duminică, 4 mai 2014

Dinogetia II

Cercetările arheologice efectuate în numeroase campanii anuale au dus la descoperirea unei părți modeste din perimetrul cetății. Cea mai recentă campanie din 2012 desfășurată sub conducerea arheologului Alexandru Barnea a adus date în plus privind evoluția cetății. Astfel sub un strat vegetal de 30 cm de culoare neagră, în care se găsesc amestecate numeroase oase și resturi de ceramică, se găsește un strat de cenușă de 40 cm rezultată din incendiile devastatoare din Evul Mediu timpuriu, cînd hoardele migratoare au pustiit cetatea. Și în acest strat sunt numeroase resturi ceramice și oase de animale. Din ce am găsit eu în periegheza săpată de arheologi în ambele straturi superficiale oasele sunt de ovine-caprine și foarte rar de vită. 

Urmează stratul cu resturi de elemente ceramice romane și bizantine, pietre fasonate din construcțiile romane, care a fost nivelat la reconstrucția cetății de către bizantini, cu o grosime variabilă de pînă la 1 metru. Pe acest strat se descoperă an de an bordee de locuire cu pereți din piatră și lut, construiți pe o structură de lemn formată din stîlpi și bîrne. Sub acest strat este stratul de bază roman, format din pietre provenite de la construcții, țigle și spărturi de tuburi de apeducte, resturi de ceramică decorată. 

După cum vedem din schița săpăturilor arheologice, investigațtia s-a orientat în special asupra edificiilor mai importante din cetate: locuința comandantului, praetorium, biserica paleocreștină din secolele V-VI, sau biserica bizantină din secolele XI-XII. Dinogetia mai are multe taine ascunse și va oferi surprize mari în viitor. Din pacate teritoriul foarte mare al rezervației este lăsat în admnistrarea unui sigur om, fiul primului paznic al cetății, care face și el ce poate, adică puțin. Buruienile cît casa, pănășița de baltă care crește mai repede decît poate fi tăiată, ploile și zăpezile abundente din ultimii ani au dus la degradarea sitului. Odată acoperite cu un șopron metalic care le proteja de intemperii, termele sunt acum în bătaia ploii. Țară săracă, România nu-și poate proteja corespunzător patrimoniul și nici nu poate să-l conserve. Mai bine asfaltăm și facem săli de sport în sate unde nu are cine să le folosescă, decât să ne protejăm istoria, mai veche decât a multor popoare europene.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu