Istoricul epidemiilor de holeră din România

La 26 aprilie 1828 Rusia declara război Turciei şi trupele ruseşti intrau pe teritoriul Moldovei şi apoi al Valahiei în drumul lor spre regiunile de la sud de Dunăre. Obigate să suporte ocupaţia rusescă şi să o şi finanţeze, inclusiv prin împrumuturi de stat, ţările române aveau să fie lovite de doua epidemii devastatoare aduse de trupele ruseşti: ciuma si holera, care le vor diminua drastic populaţia. Ofensiva armatei ţariste împotriva celei otomane s-a dovedit a fi un succes militar urmat de unul diplomatic: prin Tratatul de pace de la Adrianopol (Edirne din Turcia europeană), rolul Imperiului Otoman în Balcani era mult redus şi în unele situaţii eliminat. Astfel graniţa dintre Imperiu Otoman şi ţările române se stabilea pe Dunăre, Valahiei i se restituiau porturile Brăila, Giurgiu şi Turnu Măgurele care fusesera raiale turceşti. Totodată înceta monopolul turcesc asupra comerţului ţărilor româneşti, asupra gurilor Dunării şi se deschideau pentru comerţ strâmtorile Dardanele şi Bosfor. Serbia devenea autonomă, Grecia avea deschisă calea spre independenţă, numai ţările române rămâneau sub ocupaţie ţaristă, în contul despăgubirilor de război datorate de turci ruşilor. Pentru o perioada de câţiva ani, până în 1834 vom avea guvernatori ruşi numiţi de ţarul Nicolae I, (Pahlen, Jeltuhin şi Kiselef), timp în care comisii din cele două ţări române vor stabili statutul şi modul de organizare al ţărilor sub forma unor regulamente organice, un fel de constituţii, puternic influenţate de Rusia, care de altfel le şi aproba.

Regulamentele organice stabileau pentru prima oara roluri concrete de luptă împotriva holerei şi a ciumei, dar şi alte aspecte importante privind admnistrarea statului. În timp ce erau adoptate a izbucnit cu violenţa holera, adusă pe teritoriul naţional de trupele ţariste care reveneau din Balcani după stabilirea păcii din 1829.

Prima mare epidemie de holeră înregistrată a fost cea din 1831, care a afectat în Moldova 8485 de bolnavi din totalul populaţiei de 1.130.000 de locuitori şi a ucis 5182 din ei. Cu alte cuvinte holera e evoluat cu o morbiditate specifică de 747 cazuri la suta de mii de locuitori, având o mortalitate de 4,58 la o mie de locuitori şi o letalitate de 68,36%! 
În acelaşi an se înregistrau în Valahia 14236 de cazuri de holeră cu 6960 de decese (letalitate de 48,9%). 
Cum Munţii Carpaţi nu puteau opri extinderea epidemiei, boala va trece şi în Transilvania unde se vor înregistra 1436 de decese, iar de aici în Imperiul Habsburgic, iar mai departe în celelalte ţări europene, făcând ravagii, în Franţa anul următor, unde a omorât 100.000 de oameni, din care 20.000 la Paris şi a ucis mii de britanici, germani şi spanioli, umplând Europa de morminte proaspete.