Ce îl determinase
pe Iusuf-pașa vizirul Brăilei să arunce asupra orașului Galați o ploaie de
bombarde și atâția soldați? Ne explica foarte
bine dl. profesor Constantin Ardeleanu în lucrarea sa Confruntări militare turco-eteriste în
regiunea orașului Galați (1821), care citează o multitudine de izvoare
istorice. Eu mă voi rezuma la a explica situația, iar cei dornici de exactitate
pot consulta lucrarea de mai sus pe internet. La începutul anului 1821 în
principalele orașe din principate existau două poliții, una turcă numită de
autoritățile turce și una greacă inființată în timpul domniilor fanariote. La
Galați comandantul poliției grecești era Basil Caravia un naționalist grec
radical, care pentru apartenența lui la Eteria și pentru rolul pe care-l juca
în oraș a fost numit de Alexandru Ipsilanti general. Sprijinit cu sume mari de
bani atât de Ipsilanti cât și de negustorii greci bogați care dominau comerțul
gălățean, Caravia a început să adune în jurul său o adevărată armată pe care a
început să o echipeze și să o aprovizioneze pe diverse căi, în special cu
ajutorul navelor grecești. Poliția turcă condusă de Topucci-bașa număra 70 de
beșlii (jandarmi călare) care susțineau interesele turcesti în oraș.
În cursul lunii
februarie eteriștii greci galățeni, îmbărbătați de liderul Ipsilanti care se îndrepta
spre Iași în fruntea unei mici armate de arnăuți, socotesc că a sosit momentul
răsturnării situației la gurile Dunării, așa că iau cu asalt reședința
comandantului poliției turcești. În incidentele care au urmat mai mulți turci
se refugiază în clădirea poliției turce pe care eteriștii o bombardează cu
tunurile și o incendiază. Zavera determină cea mai mare parte a populației de
origine turcă să încerce să fugă la Brăila, sau să treacă Dunărea, dar puțini
reușesc, masacrul continuând și zilele următoare fiind acompaniat de incendieri
și jafuri. Sunt salvați de trecerea prin tăișul sabiei câțiva negustori care se
refugiaseră în Consulatul Austriei sub protecția vice-consulului Manzoli.
Sursele sunt contradictorii în ce privește numărul morților din ambele tabere,
turcii pierzând între 80 și 300 de oameni, iar grecii doar 12. Vor urma
represalii care se vor solda cu uciderea a 3-400 de locuitori ai orașului drept
represalii de către turci (Thomas Gordon: Istoria revoluției grecești, 1832,
Londra).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu