 |
| Ivan Mazepa |
În 1683 turcii ajungeau la porţile Vienei,
punctul maxim atins de expansiunea otomane în Europa. Îngroziţi de perspectiva de a
avea soarta Romei hăbucite de oştile lui Atilla, liderii creştinătăţii au
hotărât să se alieze pentru a face faţă agresiunii otomane. Iniţial din Liga Sfântă făceau parte Statul Papal, Veneţia,
Genova, Florenţa, Spania şi ţările române, dar ulterior li s-au adăugat Polonia
şi Austria. Pentru a lovi în Imperiul Otoman prin deschiderea unui al doilea
front, dar şi pentru a-şi extinde teritoriile spre sud, Petru cel Mare
declanşează în 1695 o serie de campanii cunoscute sub numele de Campaniile din Azov,
trimiţând împotriva cetăţii turceşti Azov, care prin amplasarea strategică bloca accesul rusilor spre Marea Neagra şi spre
Marea de Azov, cele mai bune regimente ruseşti şi pe cazacii ucrainieni.
În acelaşi timp altă armată se va deplasa spre cursul inferor al Niprului
pentru a ataca Hanatul Crimeii, (tătarii din Crimea, supusi si aliaţi ai sultanului). Campania s-a terminat indecis, turcii având
sprijinul flotei otomane în timpul asediului. Anul următor Petru trimite asupra
Azovului atât flota rusească construită în mare viteză cât şi unităţile de elită ale cazacilor şi ale cavaleriei ruseşti şi cetatea Azovului este cucerită. Pentru
meritele din timpul campaniilor din Azov, Ivan Mazepa va primi din partea lui
Petru cel Mare cea mai înaltă distincţie a Rusiei, Ordinul Sfântul Andrei, precum si titulatura de Consilier privat al ţarului şi cel de Prinţ al Ucrainei.
La puţină vreme dupa campaniile din sud, Petru
cel Mare va declanşa alături de Polonia, Danemarca şi Prusia ofensiva contra
Suediei, care avea cucerite de la ruşi provinciile Karelia şi Ingria, declanşând ceea ce se
va numi în istorie Marele Război Nordic. Început cu mare speranţe pentru ruşi, războiul capătă o turnură dramatică după ce din câteva expediţii Suedia scoate
din luptă Danemarca şi apoi intră în Polonia, ameninţând Ucraina. Văzând în tânarul
regele Carol al XII lea al Suediei, un posibil aliat în lupta sa pentru
obţinerea independenţei Ucrainei, Mazepa îl va contacta prin diverşi curieri (principesa
Dolski, o rudă a regelui Poloniei Stanislav I Leszczynski) în vederea stabilirii
unei alianţe. Din păcate pentru el nu toţi cazacii sunt de părere că protecţia
Suediei ar fi mai bună decăt cea a Rusiei, sau cum ne spune Ion Neculce: cazacii iar au început a se împărăche, a
fugi de la Mazeppa z-a să duce la moscali a să s-închina.
Din 15000 de
cazaci, doar 3000 vor trece de partea lui Mazepa, restul vor trece de partea ţarului.
Furia lui Petru cel Mare este uriaşă. El îi va retrage lui Ivan Mazepa toate
titlurile şi va cere bisericii ruse să-l afurisească. Concomitent va trimite
armata sa să radă de pe suprafaţa pământului capitala lui Mazepa, oraşul
Baturin, exterminându-i toţi locuitorii. Cazacii zaporojeni
rămaşi loiali lui Mazepa vor fi vânaţi şi ucişi fără milă de hatmanul numit în
locul său de ruşi şi de armata rusă. Cei mai puţin vinovaţi şi familiile lor vor lua
calea Siberiei. Bătălia finală între armata suedeză şi cea rusă se va da la
Poltava în 8 iulie 1709 şi ea va pecetlui soarta Ucrainei pentru aproape 300 de
ani. Rănit destul de grav regele Carol al XII -lea va fi scos din luptă, iar
generalii lui nu vor putea face faţă asaltului trupelor ruseşti. Mazepa cu
cazacii fideli lui şi cu trupele suedeze scăpate din masacru se vor retrage în
sudul Ucrainei pentru a se pune sub protecţia otomanilor lui Iusuf-paşa, comandantul garnizoanei turceşti de la Bender (Moldova de astăzi).
Pentru regele Suediei va începe calvarul
exilului la turci, iniţial în Benderul Moldovei, mai apoi în Constantinopole, care
va dura până în 1714 când trecând prin Valahia şi Transilvania va ajunge înapoi
în patria lui dezmembrată de învingători. Cât despre Mazepa nu se ştie decât că
a murit la scurt timp după ce a ajuns la Tighina târgul basarabean numit de
turci Bender (bender: port fluvial), mai
precis într-o suburbie a acestuia, în satul Varniţa, la 21 septembrie 1709.
 |
| Carol al XII lea şi Ivan Stepanovici Mazepa contemplând dezastrul de la Poltava. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu