BĂTALIA NAVALĂ
Am văzut că primele incursiuni ale navelor aliaţilor în strâmtoare au fost încununate de succes. Informaţi asupra faptului că turcii montau baraje de mine în strâmtoare aliaţii au decis sa distrugă în primul rând barajele de mina cu ajutorul dragoarelor sub protecţia tunurilor navelor de razboi. În primavara anului 1915 aliaţii deţineu peste 100 de nave concentrate în Marea Egee, din care 31 de cuirasate, 3 crucişătoare grele, 24 crucişătoare, 25 de distrugătoare, 8 monitoare, 14 submarine si peste 50 de nave de susţinere, transport, nava spital, torpiloare etc.
Prima insursiune serioasă care a implicat numeroase nave a fost cea din 18 martie 1915 când o armada imensă a intrat în strâmtori şi a început să bombardeze cu artileria de la bord fortificaţiile turceşti. Din pacate aglomerarea mare de nave într-o strâmtoare care pe alocuri măsura o milă marină nu permitea manevre rapide, iar artileria turcă avea baterii bine camuflate de-a lungul coastei care n-au fost lovite de raidurile aliate anterioare. Mai mult de atât cu o noapte in urmă plasaseră un baraj de mine în golful Erin Keri de pe tărmul asiatic, paralel cu uscatul, în singurul loc unde navele de linie puteau manevra mai uşor. Spre deosebire de restul minelor plasate noul baraj era constituit din mine de productie germană tip carbonit şi prima navă care face cunostinţă cu ele este cuirasatul francez Bouvet, situat în flancul drept al flotei aliate. Fiind un cuirasat pre Dreadnougth nava avea din construcţie erori de compartimentare aşa că în urma exploziei se produce o gaura imensa in cocă pe unde apa mării pătrunde in forţă determinând răsturnarea acesteia în cateva minute şi prinzând în capcana de oţel 660 de membri ai echipajului. Se pare că mina explodând la nivelul magaziilor de muniţii a indus în eroare comandanţii flotei aliate care au interpretat dezastrul ca fiind opera unei torpile şi nu şi-au retras navele din zonă. Drept urmare în aceiaşi zi vor mai fi lovite de mine înca trei cuirasate: Ocean, Irresistible şi Inflexible.
Alte vase de linie Gaulois, Suffren vor suferi lovituri puternice din partea artileriei turce, dotate cu tunuri de mare calibru Krupp încât amiralii britanici decid retragerea flotei din strâmtoare. Strategia urmatoare va viza cucerirea dorturilor de pe ţarmul Marii Marmara printr-o operaţiune de debarcare pe plajele peninsulei Gallipoli, operaţiune care in final se va dovedi la fel de păguboasă ca şi atacul naval.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu