Istoria sub buldozer.

Motto:" Détruir c’est mourir en peu."

Hangar de aviaţie toamna lui 2012.

Primăria Galaţi a dat undă verde constructorilor unui mare mall în Galaţi. Era şi cazul, că prea mergeam la Brăila pentru un filme, sau pentru un cadou mai deosebit. De acum le vom avea pe toate: buticuri de lux, cinemax, supermall (dacă se poate spune aşa, dar va fi al doilea ca mărime din ţară), patinoar & co., dar nu vom mai avea o parte din istoria locală, pentru care s-a vărsat sânge şi au curs multe lacrimi amare.
Deşi avea sute de posibilităţi de amplasare, investitorii au ales să facă acest mall în curtea fostei I.S.C.L. (Intreprinderi de Sârma Cuie şi Lanţuri), rebotezată Trefo S.A. după revoluţie, de pe strada Coşbuc, mai precis în locul acestei intreprinderi privatizate în 2002 prin vânzarea către un investitor italian Saverio Frisardi. 
Înfiinţata în 1955 sub numele de I.S.C.L.Galaţi, fabrica avea în anii săi de glorie câteva mii de muncitori care produceau sârmă, diverse tipuri de cuie, lanţuri, inclusiv lanţuri pentru nave, plasa împletită, plasa Rabit şi multe alte sortimente din sârma neagră sau galvanizată, pentru piaţa externă şi pentru intern. Cel puţin pentru plasa zincată rulată, foarte căutată pentru garduri, era producător unic.
Cine construise I.S.C.L.-ul vândut cu atâta usurinţă italienilor? Poporul român, care a avut pe acel loc hangarele aviaţiei din Galaţi, trecute complet în patrimoniul intreprinderii în 1955, când din adăposturile de avioane s-au făcut hale de producţie. 
Măicuţa Rusie nu dorea avioane, sau aeroporturi în apropierea graniţelor U.R.S.S., aşa că aeroportul a fost desfiinţat şi transformat în fabrică, iar pistele în lanuri de grâu şi ovăz. Eu am mai apucat în copilărie mitinguri aviatice pe vechiul aeroport, care după aceea s-a mutat la Satu Costi, numai pentru activităţi de aviaţie utilitară Aviasan şi fitosanitară. 
Galaţiul fusese primul oraş din ţară legat direct printr-o linie aeriană de Bucureşti, încă din 1926, ulterior rămânând staţie intermediară pentru traseele Bucureşti-Chişinău şi Bucureşti-Izmail-Cetatea Albă până la cedarea Basarabiei.
În 1940 "prietenii" Hitler şi Stalin bat palma pentru repatrierea zecilor de mii de etnici germani care au rămas captivi în Basarabia ocupată de ruşi. Refugiatii trec Prutul pe la Galaţi si până la îmbarcarea pe navele care-i vor duce in Germania vor fi găzduiti în hangarele aerodromului din Galaţi.

Tabara de refugiaţi germani 1940.

Tabara de refugiaţi germani 1940. Se observa hangarele aviaţiei (sursa Vechiul Galaţi în imagini).

Când a început al II-lea război mondial la Galaţi a fost cantonată Flotila 3 informaţie care conţinea 10-12 aviane de observţie IAR 37 cu motor în "stea" K-14 ( de la inventatorul de la IAR Braşov, inginerul Carp). Ulterior flotila a fost transformata in flotila de vânătoare. 

Piloţi de vânătoare pe aeroportul din Galaţi.
(sursa Vechiul Galaţi în imagini).

Piloţi de vânătoare pe aeroportul din Galaţi.
(sursa Vechiul Galaţi în imagini).

În 1943 la Galaţi vor ateriza mai multe avioane germane de vânătoare Messerschmitt 109 (numite aşa mai mult de aliaţi, nemţii le numeau Bf  109 după numele complexului industrial din Ausburg unde se produceau "Bayerische Flugzeugwerke"), împreună cu instructori germani, care vor instrui 150 de aviatori români în manevrarea acestei aeronave extrem de utile în bătăliile aeriene. Cel mai cunoscut instructor german a fost maiorul Gerlitz, iar printre elevii săi s-a numărat şi locotenetul Gheorghe Mociorniţă. Un alt instructor german Peter Petersen fotografiat pe aeroportul gălăţean lânga un IAR cu numărul 77, va muri în misiune  de Sfinţii Constantin şi Elena în 1943 şi va fi înmormântat în Bucureşti.

Peter Petersen mort pentru apărarea  României.

Comandantul Flotilei 3 în perioada războiului a fost Căpitan Comandorul Sandu Ioan şi flotila s-a remarcat pentru intervenţiile sale atât în răsărit, cât si deasupra României, unde s-a înfruntat de la egal la egal cu avioanele ruseşti şi cu cele americane. Cum flotila 3 de la Galaţi împreună cu cea de la Tecuci închideau calea de acces spre Bucureşti şi Ploieşti dinspre răsărit, în aprilie 1944 aliaţii decid un bombardament al aeroportului din Galaţi în cadrul unei operaţiuni vaste numite "Operaţiunea Frantic". În acest scop sunt dislocate pe aeroportul din Poltava, Ucraina, de la alte baze aeriene americane din Italia (Foggia), bombardiere de tip B 24 "Liberators" şi B 17 "Flying Fortress", iar pe aeroporturile din Piryatin avioanele de escortă pentru bombardiere, vânatoarele P 39 "Lighting" şi P 51 "Mustang".
În data de 6 iunie 1944 un val masiv de 104 bombardiere protejate de 42 de avioane de vânatoare "Mustang" bombardează aerodromul din Galaţi. Există o filmare a bombardamentului (Dă click!) şi câteva fotografii efectuate de în timpul raidului de cercetarea americană, care ne arată că majoritatea bombelor lovesc hangarele, lasând apropae intactă pista şi bateriile antiaeriene flack situate de-a lungul pistei şi lângă calea ferată, dar covorul de bombe trece dincolo de strada Coşbuc producând distrugeri de locuinţe şi numeroase victime în rândul populaţiei civile din zona Lozoveni.

Aerofotogramă a bombardamentului aeroportului Galaţi din 6.06.1944
(sursa Vechiul Galaţi în imagini).

Ce n-au reuşit să facă "Fortăreţele zburătoare" fac de mai multe zile buldozerele şi picamerele de la Vega 93. Majoritatea hangarelor sunt puse la pământ. În loc să exportam cuie, lanţuri, plase de sârmă, vom importa hamburgeri, hot-dogs, pop corn şi filme 3D de la Holywood, cu vampiri sau păpuşi şi jucării animate.
Viaţa merge înainte, iar uneori trece şi peste cadavre, la figurat dar şi la propriu, iar noi rămânem cu toy story.