Otita înotătorului (swimmer' ear)

N-am avut în viața mea niciodată vreo problemă cu urechile, nici măcar atunci când profesorul de sport de la școala generală (și din nefericire și de la liceu) celebrul Gasparoti mi le înșfăca cu două degete și trăgea de ele până pârâiau. Așa se făcea educația în școală pe vremea copilăriei mele și despre asta am scris cândva aici.
Dar cum o dată cu vârsta vin și tot felul de necazuri vara asta am făcut o otită externă cu factori favorizanți bazinul de înot și aerul condiționat. Să vedeți cum a fost.
La sfârșitul concediului după mai multe mii de kilometri prin Europa ne-am oprit pentru "refacere" la soacra mea care trăiește într-un sat din Ungaria aflat la 9 km de Kiskoros, "orașul vinului" cunoscut mai ales prin faptul că este locul unde s-a născut poetul național maghiar Sandor Petofi. Sunt îndrăgostit de acesta regiune a Ungariei plină de livezi și de vii, de crescătorii de gâște și herghelii de cai, destul de aproape de marile autostrăzi ungurești, dar departe de surse de poluare, cu vinuri excelente, mâncăruri tradiționale delicioase, unde găsești cea mai bună înghețată din partea asta a Europei și cele mai bune ștranduri din ţară. 
Combin totdeauna șederea în acestă zona nu numai cu gulașuri și tocănițe, sau cu degustări de vinuri de la producătorii locali, ci și cu lungi plimbări cu bicicleta și ore de înot în piscina din oraș de la ștrandul cu apă termală situat în campingul localităţii.
Dacă în urmă cu mai mulți ani era mare înghesuială la ștrandul local din Kiskoros, acum e aproape pustiu de când la câțiva kilometri s-a deschis aquaparcul de la Kiskunmajsa unde tineretul preferă să meargă și să se distreze cu tobogane, torenți de apă, peșteri, etc. Au rămas statornici ștrandului din Kiskoros doar turiștii nemți și olandezi majoritatea pensionari care vin cu rulotele în luna mai și pleacă  abia după "szuret fesztival" (un fel de ziua recoltei dedicată culesului strugurilor), dar aceștia pe lângă a se îndopa cu "gulyas", "porkolt", "langos", "Kadarka", "Ezerjo" au doar o singură grijă: să ocupe cât mai devreme şi cât mai mult timp locurile cu jacuzzi din bazinele cu apă termală, aşa că cele două bazine de înot semi-olimpice, unul exterior şi altul acoperit sunt mereu aproape goale, gata să mă primească.
M-am învăţat să cumpăr bilete pentru înotători de două ore, nici nu-mi trebuie mai mult timp pentru a face 50-60 de lungimi de bazin într-o apă perfect transparentă şi la o temperatură potrivită pentru scăldat, când afară sunt peste 30 de grade Celsius.
N-am purtat niciodată cască, iar dopuri în urechi nici atât, deşi înot cu capul sub apă ca un om crescut aproape de malul Dunării.
Şi acum câteva explicaţii despre urechi și otită. 
Aparatul auditiv al omului este localizat în ureche. La exterior pavilionul urechii împreună cu canalul prin care trece sunetul numit conduct auditiv formeaza urechea externă. Dincolo de timpan se află urechea medie în care se găsesc oscioarele auzului şi profund în stânca osului temporal în urechea internă sunt amplasate organul de auz şi cel de echilibru (vestibular).
Pentru a proteja urechea medie de agresiuni externe, conductul auditiv are forma literei S italic (alungit şi aplecat) şi în plus este dotat cu perişori la intrarea în ureche care pot opri unele obiecte mici, sau insectele. Pentru protejarea de bacterii, virusuri şi ciuperci în interiorul canalului auditiv exista glande care secretă o substanţă numită cerumen. Cu un pH acid, (în jur de 6), dat de acizii graşi saturaţi şi nesaturaţi secretaţi de glandele producătoare, cerumenul este un factor inhibitor pentru dezvoltarea multor bacterii printre care: Stafilococul auriu, Haemophylus, Escherichia coli ş.a. şi pentru numeroase specii de Candida.
Este deci esenţial pentru sănătatea urechii ca acest cerumen să nu fie îndepărtat cu beţigaşe de ureche, cu vârful prosopului, sau prin pulverizarea de spray în ureche.
În situaţiile în care în mod repetat în urechi intră apă, ca atunci când se practică înotul cu capul în apă (hai să-i zicem înot mai profesionist), spălarea conductului auditiv prin îmbăiere prelungită a capului îndepărtează cerumenul şi funcţia de protecţie a acestuia faţă de agresiunea bacteriană este anulată. Dacă adăugăm la spălarea repetată a canalului urechii şi folosirea îndelungată a aerului condiţionat vom avea condiţii prielnice pentru declanşarea otitei externe. 
Manifestată în special prin durere locală, prurit şi sensibilitate locală spontană, sau la mestecat, otita externă poate fi uşor pusă în evidenţă printr-un examen simplu O.R.L. care evidenţiază edemul şi roşeaţa tegumentelor canalului auditiv, eventual mici leziuni sau chiar secreţii. În timpul examinării medicul va efectua si aspirarea sau curăţarea canalului auditiv, iar tratamentul local aplicat va reduce simptomatologia în câteva zile. De obicei astfel de otite nu necesită antibioticoterapie.
Atenţie mare la diabetici! Leziunile produse de scărpinat, sau de curăţarea canalului auditiv cu diverse materiale, pot evolua la bolnavii cu diabet spre o afecţiune severa numită otită externă acută necrotică, în care infecţia din tegumentul conductului auditiv se extinde la părţile moi ale urechii, sau chiar la os. determinând infecţii severe, sau chiar deces, prin propagarea infecţiei de la ureche la meninge şi creier.