Cum ne-au răzbunat nemții pentru bombardamentul aliat din 6.06.1944

Avioane de bombardament americane distruse la sol de Luftwaffe

Din relatările piloților americani baza de la Poltava era la mijlocul lunii iunie 1944 o aglomerație de avioane, oameni, muniție, tehnică de luptă și combustibil. 
Peste 500.000 de galoane de benzină de avion (cca. 1.900.000 litri) erau depozitate în butoaie lângă avioane, printre corturi, în aer liber. Atmosfera era relaxată, iar echipajele aflate la sol de mai multe zile își omorau timpul jucând poker sau baseball sub ochii curioși ai rușilor din tabără. Nimeni nu se gândea că îi poate amenința vreun pericol. Dar generalui Rudolf Meister le pregătea o surpriză.

În noaptea de 22 iunie 1944 după miezul nopții o formațiune de 150 de avioane de bombardament germane Heinkel He-111 și Junkers Ju 88 plecate de la Minsk au atacat baza americană de la Poltava aruncând 110 tone de bombe incendiare și cu fragmentație, la care au adăugat mii de mici mine antipersonal numite „Butterflies”. Bombardamentul a durat 100 de minute, timp în care rușii nu au ridicat de la sol nici măcar un singur avion de vânătoare de noapte, mulțumindu-se să riposteze cu artileria antiaeriană care a tras 28.000 proiectile fără să doboare vreun avion german. După bombardare nemții au mitraliat ce mai rămăsese neincendiat. Dezastrul a fost de neimaginat pentru aviatorii americani nevoiți să abandoneze aeroportul în flăcări și cu muniția proprie aruncată în aer de exploziile uriașe, pe care unii martori au comparat-o cu erupția Vezuviului. Orașul de corturi a fost spulberat, iar majoritatea avioanelor distruse: 47 bombardiere B 17, 2 avioane de transport Douglas C 47 Skytrain, un avion de cercetare Lockheed F 5 Photo Lightning. Alte avioane au fost avariate. 

Doi piloți americani și-au pierdut viața, iar alți șase au fost răniți. Atacul de la Poltava a fost repetat la indigo în aceeași noapte la Mirhorod aeroportul fiind făcut praf cu avioane cu tot. Doar Pyriatyn a scăpat ușor, avioanele germane de marcaj a țintei greșind cu trei km locația și bombele căzând pe câmp. Dezastrul din această parte a operațiunii „Frantic” a însemnat sfârșitul colaborării dintre aviația americană de bombardament și ruși, aceștia din urmă fiind incapabili să protejeze flota cu aviația lor de vânătoare de noapte. Totuși au mai exista câteva misiuni de bombardament ale americanilor pornind de la bazele rusești: 26 iunie o rafinărie din Polonia, 2 iulie Budapesta, 3 iulie Arad, 22 iulie aeroportul Ziliștea (Buzău), 26 iulie Ploiești-București, zi în care avioanele s-au întors la bazele lor din Italia. Acolo fuseseră evacuați încă din iunie via Teheran și restul echipajelor rămase fără avioane după dezastrul de la 22 iunie. Așadar deși propaganda sovietică și cea americană au considerat (și încă o mai fac) operațiunea „Frantic” un succes, ea nu a adus schimbări majore pe frontul de est și nici nu a lovit decisiv inima Germanie naziste cum dorea Stalin, întreaga armadă de bombardiere americană fiind fărâmițată de ceea ce s-a numit ultimul mare succes al mareșalului Göring. Cu alte cuvinte nemții, aliații noștri de atunci, ne-au răzbunat victimele bombardamentului american din 6/06/1944 cu vârf și îndesat.