joi, 17 ianuarie 2013

Parcul Carol: glorie şi decădere (I).

Pe o hartă a oraşului Galaţi din 1908 elaborată de George Atanasiu „conductor de lucrări publice”, strada Domnească ţinea de la Piaţa Regală până la Grădina Publică, mai precis în Piaţa Ştefan cel Mare, de unde se continua cu strada Calea Bârladului, până în apropierea liniei de cale ferată, unde cotea brusc spre vest urcând paralel cu linia până în strada Traian.
Locul viran între calea ferată şi stradă era proprietatea unui localnic pe nume Aslan, despre care nu ştim mare lucru, numele fiind frecvent în ţările române şi des întâlnit în genealogia familiilor boiereşti moldovene, dar şi printre negustorii turci şi armeni. Cert este însă faptul că Aslan a cedat terenul comunităţii gălăţene, care a înfiinţat aici un parc, probabil după 1908, fiindcă el nu apare în planul lui Atanasiu.
În 1914 în parc se montează un monument dedicat eroilor români căzuţi în luptele cu polonezii de la Constanglia din 3/15 iulie 1863 despre care am scris aici. După cum se observă din singura fotografie a monumentului existentă, pe o coloana din marmura albă de 9 metri se afla amplasată o acvilă cu aripile larg desfăcute care ţinea în cioc o cruce. Lucrarea fusese comandată de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza unui sculptor gălăţean Vasile Scutari, contra sumei de 1200 de galbeni, dar abdicarea lui Cuza a făcut să se tergiverseze amplasare monumentului.
Monumentul Costanglia
din Parcul Carol din Galaţi
Numele de Vasile Scutari este trecut în toate documentele întâlnite de mine, deşi de fapt este vorba de grecul Vassilios Scutaris, autor a numeroase monumente funerare ale membrilor comunităţii greceşti din Moldova, în special Iaşi şi Galaţi, dar şi a monumentului funerar al lui Vasile N. Cantacuzino din curtea Bisericii din Hoiseşti, judetul Iaşi, precum şi a bustului poetului, avocatului, politicianului ieşean Ioan Ianov, amplasat în fata Teatrului National din Iaşi. Vassilios a lucrat o perioadă la Galaţi, apoi îl găsim semnat pe numeroase monumente funerare din Iaşi, probabil se mutase acolo unde avea atelier fratele său Salvador (1880-1932). Acesta din urmă este autorul unui monument al eroilor din Marele Război, amplasat în curtea Bisericii Sfinţii Apostoli din satul Păun, comuna Gârbova, judeţul Iaşi, ridicat in memoria soldaţilor Regimentului 5 Vânători.
Fraţii Scutaris, Vassilios şi Salvador erau originari din Tinos, o insula din Marea Egee, din arhipelagul Cicladelor, loc de origine al multor artişti greci, specializaţi în sculptura în marmură, care la sfârşitul secolului al XIX-lea au venit în România, unde găseau de lucru cu uşurinţă. Astfel semnătura lui Vasile Scutaris este regăsită pe multe monumente funerare din Galaţi, Brăila, Tulcea şi Iaşi, cea a lui Salvador mai mult în zona Iaşi, Renieris apare semnat pe multe monumente din Galaţi, Brăila şi Tulcea, Colios (Kolios) semnează lucări la Galaţi, Constanţa şi Mangalia, Laludis, Lampaditis si Valaquas la Bucureşti.
Scutaris (şi nu Scutaru, cum scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi), mai are o lucrare în Galaţi ridicată în cinstea eroilor Corpului de Armată nr. 14, căzuti în Războiul de Independenţă din 1877-1878, care se află amplasat în curtea Şcolii Generale nr. 2 de pe strada Regiment 11 Siret. Cred că Scutaris este şi autorul unui monument pe care-l cunosc din copilărie, atunci când împreună cu prietenul meu Adrian, mergea la cimitirul Eternitatea, la mormântul bunicului său Barba Ianis, situat în sectorul eroilor greci. 
Monumentul eroilor greci
din Cimitirul Eternitatea din Galaţi
Botezat de acelaşi "site de cultură” al Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi: „Monumentul grecilor”, obeliscul ridicat în memoria eroilor greci care s-au jertfit în primul război mondial, seamănă leit cu Monumentul Costanglia. Acelaşi soclu paralelipipedic, aceiaşi coloană din marmură albă de Penteli, din care s-au lucrat coloanele templelor de pe  Acropole, aceeaşi acvilă în vârful coloanei, tipar pe care-l găsim aproape la fel şi pe Monumentul eroilor din 1916-1918 din Tg. Bujor, unde coloana este însă paralelipipedică.
Monumentul eroilor greci nu este semnat. Poate a fost, poate nu. Lucrarea pare a fi fost renovată destul de recent, în sensul curăţării marmurii care este de un alb strălucitor. Poate semnătura autorului a dispărut cu acea ocazie. Semnificativă este însă asemănarea cu Monumentul Costanglia, care ma face să presupun ca este aceeaşi mâna de artist grec, căci marmura era apanajul sculptorilor greci, aşa cum granitul era al celor italieni (Vinante, Peppi, Rocco, Vicenzo Fattorini, etc.).
Monumentul funerar Iancu Michailidi
autor V. Scutari
Cimitirul Eternitatea Galaţi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu