Conflictul greco-turc din 1821 de la Galați

Ce îl determinase pe Iusuf-pașa vizirul Brăilei să arunce asupra orașului Galați o ploaie de bombarde și atâția soldați? Ne explica foarte  bine dl. profesor Constantin Ardeleanu în lucrarea sa Confruntări militare turco-eteriste în regiunea orașului Galați (1821), care citează o multitudine de izvoare istorice. Eu mă voi rezuma la a explica situația, iar cei dornici de exactitate pot consulta lucrarea de mai sus pe internet. La începutul anului 1821 în principalele orașe din principate existau două poliții, una turcă numită de autoritățile turce și una greacă inființată în timpul domniilor fanariote. La Galați comandantul poliției grecești era Basil Caravia un naționalist grec radical, care pentru apartenența lui la Eteria și pentru rolul pe care-l juca în oraș a fost numit de Alexandru Ipsilanti general. Sprijinit cu sume mari de bani atât de Ipsilanti cât și de negustorii greci bogați care dominau comerțul gălățean, Caravia a început să adune în jurul său o adevărată armată pe care a început să o echipeze și să o aprovizioneze pe diverse căi, în special cu ajutorul navelor grecești. Poliția turcă condusă de Topucci-bașa număra 70 de beșlii (jandarmi călare) care susțineau interesele turcesti în oraș.

În cursul lunii februarie eteriștii greci galățeni, îmbărbătați de liderul Ipsilanti care se îndrepta spre Iași în fruntea unei mici armate de arnăuți, socotesc că a sosit momentul răsturnării situației la gurile Dunării, așa că iau cu asalt reședința comandantului poliției turcești. În incidentele care au urmat mai mulți turci se refugiază în clădirea poliției turce pe care eteriștii o bombardează cu tunurile și o incendiază. Zavera determină cea mai mare parte a populației de origine turcă să încerce să fugă la Brăila, sau să treacă Dunărea, dar puțini reușesc, masacrul continuând și zilele următoare fiind acompaniat de incendieri și jafuri. Sunt salvați de trecerea prin tăișul sabiei câțiva negustori care se refugiaseră în Consulatul Austriei sub protecția vice-consulului Manzoli. Sursele sunt contradictorii în ce privește numărul morților din ambele tabere, turcii pierzând între 80 și 300 de oameni, iar grecii doar 12. Vor urma represalii care se vor solda cu uciderea a 3-400 de locuitori ai orașului drept represalii de către turci (Thomas Gordon: Istoria revoluției grecești, 1832, Londra).