Galaţi oraş roman VI: ruinele castrului roman în secolul XVIII

Hatmanul în exil al cazacilor ucrainieni Filip Orlyk

10 iunie 1772. Am sosit la Galaţi situat pe Dunăre, într-o poziţie frumoasă, dar oraşul e sărăcăcios. Locuitorii ne-au primit cu multă cinste şi mi-au adus o ştiucă şi un crap mare pentru masă. Seara m-am dus la biserica Sf. Gheorghe, unde am văzut mormântul răposatului Mazepa şi am plătit şi o slujbă cu rugăciuni pentru sufletul lui, îndurerat fiind că un astfel de bărbat nu poate avea un mormânt mai de cinste. Ieşind din biserică, am rămas puţin pe malul Dunării unde ne-a întâmpinat şi egumenul acelei biserici şi mânăstiri. Mai tarziu, am primit de la el în semn de dragoste două sticle de vin şi patru lămâi. Nu am dormit aproape de loc noaptea din pricina răcelei de la piept.

11 iunie 1722. Părintele egumen al acelei mânăstiri care ţine de muntele Athos m-a poftit la el şi m-a tratat cu ceai, dulceaţă şi rachiu. După ce  m-am înapoiat de la  mănăstire, m-am dus de curiozitate la o jumătate de milă de Galaţi, la şantul lui Traian, vrând să văd antichităţile. Sunt în adevar acolo urmele şanţurilor unde era tabăra  împăratului Traian, se mai văd încă şanţurile întărite cu lemn cât şi întăriturile, între care o movilă înaltă făcută de oameni, sau poate rămasă de la natură. Se vede că acolo stătea împăratul însuşi, căci este întărită de jur imprejur cu şanţuri. Pe acea movilă era o clădire de zid, fie un palat, fie întărituri din ale căror mine locuitorii din Galaţi au luat cărămizile ca să-şi clădească propriile lor case. Au luat chiar şi pietrele de la temelii din care au clădit zece biserici, dar mai sunt încă urme ale acelor ziduri de piatră şi de carămidă, care se vede că sunt antice. Acest şant al lui Traian se află în locul unde Siretul se varsă în Dunăre. 

Fragmentul aparţine jurnalului lui Filip Orlyk, (1672-1742) care a efectuat în 1722 o călătorie la Galaţi. Colaborator apropiat al hatmanului Mazepa, Orlyk a emigrat imediat după bătălia de la Poltava, trăind în exil în mai multe ţări europene, printre care şi Moldova, unde de altfel a şi murit, la Iaşi. Este autorul primei constituţii din Europa în care se stabilea separarea puterilor în stat, numita Constituţia Benderiană, întrucât a fost scrisă în Moldova la Bender.