sâmbătă, 3 mai 2014

Dinogetia

Dinogetia astăzi.
La 11 km de Galați pe o grădiște între două brațe ale vechii albii a Dunării se află situată cetatea Dinogetia. Cunoscută încă din antichitate localitatea figurează pe hărțile întocmite în Evul Mediu după Geografia lui Ptolemeu capitolul III/8, Dacia:
Dacia este mărginită mai întăi la nord cu o parte a Sarmației europene, de la munții Carpates până la marginea fluviului Tyras, la apus cu Iazygii strămutați pe râul Tibiscus, iar la sud cu o parte a fluviului Danubius care de la cotul râului Tibiscus pâna la Axiopolis așa se numește, după care până la Pont și la guri se numește Istros. Poziția acestei părți este:... dinspre răsărit până la cotul de lângă oraşul Dinogeteia, şi încă cu fluviul Hierasos, care la Dinegeteia pornind din Istru se îndreaptă către nord. (Traducere Sorin Olteanu).
Dacia după Ptolemeu.
Textul lui Ptolemeu a făcut ca unii istorici să considere că Dinogetia a fost inițial localizată la Barboși și ulterior după retragerea romană din capul de pod gălățean, mutată pe actuala locație. Probabil că fortificația romană s-a ridicat pe locul unei dave dacice, numele Dinogetia având rezonanță dacică (duno-getae, dino-getae,  poate geții de la Dunăre sau geții groaznici, uriași,  înfricoșători, din grecescul dino  care are această semnificație). Ipoteza este susținută și de faptul că localitatea nu figurează pe Tabula Peutingeriana, alcătuită probabil după un vechi itinerariu roman din secolul II sau III, în timp ce sursele lui Ptolemeu par a fi mai vechi, probabil din vremea lui Augustus.
Cetatea Dinogeția în Romania digitală.
Amplasată strategic între Noviodunum și Arrubium pe malul Dunării, care atunci curgea pe la poalele popinei pe care este amplasată, cetatea a jucat un rol important strategic în protejarea civilizațtie romane față de invaziile barbare. În epoca sa de glorie romană cetatea a fost sediul mai multor garnizoane, după cum atestă carămizile descoperite în ruinele ei, printre care Legio I Iovia Scythica și Legio II Herculia, provenite din orașele învecinate Noviodunum și Troesmis. Cât de ridicat era nivelul de civilizație în această cetate o dovedește descoperirea locuinței comandantului roman care era încăpătoare, asemănătoare celor de la Roma, inclusiv având în structra sa un atrium, grădină interioară pavată cu cărămizi și decorată cu coloane care susțineau acoperișul casei. În plus spre estul cetății sunt vizibile ruinele termelor romane alcătuite după moda din capitală cu încăperi cu destinațtie specială: gymnasteriu, apodyterium, frigidarium, caldarium, trepidarium, laconicum,  adică: sala de gimnastică, vestiar, băi cu apă rece, băi cu apă caldă, baie de abur, baie de apă fierbinte.
Planul băilor romane.


Ruinele termelor romane.
Epoca de aur a cetății apune o dată cu invazia barbarilor. Mai întăi hunii în jurul anului 375. Cetatea va fi refăcută de împărații bizantini Flavius Anastasius și Flavus Iustinus, cel din urmă născut în părțile Daciei, mai cunoscut ca fiind cel care din dragoste s-a căsătorit cu o actriță (Theodora), ignorând normele vremii care-l obligau să ia doar o patriciană.
Planul cetății cu localizarea termelor.
Distrusă de atacul kutrigurilor neam nomad huno-bulgar (kazarigi, kotzageregi etc.) cetatea se va scufunda în anonimat. Aluviunile aduse de Siret fac ca cetatea altădată port la Dunăre să rămînă departe de apă, iar importanța ei strategică să scadă.
La mijlocul secolului X, bizantinii în urma unor războaie crunte alungă slavii cneazului Sviatoslav al Kievului peste Dunăre și trec la refacerea provinciei dunărene. Este refăcută cetatea Dinogetia ca de altfel toate cetățile romane de pe limes. Din această perioadă datează zidurile de piatră și de cărămidă și bastioanele în forma literei U, care dau forma definitivă a ruinelor actuale. Sunt construite biserici care dau ulterior numele locației: Bisericuța.
 Printre elementele descoperite aici, în afara ceramicii bizantine de import pictate, ies în evidență crucile de diferite forme și materiale unele din ele adevărate capodopere cum ar fi engolpionul  din aur cu pietre semiprețioase care denotă că purtătorul unui astfel de obiect care ascundea în interiorul lui relicve creștine avea un rang important în biserica bizantină. Această cruciuliță alături de alte bijuterii descoperite aici face parte din tezaurul Muzeului Național de Istorie din București, unde pot fi văzute. 
Engolpionul de aur de la Dinogetia.
Moneda de aur a BCR cu valoare de 10 lei
reprezentănd Crucea de la Gargăn Dinogetia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu