Atenţie la căpuşe!

Căpuşă gata de atac cu cârligele pregătite de agăţat.

Căldurile din această primăvară şi ploile au determinat creşterea viguroasă a vegetaţiei în parcuri, lunci, păduri şi zone de agrement acoperite de iarbă. Ca urmare a acestui fapt şi a întârzierii tradiţionale a autorităţilor locale în a lua măsuri de dezinsecţie şi de tăiere a ierbii în zonele publice, a crescut îngrijorător numărul de atacuri de căpuşe la oameni şi la animale, înregistrându-se chiar cazuri de boala Lyme.

Care-i legatura între iarbă şi căpuşe?

Atât capuşa adultă cât şi larvele şi nimfele ei sunt hematofage, adică se hrănesc cu sânge animal. Larvele abia ieşite din ou se agaţă de animale mici, rozatoare, păsări şi după ce se hrănesc cad pe sol unde se tranforma în nimfe. Nimfele se hranesc şi ele şi apoi ajunse pe sol se transformă în adulţi care vor ataca la rândul lor alte vieţuitoare. Acest ciclu care durează 3 ani este în întregime periculos şi pentru a putea accesa sursele de hrana cu sânge cald căpuşele şi intermediarele ciclului metamorfotic sunt nevoite să se caţere pe firele de iarbă, pentru a se agăţa mai uşor. Dotate cu patru perechi de picioare, căpuşele adulte se caţără pe vârful firelor de iarbă unde rămân fixate pe picioarele din spate, în timp ce cu picioarele din faţă prevăzute cu cârlige se agaţă de tot ce mişca pe lânga ele: blana animalelor sălbatice, sau domestice, penajul păsărilor, picioarele oamenilor. Mică şi aplatizată căpuşa este greu de observat şi adesea se confundă cu pistrui sau aluniţe. Abia când parazitul se hrăneşte şi-şi măreşte volumul uneori de peste 100 de ori după priza de sânge devine mai vizibilă.

Cum ne protejăm de căpuşe? Zece reguli esenţiale:

1.     În primul rând evitând zonele cu vegetaţie bogată şi necosită. Cea mai frecventă capuşă de la noi din tară Ixodes ricinus (numită astfel după asemănarea sa cu un bob de ricin), este prezentă în toate judeţele ţării, atât în oraşe unde este găzduită de câini comunitari, cât şi în mediul rural unde este frecventă la oi, vaci, cai, dar şi la animalele sălbatice (cerbi, căprioare, iepuri, rozătoare şi chiar lilieci).

2.     Deci evitaţi picnicul la iarbă verde, pe patură. Utilizarea unui mobilier de camping (masă, scaune) este utilă, căpuşele nu se pot căţăra pe picioarele netalice ale lor.

3.     Utilizaţi pentru deplasare prin păduri potecile şi încercaţi să nu vă abateţi de la ele.

4.     Folosiţi pentru deplasarea prin zone cu potenţial de căpuşe pantaloni lungi, legaţi cu o jartieră la gură, sau pantaloni pană băgaţi în şosete trei sferturi. Partea de sus a corpului acoperiţi-o cu un tricou cu mâneca lungă, iar pe cap puneţi un batic, un fes, şapcă sau pălarie de soare. Adesea se întâlnesc infestaţii cu căpuşe ale pielii capului de la căpuşe căzute din cuiburi de păsări, sau de pe păsări.

5.     utilizaţi produse repelente (respingătoare) pentru căpuşe gen Off sau Autan, din categoria celor care au o căpuşă desenata pe flacon. Pulverizaţi produsul pe părţile expuse şi pe haine, în special pe pantaloni. Efectul dureaza ore în şir.

6.     pulverizaţi pe îmbrăcăminte şi încalţăminte soluţii care conţin permetrin un insecticid inofensiv pentru animalele cu sânge cald. Utilizat iniţial pentru tratarea echipamentelor militare, produsul este inclus mai noi în multe echipamente sportive civile. Pulverizarea produsului în perimetrul cortului reduce riscul infestării în timpul campării la iarbă verde.

7.     la terminarea expediţiei în natură, înainte de a urca în maşină, tren etc. examinaţi îmbrăcămintea şi echipamentul de excursie şi îndepărtaţi toate resturile de vegetaţie, paie, frunze etc.

8.     la întoarcerea acasă verifică amănunţit tot echipamentul folosit şi îl periem cu grijă deasupra căzii de baie. Hainele şi încălţămintea se lasă timp de câteva ore pe terasă expuse la soare, sau şi mai bine introduse într-un sac menajer negru legat la gură şi atârnat la soare. Larvele si adulţii de căpuşă mor în câteva minute la tremperatura ridicata.

9.     verificaţi cu atenţie la duş toate părţile vizibile ale pielii, utilizând eventual o oglindă şi solicitând sprijinul unei alte persoane. Copiii trebuiesc examinaţi atent, ei fiind adesea amatori de tavălit prin frunze moarte sau prin iarbă. Căuta-ţii în cap cu atenţie atât vizual cât şi prin palpare.

10. căpuşele găsite se extrag cu penseta sau cel mult cu mănuşă de cauciuc care să protejeze mâna, apucându-le de la cap, cât mai aproape de piele şi trăgând uşor să nu se rupă, sau să nu plesnească. Locul se dezinfectează şi este necesara prezenţa la un medic pentru a decide dacă este necesară profilaxia bolilor transmise prin muşcătura de căpuşe.

Căpuşă înainte si după ce s-a hranit cu sânge.
(Dreamstime.org)

O analiză la rece a epidemiei de rujeolă din România II

Harta răspândirii cazurilor de rujeola in epidemia 2016-2017
după INSPB-CNSBTB

    Dacă continuăm să analizăm epidemia de rujeolă din România care se desfăşoară sub ochii noştri descoperim câteva lucruri interesante.

1. 979 de copii, 18.5 % din cazuri au vârsta sub 1 an şi nu au primit nici-o doză de vaccin până acum. 
2. Această categorie dă şi cea mai mare mortalitate în epidemia de până acum: 17 decese din 25 (68 %).
3. Dacă unii copii decedaţi au avut factori de risc cunoscuţi anterior (5: atrezie esofagiană, boala granulomatoasă, tetraplegie spastica, D.S,A., rinichi polichistic), la restul de 12 nu au existat patologii semnificative care să fi agravat rujeola.
4. 5105 dintre copiii îmbolnăviţi 96,5% nu au avut în antecedente nici-o doză de vaccin antirujeolic, deşi dintre aceştia 4311 ar fi trebuit sa fie vaccinaţi până la vârsta când au contractat rujeola.
5. 49 de copii fac parte din categoria celor care au fost vaccinaţi cu doua doze de vaccin.
6. 672 dintre pacienţi sunt adulţi peste 20 de ani (12,7 %), iar dintre aceştia 545 (10%) nu au primit nici-o dată o doză de vaccin antirujeolic. Peste jumatate din ei sunt născuţi înainte de 1990.

Să le luăm pe rând:

1. 979 dintre copii care au vârsta sub un an n-au apucat să fie vaccinaţi antirujeolic. Totuşi dacă mamele din care s-au născut au fost vaccinate la timpul lor cel puţin cu o doză, imunitatea mamei ar fi trebuit să protejeze copilul cel puţin în primele 6-9 luni de viaţă, mai ales dacă este alăptat la sân. Aici se pune întrebarea dacă în judeţele cele mai afectate de epidemia actuală există probleme cu imunizarea populaţiei de mai mulţi ani, sau dacă mămicile a căror prunci s-au îmbolnăvit fac parte din cele la care dintr-un motiv sau altul nu s-a produs imunizarea. O testare serologica a anticorpilor antirujeolici ar fi utilă pentru explicarea cauzei: au fost sau nu mamele vaccinateA.R.? A fost sau nu vaccinul utilizat eficace?
2. letalitatea la această categorie de copii (0-1 an) este comparabilă cu letalitatea prin rujeolă din secolul XX.
3. existenţa unei maladii congenitale sau a unei boli cronice constituie o falsă contraindicaţie la imunizare. Dimpotrivă aceşti copii trebuiesc imunizaţi cu prioritate pentru ai feri de complicaţiile bolilor copilăriei.
4. de ce 96,5% din copiii cu vârstă vaccinabilă n-au fost imunizaţi este întrebarea cea mai grea. Aici intră: educaţia sau nesimţirea părinţilor, influenţa anturajului şi a internetului, Olivia Steer şi alţii ca ea, indolenţă autorităţilor, corupţia din vârful sistemului sanitar ş.a.m.d. pe care le vom trata separat in episoadele urmatoare.
5. de ce au facut rujeolă 49 de copii vaccinaţi de două ori? Ori au fost vaccinaţi "din pix" de personalul medical. Ori vaccinul a fost ineficient şi aici numai analiza Ministerului Sănătăţii (dacă va avea loc) ne va spune ce loturi de vaccin s-au folosit şi ce provenienţă au avut vaccinurile. Ori tehnica manipularii şi a admninistrării a fost greşită, începând de la ignorarea lanţului frig şi terminând cu injectarea propriuzisă.
6. faptul că 10 % din cei care au făcut rujeolă sunt adulţi (300 cazuri au între 30 şi 40 de ani), mă face să cred că ceva s-a întâmplat în judeţele din vestul ţării cu acoperirea vaccinală pe vremea lu' nea Nicu. Probabil s-au raportat mai multe vaccinări decât s-a făcut, cam ca la cantitatea de grâu la hectar. Sigur nomazi au fost mereu şi înainte şi după 1990, părinţi idioţi, sau sectanţi au existat mereu şi în comunism şi după, totuşi prea s-au îngrămădit cazurile în Banat şi Transilvania ca să fie doar o coincidenţă.

va urma

O analiză la rece a epidemiei de rujeolă din România

foto: Emedicine Medscape

Sfârşitul anului 2016 şi începutul anului 2017 a adus în România şi mai apoi şi în alte ţări europene o epidemie de rujeolă care însumează câteva mii de cazuri şi din nefericire şi câteva zeci de decese. Propusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii pentru eradicare, rujeola îşi arată din nou colţii dând cu tifla experţilor în sănătate publică şi stricând prognozele şi statisticile acestora.

Din nefericire România este pentru a nu ştiu câta oară arătată cu degetul, de data asta ca fiind posibilul rezervor al infecţiei rujeolice europene, extinsă în prezent în 26 de ţări de pe bătrânul continent. În plus pe primele patru luni ale anului conducem detaşat atât la numărul de cazuri cât şi la numărul de decese, morbiditatea şi mortalitatea prin rujeolă din ţara noastră fiind comparabilă, sau chiar mai mare decât cea din ţările africane.

Ce se întâmplă în România?

Institutul de Sănătate Publică a raportat pe 5.05.2017 un număr de 5290 cazuri de rujeolă, înregistrate în 38 de judeţe, cu 24 de decese înregistrate în 8 judeţe. Ulterior acestei date s-a mai înregistrat un deces.

          Cele mai afectate judeţe sunt cele din vestul ţării: Caraş Severin: 966, Timiş: 952, Arad: 837, urmate de cea mai mare parte din judeţele transilvane: Mureş: 352, Sibiu: 217, Satu Mare: 189, Hunedoara: 148, Alba; 141, Bistriţa Năsăud: 129, Braşov: 115, Cluj: 101. Peste 100 de cazuri au şi judeţele: Dolj: 348 şi Călăraşi: 181. Nu s-au înregistrat până în prezent cazuri în judeţele Galaţi, Covasna, Tulcea şi Vrancea.

Cât de gravă este situaţia actuală?

          Până în acest moment epidemia din România a atins vârful ceea ce mă face să cred că numărul cazurilor este încă în creştere şi că se va depăşi numărul de cazuri înregistrate în epidemiile recente anterioare: 2005: 5647 cazuri şi 2012: 6166 cazuri. Nu putem aproxima evoluţia în continuare a epidemiei, ea fiind dependentă de mai mulţi factori, din care cel mai important este scăderea masei populaţiei receptive prin vaccinare şi revaccinare, factor care depinde de aprovizionarea cu vaccin şi de implicarea autorităţilor.