Galaţi oraş roman II: À la recherche du temps perdu

Amintit de Vasile Pârvan în mai multe lucrări ale sale (Castrul de la Poiana şi drumul roman prin Moldova de jos, 1913, sau Începuturile vieţii romane la Gurile Dunării), altarul roman din imagine a fost descoperit la Şendreni (Serdaru) în 1911, (vezi aici).
Textul descifrat de Vasile Pârvan vizibil şi în fotografia de mai sus este următorul: 
[Hcr]cu[li] Victori L. Iul(ius) Iulianus, qui et Rundacio, q(uin)q(uennalis) ex voto po[s]uit; l(ocus) d(atus) ex de(creto) or(dinis).

 Traducere aproximativă:  Lui Hercule Victoriosul, Lucius Iulius Iulianus, cunoscut ca Rundacio, pe cinci ani numit, aşezat în locul dat prin ordin decretat .

Dincolo de text şi de interpretarea lui se ridica un semn de întrebare: unde se află în prezent acest altar? La data scrierii acestor texte de către Vasile Pârvan, piatra se găsea la Prefectura Galaţi. Cum imaginea ei nu mai este postată în nici-o lucrare de după război, cu excepţia Dicţionarului de istorie veche al României de colectivul coordonat de profesorul D.M. Pippidi din 1976, mă întreb dacă altarul mai exista şi pe unde o fi depozitat. 
În recentul său  Repertoriul descoperilor Arheologice şi Numismatice din judeţul Galaţi, Costin Croitoru deşi aminteşte despre acest altar la capitolul Şendreni, nu publică nici-o imagine a acestui artefact important, poate mai important decât multe altele din colecţiile Muzeului de Istorie din Galaţi.
Cred ca o replica a altarului ar sta mai bine în scuarul de pe faleza superioară a Dunării de la Galaţi decât o elice de vapor lucrată la defunctul INETOF, în memoria unui şantier naval astăzi vândut.