Bombardamentul aliat din 6 iunie 1944 la Galaţi

Există numeroase controverse legate de modul de desfaşurare a „Operaţiunii Frantic”, dar mai ales de  atacul asupra Galaţiului din 6 iunie 1944. Cele mai pertinente surse spun despre un atac desfăşurat cu avioane venite de la Poltava (bombardierele) şi de la Pyriatyn (vânătorii), care făcuseră parte din primul val de avioane transferate în U.R.S.S. în data de 2 iunie 1944 în cadrul „Operaţiei Frantic”.

După alte surse (Cornel Marandiuc: „Inimi cât să cuprindă cerul patriei”, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1985), atacul asupra Galaţiului din 6.06.1944 s-a efectuat cu avioane plecate din Italia spre Ucraina, care în drum spre noile aeroporturi au primit misiuni de bombardare a unor obiective: rafinaria „Dacia Română”, triajele Ploieşti, Craiova, Galaţi, Belgrad, podul peste râul Sava şi instalaţiile portuare de la Turnu Severin. Imaginile din jurnalul de ştiri american „New shuttle service to Russia” par să confirme aceste ipoteze.

Câteva mii de kilometri mai încolo începuse deja „Operaţiunea Overlord”, debarcarea aliatilor în Normandia şi deschiderea unui nou front conform înţelegerilor de la reuniunea liderilor aliaţilor de la Teheran.

Aerodroamele de pe care au decolat americanii (după Marandiuc) au fost: Brindisi, San Panceazio, Grotaglie, Manduria, Cerignola, Giulia şi Foggia pentru bombardiere şi Salsola pentru aviaţia de vânatoare. În total 2500 de oameni care vor forma 5 escadrile de bombardament şi escadrilele de protecţie formate din avioane de vânătoare, care vor asista în barăci la instruirea conform Ordinului de operaţiuni aeriene nr. 27 din 6 iunie 1944. Compoziţia corpului operaţional de atac a fost urmatoarea:

Fifteenth Air Force cu Grupurile de bombardament:

• 2d Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Amendola Airfield
• 97 th Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Amendola Airfield
• 99 th Bombardment Group format din avioane B-17 Flying Fortress cu baza la Tortorella Airfield
• 14 th Fighter Group format din avioane P-39 Lighting cu baza la Triolo Airfield
• 31 th Fighter Group format din avioane P-51 Mustang cu baza la San Severo Airfield.
• 82 th Fighter Group format din avioane P-38 Lighting cu baza la Vicenzo Airfield
• 32 th Fighter Group format din avioane P-51 Mustang cu baza la Mondolfo Airfield.

Atacul asupra Galaţiului s-a efectuat cu 104 aviaone de bombardament protejate de 54 avioane de vânătoare Mustang. Bombele au fost aruncate de la 24.500 de picioare (8000 de metri) şi au lovit hangarele, partea estică a pistei şi casele de peste drum de stradă şi din zona Lozoveni. Artileria antiaeriană compusă din unităţi flack a fost ineficientă la aceasta înălţime de bombardament şi a rămas întreagă. Se va răzbuna pe avioanele de vânatoare ruseşti în zilele ce vor urma.

Americanii au anunţat 8 victorii şi 2 pierderi, ambele fiind avioane P-51 Mustang, ale căror indicative sunt cunoscute. Românii anunţă şi ei 1 „victorie” a Grupului 6 vânatoare şi mai multe „victorii’ sunt raportate de Grupul 7, iar 2 de Grupul 9.

După datele româneşti Forţa americană 15 de bombardament pierde 8 aparate, 16 oameni, iar 59 de americani ajung prizonieri (un căpitan, 24 de sublocotenenti, 23 plutonieri, 19 sergenţi naviganţi).

Cine a apărat Galaţiul? În primul rând Grupul 9 vânătoare, escadrilele de la Tecuci conduse de căpitanul Alexandru Şerbănescu şi formate din 42 de piloţi: căpitani: Constantin Cantacuzino (Bâzu), locotenenţi: Ion Dobran, Tudor Greceanu, Ioan Panaite, M.T. Şenchea, Scordilă, Vasile „Chiţu” Gavriliu, Constantin Rozariu, adjutanţi: Bălan, Ion Mucenica, Constantin Miron şi multi alţii. Vor pierde 6 aparate din 18 plecate la luptă, dar nici-un pilot. Dobran va doborâ un Mustang din ariegarda bombardierelor, dar va fi lovit la rândul lui de coechipierii americanului şi va ateriza forţat într-un lan de orz. Un alt locotenet de la Tecuci, Tudor Greceanu este lovit de tirul încrucişat şi forte precis al fortăreţelor zburătoare, dar va reveni şi va avaria grav unul din bombardiere. Căpitanul Cantacuzino, fostul pilot şef al companiei de transport aerian civil, L.A.R.E.S., un as al aviaţiei române de vânatoare, v-a atăca şi el avioanele inamice şi v-a doborî un Mustang, după care v- ateriza lângă epava avionului american şi va lua drept trofeu cascheta pilotului mort. Să cinstim memoria acestor eroi ai neamului, unii dintre ei morţi în bătăliile pentru libertatea cerului albastru al României.

Căpitanul Alexandru Şerbănescu
un as al aviaţiei române cu 47 de victorii aeriene.

Constantin Cantacuzino (Bâzu)
56 de victorii aeriene omologate, asul aviaţiei de vânatoare române.

Grupul 9 de aviaţie de vânatoare de la Tecuci
de la stg. spre dreapta: T. Greceanu, Simionescu, Dusescu, Şenchea, Şerbanescu şi pilotul german Neubock

Lt. Ion Dobran
10 victorii confirmate în luptele aeriene

Lt. Tudor Greceanu
40 de victorii omologate în luptele aeriene