Ministrul Voiculescu faţă în faţă cu reacţiunea

Un proverb românesc spune; apa trece pietrele rămân. Este multă înţelepciune în acest proverb, dar din nefericire ne defineşte şi pe noi ca naţiune.

Indiferent de culoarea politică a miniştrilor care trec prin guvern, în spatele lor o invincibile armada de funcţionari căţăraţi prin birouri şi baricadaţi cu teancuri de dosare aşteaptă schimabrea schimbării. Alte partide, alţi miniştri,  noi de aicea nu plecam, nu plecam acasă!

Ce se întâmplă acum la Ministerul Sănătăţii este reprezentativ pentru toate ministerele. Aceiaşi funcţionari care au împins sub pixul miniştrilor acte la semnat care au produs aiureala actuală din sănătate sunt în continuare la butoane, gata să producă alte norme şi legi după acelaşi tipar cunoscut: luăm o lege de afară, o traducem şi le-o dăm pe gât românilor, că tot n-o s-o aplice nimeni, că toată lumea ştie ca n-o să păţeasca nimic dac-o ignoră.

Să mă refer la ce ştiu mai bine, la legislaţia privind infecţiile nosocomiale, (deşi anii numeroşi petrecuţi în administraţia sanitară mi-ar permite să mă refer şi la alte acte normative).

După scandalul Colectiv+Hexipharma = love toata lumea a înţeles că trebuie schimbat ceva în sistemul de prevenire, identificare şi control al infecţiilor nosocomiale, rebotezate acum pompos: infecţii asociate asistenţei medicale, o traducere mot-a-mot din saxonul Health-association infection. Drept urmare la începutul lunii octombrie apărea Ordinul Ministrului sănătăţii 1101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale în unităţile sanitare.

În esenţă noul Ordin impune ca fiecare spital să-şi organizeze:

1.     un serviciu de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale, din care să facă parte obligatoriu un medic epidemiolog şi un medic de boli infecţioase care să coordoneze politica de antibioticoterapie a celorlaţi medici din spital.

2.     În toate unităţile sanitare cu paturi se va înfiinţa Comitetul de prevenire a infecţiilor asociate asistenţei medicale, din care vor face parte pe lânga epidemiolog şi infecţionist si alte categorii de personal (şefi de secţie, director medical si de îngrijiri, bacteriolog, farmacist, etc.)

3.     şeful serviciului sau al compartimentului de supraveghere, prevenire şi limitare a infecţiilor asociate asistenţei medicale, este inclus în Comitetul director al spitalului şi este direct subordonat managerului unităţii.

Dacă luăm la analizat numai aceste 3 modificări constatăm că cel care a stat şi a compus Ordinul de Ministru trăieşte în altă ţară dacă nu chiar pe altă planetă:

1.     am scris nu de mult că în România există cu ceva mai mult de 100 de epidemiologi, majoritatea dintre ei lucrând în D.S.P.-uri, institute de cercetare etc. Cum asiguri la 425 de spitale cel puţin un epidemiolog?

2.     am aceeaşi întrebare pentru medicul infecţionist: cine crede din minister că doctorii specialişti în boli infecţioase vor abandona bolnavii şi beneficiile de pe urma lor pentru a veni să-şi toace nervii cu alţi medici pe probleme de abuz de antibiotice?

3.     Dacă tot s-a înfiinţat un Comitetul de prevenire a infecţiilor, atunci ar fi fost normal ca legiuitorul să-i dea şi niscava atribuţii, care nu se regăsesc nicăieri în actul administrativ. 
Iar subordonarea faţă de manager ucide din faşă orice independenţă a personalului menit să se lupte cu admnistraţia spitalului pentru condiţii mai bune de îngrijire, dotare cu materiale de curăţenie şi de dezinfectie.

          Aşadar un alt Ordin de Ministru aruncat pe piaţă fără acoperire în viaţa reală, care ignora alte feluri de infecţii contractate în sectorul medical din afara celor din spitale, dar care deschide larg uşa firmelor private care vor oferi servicii de consultanţă la sume substanţiale, care din păcate nu pot ajunge la amârâţii care trudesc acum prin C.P.C.I.N-uri.