LECTIA DE ANATOMIE A DOCTORULUI POPA: Apocalipsa porcilor

Bâlbâiala autorităților sanitar veterinare și incapacitatea de decizie a actualilor guvernanți a dus săptămânile acestea la declanșarea în România a unei catastrofe de proporții comparabilă cu cea determinată de gripa aviară în urmă cu mai mulți ani, dar cu implicații economice și sociale mult mai ample: pesta porcină africană.
Sute de mii de porci sacrificați, o industrie alimentară de prelucrare a cărnii de porc pusă pe butuci, șomaj în industria alimentară și în zootehnie, mii de mici proprietari rămași fără purcelul de Crăciun şi o perspectivă de evoluție a epidemiei pe mai multi ani, poate chiar decenii, sunt doar câteva din efectele acestui dezastru care ne-a adus inclusiv în fața Comisiei Europene pentru a da explicații.
Autoritățile românești încă o mai scaldă, informarea populației s-a făcut printr-un filmuleț postat pe Youtube (extrem de ușor accesibil pentru badea Gheorghe de la Cucuieţii din Deal!!) sau prin conferințe de presă ținute de dl. Daea, ministrul agriculturii, acest Zăroni din guvernul V.V. Dăncilă, care pomenea de „un Auschwitz al porcilor”, (o comparație nu doar nefericită, ci chiar idioată), în timp ce toată Europa vestică este împânzită de afișe foarte explicite privind epidemiologia bolii şi măsurile de protecție necesare în special pentru managementul corect al deșeurilor.
Mă aștept ca o dată cu întoarcerea românilor încărcați cu preparate de casă la locurile de muncă în străinătate să apară astfel de cazuri şi în vestul european, căci bănuiesc că din diferite interese (vezi porcii din fermele fiului lui Dragnea, sau lipsa de intervenție a DSV-SA Galaţi la focarul din Bădălan), autoritățile a ignorat, sau chiar au ascuns realitatea despre evoluția epidemiei pestei porcine despre care fuseseră avertizate de câțiva ani.
Cum presa în loc să educe mai mult dezinformează publicul larg, m-am decis să tratez subiectul pentru o informare cât de cât corectă a cititorilor. Nu de alta dar citesc zilnic articole sau comentarii despre aceasta boală care mai de care mai bizare.

Ce este pesta porcină africană?

Pesta porcină africană este o febră hemoragică a porcilor sălbatici şi domestici descrisă pentru prima dată în Kenia de Montgomery în 1921 unde apăruse de mai bine de un deceniu cazuri la facoceri (porci sălbatici de savană, sau porci cu negi), asemănătoare cu arbovirozele ce determină la om febrele hemoragice. La porci febra hemoragică este determinată de infecția cu un virus ADN din familia Asfaviride (African Swine Fever Virus), considerat singurul ARBO virus (Arthropod borne) care conține ADN datorită faptului că transmiterea în ariile cu focalitate naturală* se realizează prin intermediul unui vector activ, un parazit hematofag, căpușele din ordinul Ornithodorus. Se cunosc cel puțin 9 specii de astfel de căpușe care transmit febra hemoragica africană a porcilor, dar din fericire aceste căpușe nu există în România, ele fiind specifice zonelor mai calde: tropicale, sau subtropicale.

(*arie cu focalitate naturală pentru o boală transmisibilă prin intermediul unui vector este constituită de zona în care trăieşte acel vector. În absenţa acelui vector boala nu se poate transmite).

Boala evoluează în Africa în focare şi afectează: facocerii şi mistreţii de tufişuri unde calea principală de transmitere între animalele sălbatice este cea vectorială prin mușcătura de căpușe. Prin creșterea porcilor domestici în ariile de focalitate naturală a bolii, de la porcii-facocerii sălbatici boala s-a transmis la porc prin căpuşe, iar de aici factorul antropic influenţeză puternic epidemiologia bolii. Dacă un mistreţ sau facocer este afectat de boală el devine victimă sigură pentru prădătorii africani, care-l vor devora, iar necrofagii (hiene, vulturi) vor „recicla” resturile de cadavru. Cu porcii domestici nu se întâmplă acelaşi lucru, astfel că din animalul bolnav sau mort dacă nu va fi incinerat, toate componentele organice (carne, piele, oase, viscere, secreţii etc.) puternic contaminate în timpul viremiei devin contagioase şi vor contamina la rândul lor: apa, solul, padocurile, mijloacele de transport, echipamentele de lucru, furajele, etc., determinând răspândirea bolii.

1. Etapa (ciclul) pur silvatică: transmiterea între facocer, mistreţ se face prin căpuşe.

2. Etapa silvatică-domestică (ciclul): transmiterea de la facocer, mistreţ la porcul domestic se face prin căpuşe.

3. Etapa (ciclul) domestică: transmiterea între porcii domestici se face prin produse contaminate.

4. Etapa (ciclul) domestico-silvatică: cadavrele, sau produsele contaminate de la porcii domestici morţi aruncate în mediu, sunt consumate de alţi porci domestici, sau de mistreţi care devin astfel surse de infecţie în zone fără focalitate naturală (fără căpuşe Ornithodorus). Transmiterea în acest caz se va realiza doar prin contaminare cu produse, secreţii etc., provenite de la animale bolnave sau moarte.

Cum se manifesta pesta porcină africană?

Boala la porc imbracă mai multe forme: fulminanta (supraacută), acută, subacută şi cronică.
1. În forma fulminantă animalul face febră mare însoţită de hemoragii masive şi deces în câteva ore, sau 1-2 zile.
2. În forma acută animalul nu mai mănâncă, este febril, apar zone de cianoză la nivelul pielii, urechi („boala urechilor albastre”), coada bot, picioare şi din cauza hemoragiilor animalul moare în prima săptămână de boală.
3. În forma subacută animalul slăbeşte, prezintă zone de necroza cutanată, leziuni osoase sau vasculare, episoade de febră cu frison şi în cele din urma moare în prima lună de boală.
4. Forma cronică, sau mai precis starea de purtător cronic de virus este cea mai periculoasa din punct de vedere epidemiologic, animalul pare sănatos, dar elimină cantităţi mari de virus care contamineaza mediul şi infectează alţi porci.

Ce concluzii putem trage din cele expuse?

1. Căpuşe din genul Ornithodorus exista pe toate continentele (excepţie Australia şi Antarctida) inclusiv în unele ţări europene (Portugalia, Spania, Grecia, Cipru, Italia), dar ele nu sunt implicate în epidemia actuală din România.
2. De mai bine de un deceniu apar focare de pestă porcină africană la est de Urali cu tendinţă de extindere spre vest, generate de migraţii incontrolabile ale porcilor mistreţi si de interacţiunea lor cu porci domestici crescuţi incorect în gospodarii (liberi, semiliberi, în condiţii insalubre etc.)
3. Dacă în ţările baltice şi în Polonia P.P.A. a evoluat predominant la porcii mistreţi, în alte zone ale Europei de est (Rusia, Ucraina, Belarus, focarele de P.P.A. au afectat mai mult porcii domestici.

4. În absenţa vectorului african (căpuşă) boala este transmisă doar prin contact animal bolnav/mort sau secretii/excretii cu animal viu sănatos şi poate fi controlată doar prin măsuri de igienă comunitară (atenţie la gunoaie !) şi sanitar veterinară.
5. Un control mai atent al animalelor vânate efectuat de către autorităţile sanitar veterinare ar putea surprinde din timp apariţia bolii în populaţia de porci mistreţi într-un teritoriu şi alerta astfel mai bine populaţia şi agenţii economici. De exemplu Estonia a identificat boala în 3 ani (2014-2016) la peste 2200 de mistreţi, Letonia la 2000, Lituania la peste 500 şi Polonia la aproape 200 de animale vânate. Aş fi curios să ştiu câţi mistreti împuşcaţi în România au fost testaţi pentru virusul P.P.A. În mod curent la porcii împuşcaţi în vânatori organizate se verifică doar prezenţa trichinelozei. Dacă adăugam la aceasta şi porcii braconaţişi consumaţi în gospodăriile braconierilor, putem înţelege de ce la noi epizootia acţionează cu asemenea putere.
6. Am văzut că tot ce exista în preajma unui animal bolnav sau mort, domestic sau salbatic este puternic contaminat microbiologic. Drept urmare tot ce vine în contact cu animalul sau secretiile, excreţiile acestuia trebuie incinerat, sau dezinfectat. În imagini culese de pe televiziuni vedem echipe îmbrăcate în salopete de intervenţie, cu cizme, mănuşi, măşti. Există oare proceduri de neutralizare a echipamentelor de protecţie contaminate, sau plimbăm câte un muncitor cu aceeaşi salopetă prin focare şi prin zone indemne?
7. Dacă în Africa necrofagii curăţă cadavrele mistreţilor morţi în zona ţării noastre acest rol revine şacalilor şi vulpilor, urşii şi lupii fiind puţin importanţi în aceasta privinţă. Decizia autorităţilor de a împuşca în masă aceste două carnivore este o gafa monumentală. Va urma o explozie de înmulţire a rozatoarelor, iar lanţul epidemiologic al P.P.A. nu va fi întrerupt.

8. Un efect mult mai mare ar avea împuşcarea câinilor comunitari, controlul mistreţilor vânaţi, restricţii privind mişcarea porcilor domestici. Să nu uitam că în în zona cea mai afectată de P.P.A. (Dobrogea) exista de ani de zile practica de a creşte porcul în libertate lăsându-l pe o insulă sau grind primăvara să se hrănească singur din baltă cu ce apucă.
9. Boala nu afectează omul sau alte animale domestice, având specificitate de gen (suine). 10. Câinii, pisicile, rozătoarele şi omul pot transmite indirect în „ştafetă” boala dacă s-au atins de animale moarte de P.P.A. sau de resturi din aceste animale, aşternuturi de padoc, furaje contaminate, amenajări zootehnice, apă contaminată etc.