Despre poşta în secolul XIX

Căruță de poșta din țările române secolul XIX
Muzeul Poștei Berlin

„Cine vrea să călătorească prin ţara Moldovei fără să aibă propria sa trăsură, nu nimereşte bine. Se găsesc întreadevăr diligenţe, făcute întocmai după cele austriace, între Iasi, Galaţi şi Botosani, dar locurile sunt prinse cu mult înainte; iar pentru comunicațiile cu celelalte părţi ale ţării nu poartă nimeni nici-o grijă. 
Dacă ești silit să faci un drum înlăuntrul țării, nu-ţi rămâne alta decât să alegi între căruţa de poștal, un adevărat chin și birjarul (sau harabagiul) ovreiu. Birjarul ovreiu nu mânä rău, nu face un popas prea lung spre a da grăunțe cailor în zilele de vară, dar de nu va fi noroiul prea mare, el face șase poște de dimineaţă până seara, dar mijlocul întrebuințat pentru călătorie rămâne cu toate acestea foarte barbar...”
Wilhelm de Kotzebue, 1853, Călători ruși în Moldova şi Muntenia, de Gheorghe Bezviconi, ed. Institutului de Istorie Naţională Bucureşti, 1947.