Unde s-a dat bătalia din 1821 de la Galați?

Vasile Alexandrescu Urechia profesor de istoria românilor la facultatea de Litere de la București scrie în Istoria Românilor,  volumul XIII, publicat la București în 1901: Revoluțiunea lui Tudor Vladimirescu 1821-1822:
La Galați, în ziua de 1 Mai, Turcii atăcară trei vechi redute, altădată rusești, din calea Brăilei, ocupate acum de Eteriști sub comanda peloponezianului Kotiras și a lui Atanasie și a popei Gheorghe. Cea mai mare parte din Eteriștii greci fugiră, scăpând printr’o stratagema apucând calea Iașilor. Turcii cuprinseră Galații și măcelărind și prădară fără distincțiune și pe vinovați și pe nevinovați.

Așadar unde erau redutele în care grecii eteriști din Galați s-au baricadat așteptând ofensiva turcească? Sursele istorice nu ne spun amănunte despre această fortificație, doar V. A. Urechia menționează Calea Brăilei. Cunoscând geografia locurilor putem concluziona că o asemenea fortificație se putea amplasa doar la intrarea actuală dinspre Brăila în Galați din următoarele considerente:

1. importanța strategică a locului a fost remarcată încă din antichitate, fapt ce a condus la amplasarea aici a unui castellum din pământ construit de legiunile romane. Dunărea, Siretul și Balta Cătușa formează obstacole naturale, iar pantele falezei sunt abrupte și ușor de transformat în redute.
2. de menționat că drumul de la castrul roman de la Barboși la castellum se îngusta la lățimea unui pod peste Balta Cătușa, pod existent încă din antichitate ale cărui ruine erau încă vizibile în secolul XIX.
3. pe acest amplasament situat pe panta din Micro 20-Micro 21 au existat și fortificațiile turcești luate cu asalt de armata rusă condusă de generalul Derfelden la 1 mai 1789.
4. nici Valea Țiglinei, nici alte râpi nu sunt candidate pentru a adăposti redute de apărare din cauza lipsei barajelor naturale.
5. odată cu apariția artileriei amplasarea tunurilor la înălțime asigura o eficiență crescută a acestei arme
6. atât ilustrațiile de epocă, cât și hărțile vechi, dar mai ales imaginile contemporane luate din sateliți arată că traseul Siretului până la regularizarea din secolul XX era cu multe meandre unele fiind aproape de albia majoră a râului. 

Conflictul greco-turc din 1821 de la Galați

Ce îl determinase pe Iusuf-pașa vizirul Brăilei să arunce asupra orașului Galați o ploaie de bombarde și atâția soldați? Ne explica foarte  bine dl. profesor Constantin Ardeleanu în lucrarea sa Confruntări militare turco-eteriste în regiunea orașului Galați (1821), care citează o multitudine de izvoare istorice. Eu mă voi rezuma la a explica situația, iar cei dornici de exactitate pot consulta lucrarea de mai sus pe internet. La începutul anului 1821 în principalele orașe din principate existau două poliții, una turcă numită de autoritățile turce și una greacă inființată în timpul domniilor fanariote. La Galați comandantul poliției grecești era Basil Caravia un naționalist grec radical, care pentru apartenența lui la Eteria și pentru rolul pe care-l juca în oraș a fost numit de Alexandru Ipsilanti general. Sprijinit cu sume mari de bani atât de Ipsilanti cât și de negustorii greci bogați care dominau comerțul gălățean, Caravia a început să adune în jurul său o adevărată armată pe care a început să o echipeze și să o aprovizioneze pe diverse căi, în special cu ajutorul navelor grecești. Poliția turcă condusă de Topucci-bașa număra 70 de beșlii (jandarmi călare) care susțineau interesele turcesti în oraș.

În cursul lunii februarie eteriștii greci galățeni, îmbărbătați de liderul Ipsilanti care se îndrepta spre Iași în fruntea unei mici armate de arnăuți, socotesc că a sosit momentul răsturnării situației la gurile Dunării, așa că iau cu asalt reședința comandantului poliției turcești. În incidentele care au urmat mai mulți turci se refugiază în clădirea poliției turce pe care eteriștii o bombardează cu tunurile și o incendiază. Zavera determină cea mai mare parte a populației de origine turcă să încerce să fugă la Brăila, sau să treacă Dunărea, dar puțini reușesc, masacrul continuând și zilele următoare fiind acompaniat de incendieri și jafuri. Sunt salvați de trecerea prin tăișul sabiei câțiva negustori care se refugiaseră în Consulatul Austriei sub protecția vice-consulului Manzoli. Sursele sunt contradictorii în ce privește numărul morților din ambele tabere, turcii pierzând între 80 și 300 de oameni, iar grecii doar 12. Vor urma represalii care se vor solda cu uciderea a 3-400 de locuitori ai orașului drept represalii de către turci (Thomas Gordon: Istoria revoluției grecești, 1832, Londra).

Ochii care nu se văd se uită. La fel și tragediile.

Ultimul număr al revistei The Economist atrage atenția asupra unui fenomen îngrijorător: acoperirea vaccinală a copiilor din unele țări europene (Marea Britanie, Franta, Italia) a ajuns sub nivelul înregistrat de unele țări africane (Eritrea, Rwanda). Să facem câteva precizări pentru profani:

• Acoperire vaccinală înseamnă procentul de copii vaccinați corect și complet față de numărul total de copii de aceeași vârstă.
• Pentru a întrerupe transmiterea unei boli infecțioase de la un copil infectat (sursă de infecție) la alții sănătoși (receptivi) este necesar ca procentul celor vaccinați să fie peste 95%.

O. M. S. atrage atenția că în multe țări dezvoltate acoperirea vaccinală este într-o continuă scădere, fapt ce determină apariția de epidemii mai restrânse, sau mai extinse, în funcție de populația nevaccinată expusă. S. U. A., Marea Britanie, Franța, Italia sunt țări în care evoluează în ultimii ani focare de boli transmisibile care ar fi putut fi prevenite dacă s-ar fi aplicat măsuri de vaccinare. 

Nici România nu stă bine la acest capitol, dimpotrivă ocupă un loc rușinos în ierarhia europeană. Datele Centrului Național de Supraveghere și Control al Bolilor Transmisibile arată că acoperirea vaccinală în 2014 a fost de 69,4% pentru vaccinul DTP (diftero-tetanos-pertussis), 75,4% pentru vaccinul RUR (rubeolă, oreion, rujeolă) și 91,3% pentru vaccinul AHB.  Scăderea este semnificativă, mai ales în unele județe unde ținta de 95% este imposibilă, multe din ele înregistrând chiar sub 75% acoperire la unele vaccinuri.

Care ar fi explicația pentru aceste cifre îngrijorătoare pentru specialiști? 

În primul rând prostia unor părinți care din comoditate, inconștiență, sau lipsă de educație nu-și duc copiii la vaccinat. O componentă importantă a lipsei de participare este și impregnarea nocivă a părinților cu diverse idei provenite de la mișcarea anti-vaxxers care se opune categoric vaccinărilor. Dacă pentru unele secte religioase, gen Amish în care oamenii doresc  să trăiască precum strămoșii noștri din Evul Mediu, sau cei din Biserica Protestantă Reformată Daneză, talibanii, Boko Haram, se pot găsi scuze, pentru persoanele apropiate de mișcarea vegan care dețin principalul rol în orientarea părinților împotriva vaccinarilor, nu există nici măcar circumstanțe. Jenny Mc Carthy, Alicia Silverstone, Donald Trump au pe conștiință mai multe decese decât cele datorate Al Qaeda. În această companie selectă se află și românca Olivia Steer, combatant activ împotriva vaccinării copiilor. Din nefericire pentru dna. Steer statistica o contrazice:

• Datorită vaccinărilor antirujeolice în perioada 2000-20012 au fost prevenite 13,8 milioane de decese
• numărul morților provocate de rujeolă au scăzut de la 562000 de cazuri în anul 2000 la 122000 cazuri în 2012.
• la nivel mondial mortalitatea prin rujeola a scazut cu 78% în anii 2000-2012

Așadar pornind de la datele de mai sus putem spune ca în proverbul românesc cu ochii: morții care nu se văd se uită.

Bătălia de la Galați din 1821 dintre greci și turci

Puține relatări am găsit despre războiul de la Galați din 1821 dintre grecii eteriști și turci. Cărțile de istorie greacă ignoră subiectul, sau îl tratează foarte superficial rezumându-se la a sublinia rolul lui Alexandru Ipsilanti în declanșarea revoluției și concentrându-se în special asupra evenimentelor din Grecia, iar cele românești sunt în mod asemănător focusate pe Tudor Vladimirescu și revoluția sa. Nici istoricii gălățeni nu s-au aplecat cu multă atenție asupra evenimentelor din 1821 cu excepția lui P. Păltânea și a profesorului Constantin Ardeleanu care are o excelentă lucrare pe această temă. Dar rândurile ce urmează nu sunt inspirate de cei doi distinși istorici, ci sunt o traducere a lucrării unui contemporan cu evenimentele François Pouqueville: Istoria regenerării Greciei cuprinzând evenimentele din perioada anilor 1740-1824.
Medic, diplomat, scriitor și istoric, Pouqueville a petrecut peste 15 ani în Imperiul Otoman și a cunoscut toate țările din sfera de influență turcească. Filoelen prin definiție, Pouqueville nu se sfiește să creioneze pozitiv acțiunile grecilor chiar atunci când ele includ agresiuni sau masacre. Scrisă imediat după evenimente cartea sa aduce elemente noi despre luptele de la Galați soldate cu distrugerea orașului și un număr mare de locuitori uciși, victime colaterale ale batăliei revoluționarilor greci cu armata otomană.

"La 1-13 mai vizirul Brăilei a primit vestea că întăririle turcești de la Constantinopole, după ce devastaseră Buyukdere urcau spre Dunăre pentru a lua pozitie in fața Galațiului. Corpul său de armată compus din cinci mii de călăreți și douăsprezece mii de infanteriști susținuți de 12 piese de artilerie de campanie, au înclinat balanța în favoarea sa, așa încât locuitorii care s-au putut salva s-au retras în interiorul țării. Grecii chiar dacă se puteau dezonora i-au imitat, dar câțiva conduși de generalul Athanase d’Agrapa (din Agrafa), în fruntea unui număr de doua sute de viteji au hotărât în mod unanim să întâmpine neclintiți barbarii. În acest scop pentru a feri orașul de lovituri, au ocupat ruinele șanțurilor redutei construite de ruși în timpul ultimului război și s-au stabilit acolo. Drept urmare Etolien (Stelian) Athanase a încredințat apărarea redutei sale situate în extremitatea dreaptă lui Kotiras din Peloponez, care s-a pregatit de apărare cu 34 de oameni și două piese mici de tunuri din fontă. Celelalte posturi au fost ocupate de Spiros Alostros din Zante (Zakynthos), Helis și Trifos Mingrelis din Kefalonia, frați pentru totdeauna uniți de vicisitudinile diferite ale vieții și George Papas Mavro-Thalassetes, în timp ce Athanase în fruntea a 45 de soldați sprijiniți de 3 piese de artilerie montate pe afeturi de marină s-au adăpostit în șanțurile cele mai bine păstrate dar și cele mai expuse din cauza pozițiilor lor avansate. Primele atacuri ale inamicului s-ar fi desfășurat efectiv asupra grupului său, dar seraskerul turc voind să evite pierderi considerabile ale oamenilor săi a detașat o parte de cavalerie, care ocolind grecii au intrat frontal în Galați. Douăzeci de șalupe canoniere turcești au luat poziție în fata orașului pe care au început să-l bombardeze, fapt ce l-a determinat pe Kotiras să-și evacueze bateria care se găsea în câmp deschis.

„Prieteni, a spus acesta soldaților, trebuie să dăm un exemplu mare aici la Galați, eu cu nerăbdare aștept de mult timp ocazia să mă răzbun pe turci și nu cred că voi mai avea o alta ocazie mai bună! Cei care dintre voi îmi împărtășiți sentimentele mă veți urma chiar dacă nu vom apuca asfințitul soarelui”

Douăzeciși cinci de greci se ridicară la vorbele sale și se prăvăliră în mijlocul orașului unde cavaleria turcă care nu avusese parte de nici-o rezistență se apucase de jefuit. Asemeni unui leu furios el parcurse străzile din oraș în fruntea vitejilor săi, făcând mari pierderi printre inamicii săi pe care-i găsi dispersați și din care ucise un numar foarte mare și orbit de furie intră într-o casa unde un număr mare de necredincioși se ospătau și în furia sa îi măcelări lăsând în loc o baltă de sânge, dar înconjurat de steagurile turcesti pe care nu avea cum să le învingă pieri alături de soldații săi arătând tuturor că grecii au încă copii demni de admirația lumii.

Vizirul Brailei stăpân pe Galați se temea totuși de un atac frontal al grecilor așa că se decise mai bine să se apere prudent și trimise un sol la Athanase căruia îi oferi o capitulare onorabilă. Acesta însă nici nu se gânde să-și părăsească ignore condițiile și apoi adresându-se camarazilor săi, a spus: Continuăm frații mei lupta, oferta pe care am primit-o este înșelătoare, să sperăm la un aranjament potrivit pentru când vom fi mai puternici. Recunoscut  pentru îndrăzneala sa, el începe imediat să se îndrepte spre o ieșire și îi împinge îndărat pe turci și chiar reușește să-l omoare cu mâna sa pe nepotul comandantului Brailei.

În același timp fortificațiile dezafectate apărate de o sută cincizeci de oameni fură rase de o canodadă care dura de sase ore, așa ca Athanase adunându-și resturile trupei sale hotărâ să continue lupta cu inamicul până la apusul soarelui, apoi profitând de întuneric să traverseze rândurile mahomedanilor. Propunerea sa fiind acceptată, el îmbrățișă morții căzuți în tranșee și ordonă încărcarea tunurilor la care atașă fitile de aprins încărcăturile la intervale de timp și distanțe inegale, apoi își scoase ghetele pentru a nu-l împiedica în cursa sa. Le ceru de asemenea palicarilor săi să-și pună capele pe umărul drept, iar când vor fi văzuți de inamici să le arunce ca și cum s-ar pregăti să tragă, în timp ce vor fugi spre stânga, lăsând turcii să deschidă focul asupra veșmintelor lor. Ca urmare si a acestei stratageme Athanasie și oamenii săi s-au salvat în porțiunea dintre lacul Brateș și Prut, nu departe de vărsarea acestuia în Dunăre, unde spre mirarea lor se întâlniră cu șase sute de greci fugiți din oraș în momentul intrării turcilor în Galați.

Așadar aceasta a fost bătalia de la Galați care ar fi avut poate un alt deznodământ dacă cei 600 de greci nu l-ar fi abandonat pe Stelian Athanase și mahomedanii nu ar fi fost învingători. Ar fi avut de asemenea un alt impact asupra moldovenilor la care își găsiră salvarea și ai căror boierii îi sprijiniseră, care suferiseră masacrele și fusesera aruncați în scavie. Iar la 14 mai turcii stăpâni pe oraș incendiară bisericile pe care nu le putuseră dărâma cu tunurile și profanară de mii de ori revoltător numele lui Hristos, să-i zdrobească dacă este un Dumnezeu viu, scăldându-se în sângele creștinilor și al boierilor și jucându-se cu capetele moldovenilor și ale robilor pe care le purtau triumfând în oraș."