Istoria spitalelor din Galaţi: Spitalul Militar

Spitalul Militar Galaţi

Indiscutabil că numeroasele conflicte armate din zona oraşului nostru între cele două imperii vecine nouă, Imperiul Otoman şi Imperiul Ţarist nu se puteau desfăşura fără existenţa unor spitalele de campanie. Există dovezi scrise că astfel de aşezăminte au funcţionat în oraşul Galaţi la începutul secolului al XIX–lea şi că ele au aparţinut armatelor ruseşti.

Istoria oficială a Spitalului Militar din Galaţi începe cu anul 1831 când medicul şef al oştirii Moldovei, doctorul Iacob Czihak mută în casele unui negustor local 15 paturi, din structura Spitalului Militar din Iaşi.

Iacob Czihak s-a născut în Bavaria, la Aschaffenburg, în anul 1800 şi a urmat medicina la Heidelberg. În 1825 vine în Moldova la Iaşi unde devine un medic cunoscut şi apreciat. În 1833 fondează la Iaşi Societatea de istorie naturală şi medicină, care cuprindea 11 doctori de medicină, 5 spiţeri şi 7 alte personalităţi, fiind prima societate ştiinţifică din Balcani. În 1834 deschide primul muzeu de ştiinţe naturale din Iaşi, iar 1837 scrie primul tratat de "Istorie Naturală" în limba româna. Apreciat de domnitorul Moldovei, este numit medic şef al oştirii, calitate în care se va ocupa de înfiinţarea serviciilor medicale militare din Moldova în 1830.

În calitatea sa de medic şef al armatei a transferat de la Roman, la spitalul Militar din Galaţi, pe doctorul August Abegg, un medic foarte experimentat, care slujise în armata polonă şi pe chirurgul H. Doerr. Atenţia sa pentru oraşul moldovean de la Dunăre, nu va fi uitată de gălăţeni, care-l primesc peste decenii în triumf în oraş, după o absenţă din ţară de mai mulţi ani. 

Nepotul său, doctorul Heinrich Czihak, absolvent al facultăţii de medicină din Viena, va funcţiona ca medic la Spitalul Militar până în 1853, când în Spitalul Militar Galaţi îşi face apariţia doctorul Aristide Serfioti, absolvent de medicină la Munchen, care va lucra în acest spital până în anul 1870. A urcat treptat toate gradele ierarhiei militare, până la gradul de colonel. În acelaşi timp a desfăşurat activităţi în cadrul Spitalului Epitropiei Sf. Spiridon din Galaţi şi ca medic al Consiliului de Igienă şi Salubritate al oraşului Galaţi, implicat în sănatea publică. Pentru meritele sale deosebite a primit numeroase medalii şi ordine cum ar fi "Steaua României şi Coroana României".

Istoria spitalelor din Galati: Spitalul Epitropiei Sf. Spiridon

In "Istoria orasului Galati de la origini si pana la 1918", istoricul si cercetatorul Paul Paltanea mentioneaza ca prima atestare documentara a unui spital in Galati dateaza din 1837, cand doctorul N. Chiriacopol, in calitatea sa de medic al orasului adresandu-se autoritatilor locale mentioneaza functionarea spitalului pentru bolnavi saraci cu opt paturi, aflate in grija sa si a ajutorului sau, doctorul Gheorghe Condos. Spitalul isi incepuse activitatea la 22.12.1836 in casele parasite ale unui "birnic", (evazionist fiscal din acea vreme), care fugise peste Dunare sa scape de datorii. Bolnavii internati acolo, dupa acelasi Paul Paltanea sufereau de "junghiu" (pneumonie), "lingoare" (febra tifoida), scorbut, "trepad" (diaree), "trohna" (gripa, raceala), "frenta" (boala frantuzeasca, sifilis).
In vederea construirii unui spital nou, in acelasi an 1837 se constituie o epitropie (eforie) pentru ridicarea unui spital, care va aduna prin subscriptie publica bani si materiale de constructie. Prin trecerea spitalului sub conducerea epitropiei Sf. Spiridon din Iasi se decide mutarea spitalului in apropierea bisericlor Sf. Spiridon sau Mavramol. Cum in ambele locuri nu exista spatiu pentru amplasarea unei astfel de institutii, in 1838 a inceput construirea spitalului pe un teren "quadrant de 180 de stanjeni din mosia targului (domeniul public al targului) situat in Mahalaua Postei intre vii". Mahalaua Postei era locul unde se schimbau caii de postalion in acea perioada si stim tot de la Paul Paltanea ca "mosia targului" era vecina cu "mosia domneasca". Terenul fusese donat de Domnitorul Constantin Mihai Racovita Manastirii Sf. Spiridon din Iasi in 1757 prin hrisov domnesc si se intindea de la schela portului pana la Brates si la apus "pana suptu mal asupra Galatilor, in lungul locului pana la gura scursurii la Dunare", probabil pana la actuala strada Cosbuc.
In volumul "Primul spital civil din Galati", doctorul Chiril Baranetchi fost decenii in sir director al Spitalului TBC Galati, localizeaza Spitalul Spiridoniei intre strazile Lascar Catargiu (Garii), Dr. Carnabel (Spitalului), Mavramol (Balcescu) si str. Rubinelor, in amplasamentul ocupat in prezent de Facultatea de chimie alimentara.
Pentru proiectarea edificiului se face apel la arhitectul francez Thillaye de la Cros care construia in orasul vecin, Braila. Dupa trei ani de lucrari ingreunate de lipsa de finantare, rezolvata intr-un tarziu de interventia domnului Moldovei, Mihail Sturza, la 1 septembrie 1841 se deschide primul spital din Galati cu 24 de paturi, care va ajunge mai apoi la 40 de paturi.
Construit dupa principii arhitectonice de inceput de secol XIX, functionalitatea spitalului a fost criticata 20 de ani mai tarziu de medicul primar dr. Serfioti care a vazut numeroasele erori de proiectare care-l faceau sa semene mai degraba cu o puscarie sau cu o casa de alienati, decat cu un spital si in consecinta a solicitat demararea construirii unui alt spital. Spitalul asa cum era, a primit in 1862 vizita Doamnei Elena Cuza, care a propus infiintarea unei sectii de 92 de paturi cu destinatia de maternitate si sectie de copii. Degradat de timp si de lipsa cronica de finantare, spitalul ajunge aproape o ruina in 1870, cand se pune problema ridicarii unui alt edificiu. 
In anul 1889 se va construi un alt spital de 60 de paturi pe str. Beldiman (Stiintei), in actualul amplasament al Spitalului de Pneumoftiziologie, compus din doua saloane a 30 de paturi si cateva rezerve care erau folosite drept locuinta de personalul medical.
Intr-o harta a orașului Galați din 1908, lucrată de George Atanasiu, "conductor de lucrari publice", se observâ spitalul de pe strada Beldiman ca fiind format din 3 corpuri de clădire cer nu se pot identifica în structura actuală a spitalului și care sunt separate între ele.
O imagine mai exactă ne-o dă Planul Spitalului Epitropiei Sf. Spiridon din 11 decembrie 1923 și fotografiile descoperite de dl. Ion Casu și publicate pe pagina Galațiul de odinioară.

Putem vedea structura spitalului formată din aripa administrativă, pe care se atașează în unghi drept un coridor lung din care se deschid pavilioane laterale in forma literei F inversat. În plus sunt desenate amplasamentele cabinei portarului, garajul (sau poate grajdul), o locuință și alte câteva acareturi în care identific spălătoria, depozitul de alimente, vechea stație de oxigen a spitalului și o magazie.
În urma acestor descoperiri putem trasa evoluția spitalului din 1889 până astăzi. Inițial două saloane a câte 30 paturi situate în spatele clâdirii administrației, la care s-au adăugat după Marele Război (în care s-a distrus probabil corpul din spate dreapta administrației) sălile de operații, holul de legătură și un nou pavilion (actualul B unde există Medicala nr. 1), elemente care apar pe harta din 1923.
Amprenta clădirii dispărute este încă vizibilă după 100 de ani.

Istoria medicinii galatene

Intr-o harta a orasului Galati din 1908, lucrata de George Atanasiu, "conductor de lucrari publice", spitalele din Galati sunt prezente prin 3 asezaminte: Spitalul Elisabeta Doamna, Spitalul Militar si Spitalul Spiridoniei. Nu figureaza pe harta spitalul de boli infectioase, situat in afara desenului domnului Atanasiu.
Amplasat in acelasi loc unde se gaseste si astazi, Spitalul Municipal "Elisabeta Doamna" figureaza cu 8 corpuri de cladire, putand recunoaste cu usurinta fostele pavilioane de psihiatrie (2), chirurgie (2), cel de boli interne, dermato-venerice si pavilionul administrativ. Lipseste in prezent pavilionul de la strada din fata celui administrativ, care a disparut in ultima suta de ani, in locul lui fiind in prezent parcul spitalului, unde se afla amplasat bustul dr. Serfioti Aristide unul din fondatorii spitalului, infiintat prin Decret regal de Regele Carol al Romaniei la 19.04.1984.
Spitalul militar este reprezentat in Piata Rizer, pe locul care il ocupa si astazi prin 4 corpuri de cladiri. Sa ne amintim ca prima atestare documentara a Spitalului Militar Galati este din 1832, cand in casele unui negustor galatean pe nume Neculce Petre se infiinteaza un asezamant de 15 paturi pentru osteni, la porunca colonelului Iacob Czinhak care era medicul sef al armatei moldovenesti, un fel de sectie "exterioara" a Spitalului Militar din Iasi.
In ce priveste Spitalul "Spiridoniei" cum figureaza el pe harta, amplasat in acelasi loc pe care-l ocupa si astazi, se distig pe harta 3 corpuri de cladire, care nu pot fi identificate cu cele aflate astazi in curtea Spitalului de Pneumoftiziologie.

Sanatatea galateana in perioada interbelica

Acum 70 de ani judetul Covurlui avea o populatie de peste 200.000 locuitori, din care jumatate locuiau in Galati. Majoritatea erau romani (85%), dar existau multi evrei (10% in judet si 20% in municipiu), greci, rusi, unguri, italieni, arnemti, austrieci etc.
Organizarea sanitara cuprindea autoritatile de sanatate publica: Serviciul Sanitar Judetean si cel Municipal si Serviciul Sanitar al Portului Galati, fiecare cu atributiile sale specifice. Existau noua spitale urbane si trei rurale. In oras functionau Spitalul "Elisabeta Doamna", de pe str. Traian, Spitalul "Sf. Spiridon" al epitropiei Sf. Spiridon din Iasi, care se afla pe locul unde se gaseste astazi spitalul de Pneumoftiziologie, Spitalul Israelit, in prezent Maternitatea "Buna Vestire, Spitalul Militar, Spitalul "Izolarea, "Sanatoriul "Dr. Lazar", Sanatoriul "Vivisiana", si Clinica "Maternitatea". In rural functionau spitale la Ganesti, I.G. Duca (Tg. Bujor) si Pechea.

66 de ani de la incendierea Institutului Notre Dame de Sion si 60 de ani de la confiscarea lui

Putina lume stie ca actuala Facultate de Mecanica a Universitatii Dunarea de jos din Galati este gazduita in cladirea Institutului Notre Dame de Sion, de la care puterea comunista a confiscat-o dupa razboi.
Congregatia Notre Dame de Sion (Zion, denumire ebraica a Ierusalimului, extinsa la toata Tara Sfanta) a fost infiintata in Franta in 1843 ca ordin al femeilor catolice, in scopul promovarii credintei crestine si educarii tinerelor femei, indiferent de religie in valorile morale ale bisericii catolice. De la infiintare Congregatia a construit orfelinate si scoli in multe regiuni ale lumii catolice si nu numai (Franta, Brazilia, SUA, Austria, Grecia, Turcia, Israel si Romania). Recunoscuta oficial in Romania din 1866, NDS a infiintat asezamante in tara noastra la Bucuresti, Iasi si Galati. Constructia institutului din Galati a inceput in 1867, in plina perioada de avant in constructiile municipale, generata de statutul de porto-franco al orasului, iar stilul arhitectonic se aliniaza celorlalte cladiri neoclasice monumentale din oras cum ar fi Liceul Vasile Alecsandri, infiintat tot in in 1867.

In 24 august 1944 dupa abandonarea Germaniei de catre aliatul sau Romania, orasul este bombardat de Armata Rosie care fac praf Piata Regala, portul si gara CFR. Este atinsa si cladirea institutului care arde aproape in totalitate. Va fi refacuta dupa razboi intre 1950-1953 prin munca patriotica. Cladirea este dedicata stiintelor exacte cu incepere din anul 1953, cand aici se muta sectiile Institutului Mecano-naval infiintat in 1951 (nave si exploatari portuare), devenit ulterior Institutul Tehnic, la care se adauga in 1953 Piscicultura, iar in 1955 Industria Alimentara. Institutul devine astfel Institut Politehnic.
Putine lucruri ne mai amintesc astazi de Notre Dame de Sion, (de care imi aduc aminte din povestirile a doua matusi, raposatele tante Aristita si tante Stela, surori cu bunica mea, care urmasera Notre Dame-ul). Am descoperit cu bucurie o fantana arteziana din acea vreme, uitata printre copacii vechi de peste 100 de ani din curtea facultatii si care imbina elemente de neoclasicism cu art nouveau.

Tiberius Caesar Augustus

Dupa moartea imparatului Augustus in anul 14 D.C., ginerele si fiul sau adoptiv Tiberius Claudius Nero, devine Tiberius Caesar Augustus, al II-lea imparat al Romei, (a nu se confunda cu al V- lea imparat roman Nero (Claudius Caesar Augustus Germanicus, cel care a dat foc Romei). Ajuns imparat la 56 de ani, Tiberius a condus imperiul inca 23 de ani continuand politica de expansiune a inaintasilor sai si introducand noi reforme fiscale si administrative. A fost necrutator cu dusmanii sai si ai imperiului, toate revoltele impotriva stapanirii romane din Galia, Germania si Africa fiind inecate in sange. A transformat coloniile grecesti din Moesia, Cappadocia si din Asia mica in provincii romane.
Despre el ca om istoricii au consemnat ca era mare bautor de vin, in perioada tineretii cand a pacificat triburile cantabrilor din Hispania s-a indragostit de vinurile locale atat de mult incat soldatii sai l-au poreclit "Biberius" (de la "bibere" = bautura). In cinstea lui podgoriile spaniole contemporane au dat numele lui unui soi de struguri din care se obtine un vin deosebit Tempranillo.

O tragedie romaneasca: incendiul la maternitatea Giulesti

Oare cate nenorociri mai trebuie sa se intample pana cand cei responsabili de administrarea treburilor tarii sa realizeze proportiile dezastrului din sanatate? Saracia din spitale face casa buna cu boala si cu moartea si ma astept ca in perioada urmatoare numarul incidentelor grave legate de sistemul sanitar sa se amplifice. 
Sa luam de exemplu lipsa de vaccinuri. Nu s-a intamplat nici in perioada comunista sa lipseasca vaccin pentru copiii nou-nascuti! Ori fiecare medic care are cat de cat cunostinte de baza despre epidemiologia bolilor tranmisibile stie ca absenta vaccinarii unor persoane determina formarea unor "buzunare" de receptivitate (lipsa de imunitate) la boala infectioasa, prin care acesta persista intr-un teritoriu si care la randul lor pot deveni surse de infectie intr-o epidemie. Decenii intregi de profilaxie prin imunizare nationala sunt date peste cap de golurile in aprovizionarea cu vaccin, iar capetele luminate din Comitetului National de Vaccinologie nu sunt straine de toate aceste aventuri cu vacinurile pentru copii. Stim cu totii ca daca ai scapat un copil de la o imunizare si ti-a devenit "omis", este greu sa-l recuperezi, uneori imposibil, iar vaccinarea la alte varste decat cele indicate poate creea imunizari incomplete. Acest lucru il stie si Ministerul Sanatatii, care mai are deja o problema de acest gen, cea a copiilor ai caror parinti lucreaza in strainatate si care nu sunt vaccinati precum si cea a copiilor care se intorc in tara din strainatate si pe care nu-i mai cauta nimeni sa-i cuprinda in catagrafii. Imi aduc aminte de situatia din fostele tari socialiste ale URSS dupa 1990, cand lipsa de vaccinare a populatiei, combinata cu mari migratii de populatie dintr-o zona a fostei uniuni in alta, datorita tensiunilor etnice, a dus la valuri epidemice de difterie. Numai in Moldova vecina au fost peste 1000 cazuri in epidemia din 1994-1995, cu numeroase decese. Catre asta tindem?
Esecul altui program national de imunizare, cel impotriva virusului HPV al papilomatozei umane implicat fara dubii in etiologia cancerului de col uterin, este o alta palma data pe obrazul aceluiasi Comitet National, incapabil sa promoveze un proiect care a costat bugetul sanatatii milioane de dolari.

Demisia domnule ministru!

Dupa tragedia de ieri de la Maternitatea Giulesti in care 4 nou-nascuti au murit in urma unei explozii urmate de un incendiu iar alti 10 sunt internati cu arsuri de diferite grade in diverse clinici din capitala, ma asteptam ca dimineata la prima ora sa aud ca Ministrul Sanatatii onorabilul Cseke Attila si-a dat demisia, impreuna cu alt (fost) ministru al aceleasi institutii, directorul spitalului in care a avut loc tragedia, dr. Bogdan Marinescu. Dar cum nu suntem in Japonia, sau in Germania, ambii indivizi profitand de pozitiile lor privelegiate, vor constitui mai multe comisii si comitete care in final ne vor arata ca de vina pentru accidentul in care au murit copiii este de vina infirmiera Acara Pauna, care n-a supraveghet copiii in timp ce asistentele isi beau linistite cafeaua si se uitau la "Tanar si nelinistit". Rupeti-va ceva din timpul dumneavoastra pretios si incercati o incursiune in lumea maternitatilor romanesti. Acest link va va fi util.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-7698761-spun-oamenii-despre-maternitatea-giulesti-despre-managerul-institutiei-bogdan-marinescu.htm.
Niciodata sistemul sanitar romanesc nu a fost mai afectat de restrictiile bugetare ca acum. In spitale nu sunt medicamente, substante de curatenie si dezinfectante, nu sunt pansamente, nu este vata medicinala, nu este lenjerie, nu sunt alimente din care sa se prepare hrana bolnavilor, nu sunt materiale de sutura chirurgicala si nici seringi de unica folosinta. Suntem in fata unui cataclism al sistemului sanitar care se va prabusi din cauza unui bilanta economic in care veniturile sunt din ce in ce mai reduse, iar cheltuielile din ce in ce mai mari. Cheltuielile sunt reduse din cauza lipsei persoanelor care cotizeaza la asigurarile sociale de sanatate. Nu pot 2-3 milioane de oameni sa sustina restul pana la 20! Am spus dintotdeauna ca statul ar trebui sa sustina de la bugetul de stat cheltuielile de sanatate pentru categoriile de persoane care nu platesc asigurari de sanatate. In realitate statul nu mai da mai nimic de la buget, totul fiind lasat pe seama bugetului asigurarilor de sanatate care an de an este din ce in ce mai mic, si din care s-a furat an de an de toate guvernele de pana acum pentru pensii, ajutoare de somaj, ajutoare sociale si alte aiureli prin care se incurajeaza ne-munca. Explozia de la Maternitatea Giulesti este numai inceputul dezastrului. Zeci de mii de asistente au ales drumul occidentului, iar locul lor este luat de personal scolit superficial, pe banda rulanta in scoli uneori dubioase. Mii de doctori au luat drumul occidentului, sau stau cu mainile pe scara trenului, iar locul lor este luat de medici facuti pe banda rulanta in facultati infiintate ad hoc, scoliti putin si prost pe banii lor sau ai parintilor. Cine ne va trata maine cand vom fi batrani si bolnavi?

O manevra riscanta

Ce vedeti in imaginea de mai sus este o dovada clara de lipsa de responsabilitate a personalului din unitatile sanitare si o ignorare grosolana a precautiunilor universale si a normelor de securitate la locul de munca. Priviti atent continutul mainii stangi al acestei doamne asistente si veti vedea 3 (TREI) seringi utilizate la efectuarea tratamentului parenteral (a injectiilor), la care cea care a efectuat manevrele s-a straduit sa puna inapoi capacelele la acele de seringa, riscand sa se intepe si chiar sa se infecteze cu o boala cu transmitere prin sange, (hepatita B, sau C, infectie HIV-SIDA).
In toate spitalele peretii sunt plini de afise prin care se atrage atentia asupra manoperelor care pot pune sanatatea personalului in primejdie, in caz ca nu sunt respectate normele in vigoare de prevenire a infectiilor si totusi mai exista asistente medicale care sunt inconstiente de riscul la care se expun.
De cate ori credeti ca este nevoie sa te intepi cu un ac infectat, ca sa contractezi o infectie cu virusul B sau C? Doar o singura data!

"Augustus"

Stim ca Augustus ("cel venerat") a fost numele dat de Senatul Romei lui Caius Iulius Cezar Octavianus, nepot al lui Iulius Cezar, care a ajuns la putere in urma victoriei repurtate de trupele sale asupra celor comandate de Marcus Antonius, in cea mai mare batalie navala a antichitatii, cea de la de la Actium, din anul 31 i.C. din Marea Ionica.
Dupa batalie,  dispare definitiv conducerea republicana a statului roman de tip triumvirat, Octavianus devine primul imparat al Romei, iar invinsul, Marcus Antonius, impreuna cu sotia sa, Cleopatra regina Egiptului, se sinucide.
Domnia lui Augustus a insemnat consolidarea puterii imperiului roman si a dus la inflorirea culturii si civilizatiei romane. Augustus a fost cel care a infiintat primele unitati de pompieri si de politie la Roma si in alte orase mari, a fost cel care a desemnat functionari publici numiti prefecti sa conduca treburile statului si a reformat si separat justitia de legislativ. In perioada lui au stralucit poetii Virgiliu, Ovidiu si Horatiu, iar un prieten apropiat imparatului a devenit protectorul si sponsorul artistilor din epoca. Se numea Mecena, iar numele lui a devenit substantiv comun.
A fost casatorit cu Claudia Pulcra de care a divortat fiindca nu-i facea copii. Din a doua casnicie, cea cu Scribonia, a avut o fata, pe nume Iulia, dar nici a doua casnicie n-a tinut mult si se recasatoreste cu sotia unui senator Tiberius Claudius Nero, pe nume Livia Drusilla, care ii aduce 2 fii din prima casatorie: Tiberius Claudius Nero si Nero Claudius Drusus. Ambii baieti primesc o educatie aleasa si sunt antrenati pentru adeveni conducatori militari ai imperiului. Tiberius va lupta in Iberia pentru cucerirea regiunii Cantabria, apoi in Armenia, Panonia si Iliria, iar fratele sau Drusus in Alpi si pe Rin impotrica triburilor germanice, unde de altfel va si muri.
In vederea consolidarii dinastice Augustus o va casatori pe fiica sa Iulia cu un nepot de-al sau Marcellus (fiu al sorei sale si var primar cu mireasa). Din acesta casatorie vor rezulta 
Cum acesta moare prin otravire, de care se pare ca Livia Drussila nu a fost straina, imparatul isi va casatori fata cu omul sau de incredere Marcus Agrippa, din care casatorie vor rezulta trei nepoti, toti adoptati de Augustus, pe care acesta dorea sa-i vada pe tronul Romei. La moartea lui Marcus Agrippa imparatul isi va casatori pentru a treia oara fiica, cu de-a sila, dupa fiul din prima casatorie a sotiei sale, Tiberius, pe care il desparte de nevasta. Cum casatoria cu Tiberius "nu functioneaza" din cauza noului ginere, acesta din urma este expediat in insula Rhodos "sa se mai gandeasca", unde imparatul il uita 6 ani printre grecoaice si maslini. Din nefericire pentru imparat nepotii se duc la ceruri unul cate unul, asa ca Augustus il recheama pe Tiberius din exil, il adopta si il desemneaaza succesorul sau. Tiberius Claudius Nero va deveni Tiberius Iulius Cezar si pana la moartea tatalui sau vitreg va lupta pe toate fronturile imperiului din Dalmatia in Panonia, de la Dunare la Rin si la Elba, extinzand granitele imperiului si linistind teritoriile carora le va aduce "pax romana".
N.B. In cinstea imparatului Augustus luna a VIII-a din an, numita Sextilis (nu are nici un fel de legatura cu sexul, la romani anul incepea cu luna martie, iar luna respectva era deci a sasea) a fost numita August si pentru ca imparatul sa nu fie mai prejos de predecesorul sau Iulius Cezar, care avea o luna de 31 de zile (iulie) a cerut ca si luna lui sa aiba tot atatea zile.
Toate lunile dupa august pana la sfarsitul anului calendaristic isi pastraza denumirile latine originale din anul roman: septembrie (a saptea), octombrie (a opta), noiembrie (a noua), decembrie (a zecea).