Brateș sive Ozolimna

Alexiada ediție din 1729

Știm că Marele Dicționar Geografic Român a fost întocmit sub coordonarea lui George Ioan Lahovary, ajutat de generalul I.C. Brătianu și Grigore Tocilescu, după dicționarele parțiale pe județe. Pentru județul Covurlui autorul a fost domnul Moise Pacu, premiat în 1892 cu 500 lei pentru aceasta lucrare de Societatea Geografică Română.

Născut la Babele în județul Ismail, Moise Pacu a trăit și lucrat la Galați unde a îndeplinit mai multe funcții publice, profesor la Liceul Vasile Alecsandri și la Institutul Notre Dame de Sion, deputat, senator, director și redactor la mai multe publicații locale.

Identificarea Brateșului cu Ozolimna făcută de Nacu în dicționar intră în contradicție cu unele date din textele istorice, deși mare parte din ele au la baza doar textul scris de Ana Comnena în Alexiada, referitoare la conflictul dintre barbari și bizantinii conduși de tatăl său împăratul Alexis I Comnen din anul 1087.

Astfel în Istoria Româniloru de August Treboniu Laurian, 1867, cap. XVI Comanii în luptă cu pacinații, pag. 204: „ Imperatoriulu Alessiu Comnenu supperatu pentru multele stricățiuni făcute de Pacinați, determina se i infrenedie și pleca ellu însuși în contra loru cu oste pre uscatu, iar pre Giorgiu Euforbenu ill trimise cu flota pre mare, să intre cu flota pe gura Dunărei. După ce adjunseră la Durostoru se incinse batalia intre Pacinați și ostile imperiali. Pacinații învinseră și încărcați de prede se intoarsera peste Dunăriă...

Pacinații se închiseră la laculu Ozolimna (între gura Prutului și a Dunastrului) de unde Comanii nu putura să i scotă.” 

(Să citim Pacinați ca fiind pecenegi).

Ion I. Nistor Istoria Românilor, vol. I, 2002, cap.X Transdanubia și Dacia sub prădăciunile pecenegilor:

„La anul 1087 pecenegii pătrunseră adânc în imperiu. Ducele Leon Nikiritis nu se mulțumi numai să-i respingă, ci el trecu Dunarea în Transdanubia, ii urmari în ascunzisurile lor de la Ozolimna, o localitate a cărei identificare prezintă serioase dificultăți. Probabila este încercarea ce s-a facut de curând de a identifica Ozolimna cu "Ezerele Ialomiței" (referire directă la Nicolae Grămadă cel care cercetând la Vatican documente de epocă ajunge la concluzia că Ozolimna era pe malul românesc al Dunării la vărsarea Ialomiței în fluviu). De remacat faptul că localizarea geografică este identică cu amplasarea Orașului (Târgului) de Floci, oraș medieval centru important de comercializare a lânii.

Histoire de Constantinople depuis le regne de l’ancient Justin jusque a la fin de l”Empire,  Paris 1685, cap.IV, L’Empereur Alexis, liv. VII (text aproape identic cu cel al Anei Comnena din Alexiada.

„Sciții speriați de aceste cereri se retraseră în lacul Ozolimna... Lacul este atât de mare că nici un geograf nu l-au descris vreodată. El este înconjurat de sute de munți, umflat de apele a infinite de râuri care se varsă în el. El poartă corăbiile cele mai mari încărcate și mai grele ceea ce este dovada certă a unei adâncimi considerabile. El își trage numele de la un miros rău pe care-l emană, iar hunii care locuiesc în jurul lui și care în limba lor se numesc Ouzieni.”

Brateșul în Marele Dicționar Geografic al României

Marele Dicționar Geografic al României, 1898, vol. I:

"Brateșul, lac, , în partea S.-E., a orașului Galați, cel mal mare lac al jud. Covurlui și chiar al României întregi, proprietatea statului, atârnind din punctul de vedere administrativ de comuna Șivița, plasa Prutul.  Acest lac e format din vărsăturile gurii Prutului și ale Dunărei. Lungimea sa e de 13 kil., lățimea maximă de 10 kil., iar minimă de 200 metri. 

Brateșul are în el pești și raci în mare câtime; asemenea bălțile ce-l înconjoară sunt pline de stuf și papura.

Brateșul e cunoscut istoricește de pe la 1088 după Christos ; s-a numit în vechime Ozolimna (Șincai, pag. 209). Numele de Brateșul, după Dimitrie Cantemir („Descriptio Moldaviae”), vine de la vechii Brythologi ; maî probabil însă, cum susține dl. locotenent-colonel de flotila M. Drăghicescu în lucrarea sa „Dunărea și Coastele Mării- Negre”, p. 172, Brateșul și-ar trage numele de la Brataci, numire ce italienii comercianți i-ar fi putut da în timpul șederii lor la Dunăre, pe la începutul mileniului actual, în vederea marei cantități de broaște ce conținea. Locul ocupat de Brateș e un vechi și lung golf marin, scurtat cu timpul prin aluvioanele depuse la gură de Prut. Bara, ce desparte acest lac de Dunăre, este de o natura ce arată destul de lămurit șederea mării în aceste regiuni; ea este de o formație nouă. După socotința unora, Brateșul tinde a se astupa, din cauza depozițiunilor apelor Prutului și ale Dunării.

Între Brateș și partea din vale a orașului Galați, trece șoseaua naționala numită Calea-Prutului, care servește și ca zăgaz, în caz de inundare.

Ceairul Brateșului, din partea despre oraș, are un pământ foarte bun pentru cărămidă.

• câtime: cantitate
• ceair: suprafață în preajma unei ape bună de islaz de vite