Hărți vechi și poveștile lor

Harta Europei de Willem Janszoon Blaeu, Amsterdam, 1644

La începutul secolului al XVII-lea pe o stradă din Amsterdam, aproape de canalul principal Willem Janzoon Blaeu, (mai cunoscut sub numele său latinizat Guilielmo Blaeuw) deschidea o prăvălie de hărți și globuri terestre, o marfă foarte căutată în acele vremuri într-un oraș port. Fiu de negustor înstărit, spirit enciclopedic, Blaeu fusese pasionat de matematică și de astronomie încă de tânăr și fusese unul din discipolii astronomului Thycho Brahe. În micul atelier anexat prăvaliei Blaeu tipărea hărți după plăci gravate de el însuși după alți cartografi celebri, dar și cărți ale literaturii renascentiste din diverse domenii, de la matematică la teologie, astronomie, sau filozofie.
Piața tipăriturilor cartografice din Amsterdam era dominată atunci când Blaeu a început tipărirea hărților lui de Jodocus Hondius, numele latinizat al cartografului olandez Joost de Hondt. Plecat de tânăr din motive religioase la Londra, Hondius a intrat în contact cu Sir Francis Drake, marele navigator care a efectuat cea de a doua călătorie în jurul lumii intre 1577 și 1580, precum și cu oamenii din echipajul celebrului căpitan, de la care a primit informații prețioase și chiar schițe ale unor teritorii de peste mări, lucru care îl vor ajuta enorm în activitatea sa ulterioară de cartograf. Pe timpul șederii la Londra Hondius a făcut și o avere frumoasă gravând portretele lui Drake, Cavendish, regilor Henric al VII-lea, Richard al III-lea precum și a altor altețe regale. În această perioadă tipărește și harta Noul Albion, o reprezentare cartografica a posesiunilor britanice din America (California), luate în stăpânire pentru Anglia de Francis Drake.
În 1604 Hondius intră în posesia mai multor plăci gravate cu hărți întocmite de Gerard Mercator, cel care introdusese în cartografie liniile prin care se figurează meridianele și paralelele, metoda care a condus la întocmirea unor hărți mult mai exacte. Cartograful murise la Duisburg în urmă cu zece ani și fiul cel mare îi va vinde lui Hondius piesele originale, pe care acesta le va publica în 1606 în Atlas, o culegere de 36 de hărți care se doreau a fi o alternativă la celebra colecție a lui Ortelius,  Theatrum Orbis Terrarum. Succesul uriaș al acestei lucrări va determina după un an publicarea ediției a doua, precum și a unei ediții de buzunar Atlas Minor. Prins într-o lucrare uriașa de cartografiere a Imperiului Britanic, Hondius va lăsa afacerea atelierului său pe seama soției, fiului său Jodocus Henricus Hondius II  și a ginerelui său  Jan Janssonius.
Hondius moare la 48 de ani și paradoxal văduva sa merge cu plăcile gravade în cupru a mai multor hărți la rivalul soțului ei Willem Bleau, care le cumpără pe loc. Imediat acesta le publică înlocuind doar cartușul cu numele autorului, inițial ca o completare la lucrarile lui Mercator: Atlantis Appendix, iar în anii urmatori ca o colecție de sine statatoare cuprinsa în Atlas Maior. Îmbogățit an de an cu noi hărți atlasul devine opera cartografica cea mai complexă din secolul al XVII-lea, însumând 594 de hărți în 12 volume în numeroase ediții.
Lucrarea apărută în 1643 Walachia, Servia, Bulgaria, Romania este importantă datorită semnalizării portului Galatz la confluența Siretului cu Dunărea. Localitatea este semnalizată ca o cetate la fel ca:  Brailow, Axiopolis, Durostorum, în timp ce alte orașe dunărene sunt doar menționate: Floci, Troesmis, Beroe.