Explicaţii:
În scaunul bolnavului numărul de vibrioni este semnificativ, dar la cei trataţi anterior cu antibiotice, la contacţi, purtatori şi convalescenţi este necesară o îmbogăţire cu apă peptonată alcalină, timp de 6 ore la 37 de grade. La fel se procedează şi când vibrionul holeric se caută în apele naturale, sau în apele uzate prin metoda "ciorapilor" lăsaţi în curentul apei. Introducerea a două linguriţe de sare (Clorură de sodiu) în sticla de recoltă are rolul de a elimina din apa colectată bacteriile concurente şi de a prezerva vibrionii holerici. În cursul epidemiei de holeră din satul Frumuşiţa din anul 1995, în calitate de medic de gardă la Sanepid am plecat în focarul de holeră din comună şi printre altele am luat câteva sticle pentru recoltat apa. Nu ştiam cum se face recolta pentru vibrionul holeric decât în teorie, cei care recoltau de obicei apa şi care o făcuseră şi de data asta erau igieniştii din alt compartiment, aşa că m-am consultat cu o doamna asistentă din laborator şi am pus sare în sticla de recoltă. Surpriza a fost că recoltând din aceiaşi apă, de la mine din sticlă a crescut vibrionul holeric, iar din sticlele igieniştilor nu, ei utilizănd pentru recolta sticlele pe care le aveau la ei mereu, dar fără să le adauge sare. De altfel cred că a fost singurul vibrion holeric izolat vreodată din apă la Galaţi, au mai existat în acei ani izolări de vibrioni NAG, dar nu de holeric "pur sânge".
Despre epidemia de la Frumuşiţa am sa revin ca a avut unele aspecte interesante, uneori chiar tragi-comice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu