ابو الحسن المختار ابن عبدون ابن بطلان

Manuscrisul Taqwīm al-sihhah, fotogtafie din colectia Muzeului Aga Khan

Am văzut că Tacuini sanitatis a făcut carieră în Evul Mediu, după ediţia de la Strassburg cartea fiind editată şi la Paris, Viena şi în alte mari oraşe europene. Este editată şi astăzi şi o puteţi găsi de vânzare la preţuri trecând de 150$, dar există şi ediţii de buzunar, nu însă la fel de ilustrate. Forma aleasă de autor de a reprezenta sub formă tabelara bolile, tratamentele, dieta şi alte caracteristici ale afecţiunilor, a fost bine aleasă, iar reprezentările grafice, absente în manuscris, dar prezente în lucrările tipografiate din Europa, fac din aceasta carte un manual uşor de citit şi de reţinut. Diverşi autori conferă cărţii diverse atribute: tratat, almanah, agendă, norme, prescripţii, iar adevărul este că acesta carte este câte puţin din toate. Amănunte despre Taqwm al-sihhah şi despre autorul ei se pot găsi în lucrări de istorie medievală cum ar fi Creştinii sirieni sub Islam, prima mie de ani (Syrian Christians under Islam: the first thousand years) scrisă de David Richard Thomas, sau în deja amintită  First encyclopediae of Islam a lui J.J. Brill, ambele abordabile pe internet. O lectură a celor două texte ne evidenţiază personalitatea unui tânăr medic care a studiat în acelaşi timp şi filozofia, bun cunoscător al limbilor antice şi excelent cunoscător al limbii şi literaturii arabe, care a scris mai multe cărţi în viaţă lui şi sute de epistole către prieteni, sau adversari, toate privind probleme majore ale secolului în care trăia: religie, filozofie, astronomie, dar şi poezie. Aminteam despre traducătorul lui Ibn Butlan, presupus a fi Farag ben Salem (sau Salami). Anumiţi cercetători îl dau însă drept traducător pe Gerardus Cremonensis (Gerald din Cremona), cel care a tradus din limba arabă peste 70 de cărţi, abandonate de arabi în bibliotecile din Toledo de groaza Reconquistei. Printre cărţile găsite şi traduse de Gerard găsim capodopere universale cum ar fi Geometria lui Euclid, Almagest-ul lui Ptolemeu, sau Canoanele Medicinei a lui Avicena, alt medic arab renumit. Zeci de cărţi de astronomie, filozofie, medicină, geometrie, algebră şi matematică în limba arabă au trecut prin mâna şi mintea lui Cremonensis şi au  intrat în patrimoniu cultural şi ştiinţific mondial.  Ce s-ar fi întâmplat dacă cărţile erau găsite de alţii? Biblioteca din Toledo ar fi fost arsă că şi biblioteca din Alexandria. 
Îmi aduc aminte de o întâmplare povestită de un bătrân din satul Baleni, judeţul Galaţi, despre cum s-a făcut colectivizarea în acea comună, moşie a familiei Cantacuzino de sute de ani. Când au intrat în conacul boieresc să-l facă sediul noului I.A.S., ţăranii au furat pielea de pe fotolii să-şi facă opinci, iar ca să treacă prin balta şi noroiul din faţa conacului au făcut podeţ din manuscrisele din bibliotecă, numai după ce le rupeau coperţile din piele că să-şi facă tălpi de opincă. Din 10.000 de volume, multe manuscrise valoroase şi poate unice, au ajuns după decenii în fondul Bibliotecii V.A.Urechia din Galaţi doar 1500 volume.
Despre importantă traducerilor din greaca în arabă şi ulterior în latină şi în alte limbi moderne voi reveni.

Tacuini sanitati

Betia, Vomitarea, Somnul, Delirul, Insomnia, Veghea.

Am văzut că "“Tacuini sanitati" este considerat primul tratat de igienă şi de sănătate publică cunoscut in Europa. Cartea este împărţită în şase părţi. Prima parte se ocupă cu aerul, care în concepţia anatomiştilor de la începutul mileniului I, circula prin vasele sanguine şi prin inimă; (la cadavre inima si vasele mari în special arterele golite de sânge, par a conţine aer).
A doua parte se ocupă de folosirea alimentelor şi băuturilor în mod raţional şi este plină de reţete culinare indicate în anumite afecţiuni, dar şi de alimente mai putin utilizate în Europa, provenite din bucătăria arabă (rodia, fructe de sicomor, harissa, jujube, smochine si curmale etc. În cea de a treia parte sunt tratate aspectele legate de mişcarea corpului şi de odihna lui, în timp ce in partea a patra sunt detaliate probleme legate de starea de veghe şi de somn şi urmările generate de insomnie, sau de somnolenţă. Cea de a cincea parte a cărtii tratează aspectele legate de umori şi de menţinerea echilibrului între umorile organismului prin eliminarea lor, sau dimpotriva, prin menţinerea lor. În sfârşit partea a şasea priveşte felul în care organismul îşi regleaza stările emotive: furia, bucuria, frica, etc., de controlul acestora şi de armonia dintre ele rezultând starea de sănătate şi echilibrul organismului.

Miniaturi din Tacuini sanitati: Purgarea, Constipatia, Coitul, Sperma, Ebrietatea.

Un tratat de sănătate publică din Evul Mediu.

Pagina din Tacuini sanitatis de pe pagina Casei Christies.

În urmă cu cinci ani la o licitaţie organizată de Casa Christies la Londra se vindea unui colecţionar particular pentru suma de 7800 $, cartea „Tacuini sanitatis Elluchasem Elimithar. De sex rebus non naturalibus, earum naturis, operationibus & rectificationibus, publico omnium usui, conservandae sanitatis, recens exarati. Albengnefit de virtutibus medicinarum & ciborum. Iac. Alkindus de rerum gradibus” apărută Strassburg în 1531. Cu câţiva ani în urmă la o altă licitaţie a Casei Sotheby’s se vânduse un exemplar asemănător, aflat într-o stare mai bună cu sumă de 13750 GBP.   

Autorul MUKHTAR IBN AL-HASAN, mai cunoscut cu numele de IBN BUŢLĂN, a fost un medic arab creştin din Bagdad (Irak), al cărui manuscris a fost tradus din arabă în limba latina în secolul XII de Farag ben Salami. După datele cunoscute despre acest medic arab a cărui biografie completă poate fi citită în orice enciclopedie islamică, cea mai cunoscută fiind cartea lui J.J. Brill „First encyclopediae of Islam 1913-1936”, IBN BUŢLĂN a învăţat medicină în Bagdad, iar apoi în anul 440, după calendarul musulman (1049 după cel creştin) a plecat într-o călătorie în Siria şi apoi în Egipt, unde a practicat artele medicale. Izbucnirea unei epidemii de ciumă în anul 446 (1054) la Constantinopol face că paşii săi să se îndrepte către acest oraş, probabil la chemarea împăratului Bizanţului, Constantin al IX lea Monomahul, cel de-al treilea soţ al împărătesei Zoe Porfirogenet şi probabil singurul dintre cei trei pe care l-a iubit cu adevărat. Retras într-o mânăstire din Antiochia Ibn Huţlăn va muri în 1066. Numele lui va fi pentru totdeauna legat de primul tratat de igienă şi sănătate publică, dar şi de astronomie, medicul arab fiind cel care va descrie apariţia pe cerul Asiei Mici a unei supernove în 1054, care se vede in prezent sub forma Nebuloasei Crabului din constelaţia Taurului:

   „O epidemie celebra din timpul nostru este cea care a avut loc atunci când o stea a apărut spectaculos în Gemeni (constelaţia şi semnul zodiacal Gemenii) în anul 446 (1054). În toamnă aceluiaşi an, paisprezece mii de oameni au fost îngropaţi în Constantinopole. Ulterior, în mijlocul verii anului 447 toţi străinii din Fustat (vechiul Cairo) şi aproape toţi locuitorii au murit”.
Note de subsol:  

1. "Tacuini sanitatis" este denumirea latinizata a manuscrisului lui Ibn Huţlăn "Takwim al Sihha", care s-ar traduce ca un "Îndreptar de igiena".  
2. Elluchasem Elimithar este numele latinizat al lui Ibn Huţlăn, derivat din MUKHTAR IBN AL-HASAN (aproximativ "Al Chasam el Mihtar").

Nebuloasa Crabului fotografiata de telescopul Hubble

Despre faptul că MUKHTAR IBN AL-HASAN este considerat părinte al igienei, de către igienisti, al gastronomiei de către bucatari, al spa de către fizioterapeuţi si precursor al astronomiei de către astronomi vom vorbi mai târziu.