miercuri, 28 septembrie 2016

Ministerul Sănatății noastre (viitoare) pune altă Mărie cu aceeași pălarie să se ocupe de infecții nosocomiale


Zilele astea Ministerul Sănătății ne-a făcut nouă muncitorilor din sănătate un cadou: a emis Ordinul Ministrului Sănătătii nr. 961/2016 . În comunicatul de presă ni se spune că Ordinul Ministrului Sănătății (OMS) 961 / 2016, aprobat și publicat în Monitorul Oficial, reprezintă primul act normativ din pachetul legislativ privind controlul infecțiilor nosocomiale
 Conform recomandărilor Comisiei Europene, termenul de infecții nosocomiale se redefinește și devine „infecții asociate îngrijirilor medicale”.
Până aici nimic anormal, termenul HAI pe care l-am abordat în alta postare de a mea fiind consacrat în toată lumea. 
Anormal mi se pare a pune căruța înaintea boilor, adică a emite norme de curățenie, dezinfecție &co. fără a avea definitivate normele de prevenire și combatere a acestor "infecții asociate îngrijirilor medicale”.
Să luăm un exemplu din OMS 961/2016: Anexa 2, Tehnica de lucru și interpretare pentru testele de evaluare a procedurii de curățenie și dezinfecție, paragraf A: Controlul bacteriologic al probelor de pe tegumente, punct 10, litera a:
"la germenii patogeni izolati se va efectua la cererea departamentulul SPIAAM  testarea rezistenței la antibiotice".
Nu exista în nici-o unitate sanitară ceva care să sune a SPIAAM. Dacă acronimul vrea să fie Serviciul de Prevenire a Infecțiilor Asociate Actului Medical, întâi trebuie să-l înființăm și pe urma să-i dăm ceva de făcut. Ori a menține sub altă denumire S.P.C.I.N. sau C.P.C.I.N. (Secții sau compartimente de prevenire și combatere (control) al infecțiilor nosocomiale fără să le reformeze și să le întărească. nu este decât altă Mărie cu aceeași pălărie pusă pe țambalul infecțiilor din spitalele românești.

P.S. nu știu dacă din cele câteva sute de cititori ai mei care au răsfoit paginile blogului meu despre infecții nosocomiale a fost vreun coleg din Ministerul Sanătății, dar știu că una din problemele sesizate de mine și anume lipsa procedurilor de recoltare de probe și standardele de referință au fost reintroduse în O.M.S. 961/2016, după ce fuseseră scoase pe vremea directoratului lui Rafila.
Încet, încet ne întoarcem la Ordinul M.S. 190/1982 care oricum era mai bun decât acest 961/2016. 

sâmbătă, 10 septembrie 2016

Comunicatul ANSVA (avem și noi E. coli în carne și preparate de carmangerie nu doar englezii)



Informare de presă

Rezultatele acţiunilor cuprinse în Planul Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei Escherichia Coli verotoxigenă în produse alimentare de origine animală în perioada 

08 august - 02 septembrie 2016

În perioada 08.08.2016 - 02.09.2016, în cadrul acestui Plan Naţional de Control* au fost prelevate şi analizate un număr de 171 probe, din următoarele categorii de produse: carne (mici, sanitaţie carcasă bovine, sanitaţie carcasă ovine, carne tocată vită, carne tocată amestec, pulpă vită, hamburger vită, vrăbioară vită refrigerată, pastramă oaie afumată, pulpă mânzat, cârnaţi amestec, pastramă oaie, carne tocată amestec vita porc) şi lapte şi produse din lapte (lapte crud vacă, branza telemea oaie, caşcaval, caş ovine, brânză proaspătă, iaurt).

Probele au fost recoltate din: abatoare, magazine alimentare, carmangerii, supermarketuri şi dozatoare de lapte. Echipele de inspectori sanitari veterinari şi pentru siguranţa alimentelor, desemnate şi instruite pentru a desfăşura acţiunile din cadrul acestui Plan, au prelevat probe, conform planificării, din judeţele: Argeș, Alba, Bacău, Botoşani, Bistrița Năsăud, Bihor, Buzău, Bucureşti, Covasna, Constanța, Cluj, Caraș-Severin, Calarași, Dambovița, Ilfov, Iași, Galați, Gorj, Harghita, Hunedoara, Mureș, Maramureș, Mehedinți, Olt, Prahova, Teleorman, Tulcea, Timiș, Satu Mare, Salaj, Suceava, Valcea, Vaslui.

În perioada menţionată, a fost depistată prezenţa Escherichia Coli verotoxigenă la 14 probe prelevate din:

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judet Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Vâlcea;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de bovine, abator, judeţ Suceava;

•probă din carne tocată vită, magazin alimentar, judeţ Tulcea;

•probă din cârnaţi amestec subţiri, magazin alimentar, judeţ Tulcea;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă sanitaţie carcasă ovină, abator judeţ Sibiu;

•probă recoltată din pastă de mici, restaurant, judet Caraş Severin;

•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judet Bistrita Nasaud;
•probă rezultată din sanitaţia carcasei de ovină, abator, judeţ Bistrita Nasaud;
•probă recoltată din telemea de oaie, judeţ Olt;
•probă recoltată din lapte crud bovină, fermă, judeţ Prahova;
 Ca urmare, Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor județene, au efectuat controale oficiale la unitățile în care s-a depistat și comercializat produsele incriminate și au dispus măsurile prevăzute în Planul Naţional de Control. 
Din informațiile furnizate de IISPV, Institutul de Igienă şi Sănătate Publică Veterinară, distribuția probelor analizate până la această dată, pe categorii de produse și rezultate obținute pentru detecția E.coli verotoxigenă (VTEC), a fost urmatoarea:
-58 probe carne (pulpă vită, carne tranșată vită, pulpă mânzat, gulaș vită, etc.) din care:  57 probe cu rezultat negativ (98%) si 1 proba cu rezultat pozitiv (2%);

-100 probe carne preparată (mici, carnați, hamburger, frigarui, pastramă, etc.) din care:  93 probe cu rezultat negativ (93 %) si 7 probe  cu rezultat pozitiv (7 %);

-88 probe carne tocată (carne tocată porc, carne tocată vită, carne tocată amestec) din care:  87 probe cu rezultat negativ (99 %) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (1%);   


-80 probe lapte crud de vacă din care: 79 probe cu rezultat negativ (98,75%) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (1,25%);   

-146 probe produse lactate (telemea, branză maturată, caș, cașcaval, iaurt, smântână)  din care:  145 probe cu rezultat negativ (99,3 %) si 1 proba  cu rezultat pozitiv (0,7 %);  

-160 probe sanitație de pe carcase bovine, din care:  157 probe cu rezultat negativ (98%) si 3 probe  cu rezultat pozitiv (2 %);  -86 probe sanitație de pe carcase bovine, din care:  69 probe cu rezultat negativ (80 %) si 17 probe  cu rezultat pozitiv (20 %).  Direcţiile Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor judeţene vor face publice rezultatele analizelor pentru probele prelevate, precum şi măsurile dispuse în cadrul Planului Naţional de Control. 

*Planul Naţional de Control pentru determinarea prevalenţei Escherichia Coli verotoxigenă, care a fost demarat în data de 16 mai şi se va desfăşura până pe data de 31 decembrie 2016, presupune prelevarea şi analizarea de probe prelevate de pe suprafaţa carcaselor de bovine şi ovine, din carnea proaspătă de bovine şi ovine, din carnea tocată şi carnea preparată şi din laptele crud şi produsele din lapte crud.

miercuri, 7 septembrie 2016

E. coli rezistente la antibiotice în carnea vândută la supermarket în Marea Britanie - o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii umane


Alianţa pentru Salvarea Antibioticelor din Marea Britanie a publicat luni 5 septembrie 2016 rezumatul studiului comandat la Universitatea din Cambridge, pentru depistarea bacteriilor din specia Escherichia coli pe carnea de porc şi de pui vândută în supermarketurile britanice. 
Cercetatorii au recoltat 189 de probe de pe carne de porc şi de păsări de curte cu origine din Marea Britanie, din cele mai mari şapte lanţuri de supermarket-uri britanice, şi anume: ASDA, Aldi, Coop, Morrisons, Sainsbury, Tesco şi Waitrose.
S-a constatat că 24% din probele de carne de pui testate au fost pozitive pentru E. coli ESBL pozitivă*, un tip de rezistenţă la antibioticele moderne de tip cefalosporină, antibiotice deosebit de importante, deoarece sunt utilizate pentru tratarea infecţii grave cu E. coli.
Un număr total de 51% din tulpinile de E. coli izolate din probele de carne de porc şi de pasăre au fost rezistente la antibioticul trimethoprim, care este utilizat pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar inferior (infecții ale vezicii urinare), fiind component al bine cunoscutului Biseptol.
În plus, 19% din tulpinile de E. coli au fost rezistente la gentamicina, un antibiotic foarte important folosit pe scară largă pentru tratarea infecţiilor grave ale tractului urinar superior  (infecții ale rinichiului sau ureterelor).
Aceste constatări sugerează că utilizarea excesivă a antibioticelor în zootehnia intensivă contribuie, prin trecerea lor în lanţul trofic, la creşterea nivelului rezistenţei bacteriene, fiind găsit şi în infecţiile umane cu E. coli. 
În timp ce consumul crescut de antibiotice în medicina umană este de asemenea, un motiv major pentru apariţia rezistenței bacteriene, unii oameni de ştiinţă britanici susţin că aportul fermei este la fel de important pentru rezistenţa bacteriană la antibiotice, că de fapt "Suntem ceea ce mâncăm".
(Prelucrare după un material E.C.D.S.)
*ESBL: Extended Spectrum Beta Lactamase, (betalactamază cu spectru extins). Bacteriile care prezintă aceasta enzimă sunt rezistente la betalactamine, antibiotice din care fac parte penicilinele, cefalosporinele şi aztreonamul. Se cunosc până în prezent două bacterii care prezintă această enzimă: E. Coli şi Klebsiella.

joi, 9 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale; partea a IX a: Ce este de făcut?


Ce ar trebui făcut pentru scoaterea la suprafață a infecțiilor nosocomiale nedeclarate și limitarea lor? Câteva idei:

LABORATORUL:

  1. implementarea de sisteme informatice specifice pentru laboratoarele de microbiologie care să includă alerte de eroare, de rezistență multiplă, sau importantă
  2. implementarea de sisteme informatice de raportare a suspiciunii de infecție nosocomială direct din laborator
  3. obligativitatea de a conduce diagnosticul cât mai aproape de specie și nu cum se întâmplă acum pe genuri.
  4. obligativitatea de a trimite tulpinile insuficient investigate, sau cele M. D. R. către un laborator de referință local, sau național
  5. achiziția de sisteme automate de diagnostic microbiologic pentru toate laboratoarele de spitale județene și municipale, precum și pentru D. S. P. -uri
EPIDEMIOLOGUL:
  1. independență profesională prin scoaterea de sub subordonarea managementului
  2. salarizare prin Program național de prevenire si control al infecțiilor nosocomiale, nu prin bugetul alocat prin contract cu C.A.S.S.
  3. salarizare atractivă: epidemiologii nu fac gărzi, nu-și rotunjesc veniturile prin plăți informale, deci atragerea unor medici spre această profesie trebuie stimulată.
  4. posibilitatea achiziționării de servicii de consultanță epidemiologică de către spitalele care nu au încadrați astfel de specialiști
MEDICUL PRACTICIAN:
  1. să înțeleagă că de competența lui sunt și alte aspecte ale actului medical, nu doar consultarea pacientului și prescrierea tratamentului
  2. să renunțe la compromisurile făcute cu administrația pentru liniștea proprie (ex.: doi pacienți în pat, medicamente lipsă, dezinfectante pe sponci, dotare precară, sufocare prin birocrație etc.).
MANAGEMENTUL:
  1. să fie scos de sub amenințarea criteriului de performanță scăderea numărului de infecții nosocomiale.
  2. să stimuleze identificarea și investigarea suspiciunilor de infecție nosocomială, inclusiv prin investiții în aparatură performantă și specialiști
MINISTERUL SĂNĂTĂȚII:
  1. să revizuiască Ordinului de ministru privind managementul infecțiilor nosocomiale, pe cel privind curățenia, dezinfecția și sterilizarea, normativele de personal, 
  2. să stopeze prin norme desfacerea necontrolată de antibiotice prin farmacii cu circuit deschis și să interzică vânzarea unor antibiotice injectabile și a celor de rezervă în ambulator.
  3. să elaboreze ghiduri de practică în domeniul curățeniei, dezinfecției și sterilizării.
  4. să reorganizeze instituția Inspecției Sanitare de Stat după standardele organismelor care efectuează inspecții: SR EN ISO/CEI 17020: 2012, în așa fel încât să-i ofere independență pentru a garanta imparțialitatea și corectitudinea evaluării.

miercuri, 8 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale; partea a VIII: laboratorul


Ca să avem o infecție este necesar ca unul sau mai mulți agenți patogeni (viruși, microbi, ciuperci, paraziți) să pătrundă în organism și să producă direct, sau prin efectul unor toxine efecte asupra organismului pe care-l invadează. Condiția ca o infecție să fie nosocomială este ca ea să fie contractată într-o unitate sanitară, sau legată nemijlocit de un act medical, sau de îngrijire a unui pacient. Și mai este încă o condiție: să fie pusă în evidență printr-un examen de laborator, mai pe înțelesul tuturor, microbul să fie identificat, printr-o analiză de laborator.
N.B. datorită complexității identificării infecțiilor virale, fungice, parazitare etc. ma voi referici cu precadere la infecțiile date de microbi evidențiabile prin metode microbiologice.
Exista numeroase metode de identificare a unei infecții microbiene, unele rapide care pun diagnosticul în câteva minute (ex. examenul pentru toxinele bacteriei Clostridium difficile), altele ceva mai complicate care durează câteva zile (ex. identificarea bacteriilor din scaun: coprocultura), sau uneori câteva săptămâni (ex. cultivarea din spută a bacilului Koch al tuberculozei). Indiferent de metodă procedurile se evidențiază în acea parte a unității sanitare numită LABORATORUL DE MICROBIO0LOGIE.
Pentru ca un laborator să pună un diagnostic microbiologic corect este nevoie (ca de altfel în oricare alt fel de activitate medicală) de spații adecvate acestei activități, de o dotare tehnică aparte și de personal specializat, de preferință medici microbiologi. Se regăsesc reunite aceste condiții în spitale românești? Posibil în unitățile mari cum ar fi spitalele clinice, cele județene și în alte spitale importante. Improbabil în spitalele mici și mijlocii unde diagnosticul microbiologic al infecțiilor se oprește la izolarea bacteriilor prin cultivare pe medii de cultură, identificare morfologică prin microscopie și cam atât. Identificarea biochimică, serologică, moleculară nu poate fi făcută în majoritatea laboratoarelor din spitalele obișnuite (exceptând cele enumerate mai sus) din lipsă de dotare tehnico-materială, așa că diagnosticul se pune mai ales pe caracterele de cultură ale bacteriei și pe aspectul germenilor la microscop: coci, bacili, spirili, etc. și pe afinitatea lor față de colorația Gram. Și cam atât. Iar paleta de diagnostic se rezumă la: stafilococ, streptococ, pneumococ, E. coli, Klebsiella, piocianic si proteus. Și cam atât. Fără anaerobi, fără microaerofili, fără coci Gram negativi, fără bacilii Gram negativi nefermentativi o adevărată pacoste în infecțiile nosocomiale. 
Iar dotarea tehnică pentru diagnostic rapid și precis este abia la început. În studiul de evaluare al spitalelor din care din păcate nu putem afla ce spitale au fost incluse de minister în eșantionul de 112 unități, doar 75% folosesc sisteme automate de diagnostic microbiologic (Vitek, Microscan, Bactec, Phenix etc.), deși mă îndoiesc că o fac în mod curent la fiecare infecție și nu doar la cazuri selecționate. În activitatea de 30 de ani de epidemiolog am văzut și situații bizare care mai persistă încă în unele laboratoare de microbiologie:

  • medii de cultură îmbogățite prin adausuri aproximative cum ar fi geloză sânge turnată în laborator din geloză și sânge de la pacienți, inclusiv de la cei care primeau tratament antibiotic
  • discuri de antibiograme manufacturate în laborator din sugativă perforată și îmbibată cu soluții de antibiotic
  • camere termostat improvizate și încălzite cu reșou etc.
Alte minusuri în activitatea laboratoarelor de microbiologie sunt:
  • absența unui program informatic dedicat (ex. WhoNet) 
  • absența unei norme de referință de interpretare privind rezistența bacteriană (EUCAST, CLSI)
  • absența tulpinilor microbiene de referință
  • lipsa unor proceduri de autocontrol pertinente sau nerespectarea lor
În aceste condiții medicul curant nu se poate baza pe diagnosticul etiologic care într-un procent important este imprecis: un Gram negativ.... vorba unei colege de breasla spusă la un raport de gardă:
Dragi colegi tocmai am încheiat luna hemofililor și a început cea a klebsielelor că s-a intors laboranta noastră din concediu.
Iar fraza spusă în glumă ascunde o grămadă de adevar: numărul medicilor de laborator specializați în microbiologie este la fel de mic ca și cel al epidemiologilor, cea mai mare parte din personalul cu studii superioare din laboratoarele de bacteriologie fiind chimiști, biologi, sau biochimiști, unii din ei excelenți profesioniști dar rupți de contextul clinic pe care nu-l stăpânesc.


duminică, 5 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale;.Partea a VII a: epidemiologul


Rar mi-a fost să aud din gura unui politician o prostie mai mare decât cea spusă recent de viceprim-ministrul Vasile Dâncu. 
O să spuneți că Dâncu nu mai este politician și că e tehnocrat, dar eu am să vă răspund că: lupul își schimbă părul, nu și năravul. 
Nu poți sta 20 de ani membru P.S.D., 4 ani ministrul informațiilor publice în guvernul Năstase, 4 ani europarlamentar P.S.D. și acum să devii tehnocrat. Vorba Pieței Universității: 
Cine-a stat cinci ani la ruși
Nu poate gândi ca Bush.
Dar să revenim la prostie: într-un interviu recent , după ce-l ridică în slăvi pe ministrul demisionar P. A. Cadariu, Dâncu rezolvă din condei toate problemele sănatății: rectificări de buget, programe de pregătire a personalului și deblocarea unui sistem de finanțare pentru specialități care nu exista în acest moment inclusiv epidemiolog. 
Dâncu, vasăzică Guvernul, va desfășura un program rapid de pregătire a epidemiologilor. Așa ca la școala de șoferi, înveți ceva de pe regulamente, dai sala, apoi dacă treci de sală poți să dai și poligonul, sau poate ieși direct la traseu.
Reamintesc celor care nu știu că epidemiologia este o specialitate medicală obținuta în urma unui concurs de rezidențiat și a unei pregătiri în specialitate pe o durata de 3 ani, pe baza unei curicule elaborate de Ministerul Sănătății.
Minister care habar n-are câți epidemiologi mai lucrează pe plantațiile sale. Cifra de 160 de epidemiologi care ar lucra în spitale  patriei aruncată de ministerul mai sus amintit mi se pare hazardată și aproximativă.
Pe site-ul Societății Române de Epidemiologie sunt înregistrați 141 de membri cotizanți, iar în raportul Ministerului Sănătății numit Evaluarea spitalelor, (de fapt evaluarea serviciilor de prevenire a infecțiilor nosocomiale), în 112 spitale cercetate au fost găsiți 113 epidemiologi, cu o frecvența între 1 și 4. 
Adică sunt spitale cu un epidemiolog și altele care au câte 4. Câte spitale au câte 4 epidemiologi nu ne spune nimeni, dar bănuim că sunt din centre universitare. Cum se împacă numărul de 4 epidemiologi într-un spital cu normativul de personal din anexa nr. I la Ordinul ministrului sănătăţii publice nr. 916/2006 este un mister și probabil o grămadă de pile.
Nu se spune nicăieri câte spitale din cele 425 NU AU NICIUN SINGUR EPIDEMIOLOG!
Părerea mea este că raportul pe care vi l-am anexat mai sus este toaletat, la mine în oraș eu sunt singurul epidemiolog de spital și în celelalte spitale nu exista medici de aceasta specialitate. 
În plus cred că în statisticele M.S. și ale colegiului Medicilor epidemiologi sunt considerați (numărați) și cei care nu practică epidemiologia ci sunt manageri de spital, lucrează la casele de asigurări de sănătate, sau în firme private, unele fără legătură cu epidemiologia. 
Până prin 1995 specialitatea se numea epidemiologie și boli transmisibile și multi infecționiști din generația mea figurează ca fiind și epidemiologi.
Faptul că din lipsa de epidemiologi Ordinul 916/2006 privind aprobarea Normelor referitoare la infecțiile nosocomiale deschide și posibilitatea ca alte specialități medicale să poată coordona un astfel de serviciu, a dus la banalizarea acestei activități importante și la neglijarea ei. Evaluarea M.S. amintită mai sus găsește în compartimentele C.P.C.I.N. (prevenire și combatere infecții nosocomiale) din spitale și alte categorii de medici:

  • 41 medici de laborator
  • 48 alți medici; (chirurg, urolog, ATI, internist, neonatolog, igienă, infecționist, nefrolog, ginecolog, pediatru, radioterapeut, sănătate publică, cardiolog). cu o frecvență între 1 și 7!
Probabil un chirurg între 2 operații, sau un ginecolog între 2 chiuretaje se ocupă (??!!) și de infecțiile nosocomiale, că doar e ca la fotbal, la epidemiologie se pricep toți.
Să recapitulăm:

  1. avem spitale fără epidemiologi. (Majoritatea).
  2. numărul epidemiologilor este insuficient.
  3. plata personalului C.P.C.I.N. se face din fondurile spitalelor obținute în urma prestării de servicii medicale contractate cu casele de asigurări (vorba unei colege de la mine din spital: Ce ne tot freci cu clostridiumul ăsta, până una alta noi cei 10 medici de pe secții ținem pe spinarea noastră tot personalul, inclusiv pe voi).
  4. epidemiologul este subordonat managerului
  5. în 10 ani de la apariția ordinului privind infecțiile nosocomiale nu s-a ținut niciun curs de pregătire profesională pentru personal.
  6. nu se folosește un program informatic unitar de supraveghere a tulpinilor bacteriene, al infecțiilor nosocomiale și al consumului de antibiotice.
  7. nu există reglementată o piață libera a serviciilor de epidemiologie, O.M.S. 916/2006 specificând clar la Anexa 1:

3. Unitățile medico-sanitare care nu pot asigura activitatea de supraveghere şi control al infecțiilor nosocomiale cu personal, vor contracta serviciile specifice acestei structuri cu autoritatea de sănătate publică județeană sau a municipiului Bucureşti, care îşi asumă responsabilitatea profesională ori juridică, după caz, pentru serviciile contractate în prevenirea infecțiilor nosocomiale.
Adică dacă n-ai epidemiolog în spital contractează serviciile cu epidemiologul din Direcția de Sănătate Publică, că în definitiv doar el te poate controla!

sâmbătă, 4 iunie 2016

Infecțiile nosocomiale;.Partea a VI a: de ce nu se raportează?

Sarcina raportării unei infecții nosocomiale revine medicului curant care îngrijește pacientul și nu epidemiologului, (în situația fericită în care acesta există angajat în spital).
De ce nu se înghesuie medicii să raporteze infecțiile nosocomiale?
De frică.
De frica managerilor de spital cărora nu le cade bine să aibă în spitalul pe care îl păstoresc infecții nosocomiale. Câta vreme scăderea numărului de infecții nosocomiale rămâne un criteriu de performanță pentru managerul de spital, nu se vor găsi prea mulți medici care să declare că un pacient s-a îmbolnavit în spital.
De frica lipsei de sprijin juridic din partea admnistrației spitalului.
De frica aparținătorilor bolnavului care l-ar putea întreba: „l-am adus pe tata cu o boală și acum pleacă cu alta?’. O întrebare incomodă mai ales dacă aparținătorul bolnavului a fost „atent” cu medicul curant.
De frica bolnavului pe care și l-ar putea pierde de client. Sau pe care trebuie să-l mai țină în spital peste cât îi dau voie ghidurile, blocând mai mult decât trebuie un pat. Time is money.
De frica birocrației, a documentelor de consemnat, înregistrat și raportat. Din comoditate.
De frica costurilor suplimentare pe care le implică investigația clinică și de laborator și tratamentul antibiotic al infecției nosocomiale.
De frica presei veșnic în cautare de seznațional, care iar putea afecta reputația profesională și cariera. Sau de cea a forurilor de pe internet unde orice neispravit îți poate turna în cap o oală de noapte că n-a fost el mulțumit cum l-ai tratat, față de ce a citit el pe blogul dnei. Olivia Steer, sau pe cel al Oanei Cuzino.
De frica avocaților pacienților, chiar dacă procesele de malpraxis și de rele tratamente sunt încă într-un număr nesemnificativ în tribunale.
Din cauza neclarităților din legislație, a bâlbâielilor din actele normative nsi a lipsei unor criterii clare si precise de incadrare a infecțiilor nosocomiale.
Din cauza „lipsei de spate” din partea laboratorului pe care adesea în multe spitale nu te poți baza: lipsite de acreditare, de personal specializat, de materiale și de reactivi.
Din cauza lipsei unui serviciu sau compartiment S.P.C.I.N. (prevenire și combatere a infecțiilor nosocomiale), bine structurat și independent, de în spital.

Din cauza indiferenței autorităților medicale centrale (minister), sau locale (D.S.P.) față de problematica infecțiilor de acest gen. Programul Național P.C.I.N. este o glumiță, fondul alocat în ultimii 5 ani acestei activități prin program a fost de 1000 de lei pentru spitalul in care lucrez, adică 220 €!!! Iar în ce privește Direcțiile Sanitare cred ca de 10-15 ani n-am mai asistat la o analiză a problemei infecțiilor nosocomiale din județ, iar in raportarile anuale sunt trecute câteva cifre seci raportate de spitale și atât.