis, pe o lespede de marmură, descoperit şi trimis la Bucureşti de Tocilescu în 1890.
Menţiunea de Heraklia am găsit-o prima dată pe o hartă a Deltei Dunării din 1867 desenată de capitanul britanic T. Spratt, ofiţer cartograf al Amiralităţii, care a efectuat măsurători în Dobrogea între anii 1856-1857. De ce Heraklia pe timpul stapânirii turceşti? Greu de spus. După cucerirea Dobrogei de către turci în cetate s-a instalat o garnizoană turcească, dar după ce turcii au ocupat şi toate gurile Dunării, ba chiar i-au azvârlit pe genovezi afară din Karadeniz, devenită lac turcesc, nu mai avea sens să fie menţinută aşa că a fost abandonată, ba chiar uitată, neintrând de exemplu în lista cetăţilor turceşti pe care otomanii în urma pirderii războaelor cu ruşii, au fost obligaţi să le dărâme.
În apropierea cetăţii a fost descoperit mormântul unui militar turc care avea în gură 6 monede din perioada sultanului Soliman Magnificul, probabil părăsirea cetăţii s-a făcut la sfârşitul secolului al XVI-lea. Se cunoaşte din cronicile turceşti şi numele ultimului comandant otoman.
Care au fost motivele abandonului cetăţii pe care recent am întâlnit-o după o perioadă de 40 de ani de la prima mea vizită?
În primul rând cucerirea otamană. În al doilea rând undeva între cucerirea romană şi cea otomană, Golful Razelm s-a inchis şi a devenit lagună maritimă. Depozitele aluvionare lăsate de Dunăre în ultimele două mii de ani a terminat şi Enisala, aşa cum terminaseră şi Histria. Cordoanele de nisip depuse, au format grinduri, peste care nu a mai putut trece nici triremele greceşti, nici galerele romane, nici caraccalele genoveze şi nici kayicurile turceşti, iar aşezarea şi-a pierdut din importanţa sa comercială şi a dispărut. 
Sic transit gloria mundi!

Enisala, august 2013