Atentat la piața copiilor

Am făcut în ultimii ani o obsesie pentru târgurile de Crăciun. Când m-a apucat, nu era zare de astfel de târg în toată România, așa că le-am descoperit cu bucurie în Austria, Germania, Belgia și le-am dedicat numeroase pagini pe blogurile mele. Pe urmă l-am admirat pe cel de la Sibiu și de la care am fost nelipsit în ultimii ani. Cred cu tărie că atmosferă mai frumoasă în preajma sărbătorilor de iarnă, nu există nicăieri decât în târgurile de Crăciun. Mirosul crengilor de brad împletite în ghirlande, amestecat cu parfumul vinului fiert și cel al vaniliei din zaharicalelor vândute pe platouri aburinde, dârele de arome care te conduc spre grătarele cu bratwurști, luminile sclipitoare  ale miilor de steluțe din decorațiuni, podoabele de pus în brad de toate culorile și formele posibile, de la cele Made in China, la cele exclusiviste ale lui Kate Wolfhart, costumele pitoresti ale comercianților și tufele de vâsc atârnate de plafoanele căsuțelor de brad pline cu bunătăți, personajele biblice din Weihnachkrippe, atent cioplite în lemn, peste care se revarsă sunetele flașnetelor și colindele cântate de grupuri de copii, sau coruri de adulți, nu pot fi descrise în cuvinte și nu pot fi găsite nicăieri în altă decât într-un târg de Crăciun. O astfel de plimbare prin ploaie de mirosuri, culori și sunete este o întoarcere în copilărie. Din nou, indiferent de vârstă freamăți atunci când regăsești pe tarabe jucăria copilăriei tale pe care meșterii populari mai conservatori din fire, n-au vrut s-o abandoneze și o reproduc cu sfințenie an de an, sau prăjitura bunicii învățată de pe o rețetă de la călugărițele de la Notre Dame de Sion și uitată de toți o dată cu bunica. Nu poți să nu te bucuri când personajele copilăriei dau năvală în jurul tău, indiferent dacă e vorba de Pinocchio, Motanul încălțat, Cenușăreasa, Albă ca Zăpada și trupa ei de pitici, Alice venită tocmai din Țara Minunilor, în contrast cu lumea supermarketurilor dominată de Spiderman, Darth Vader, Yoda, hobbiți și dinozauri. 

Dar farmecul târgurilor de Crăciun este dat și de oamenii care le vizitează, de bucuria de pe chipurile copiilor și de pe cele ale bunicilor, de localnicii eleganți care vin direct din biserică, în piață, în drumul lor spre concertele de gospel, sau spre restaurantele primitoare. O piață de Crăciun departe de a fi o manifestare religioasă, (exprimată poate doar de scenele cu peștera Nativității și de clopotele bisericilor în jurul cărora se instalează), este o bucurie a regăsirii inocenței copilăriei trecute și iremediabil pierdute și o manifestare a vitalității unei comunități care-și conservă tradițiile, credințele și poveștile legate de cea mai frumoasă sărbătoare din an, Nașterea Mântuitorului.

Așa că atacul asupra târgului de Crăciun de la Berlin nu este un atac al unei religii asupra alteia, în luptă nu sunt creștini și musulmani, nici cruciați și sarazini. Atacul asupra pieței de Crăciun este un atac al barbariei asupra copilăriei, asupra tradițiilor și culturii europene și a valorilor ei. Iar rezultatul este previzibil: de la malurile Atlanticului la Urali naționalismul și extrema dreaptă triumfă peste tot, fie că poarta numele Trump, Le Pen, Orban sau Putin. 

Peste târgurile de Crăciun europene se așterne în loc de Stille Nacht, Nacht und Nebel.

The new nationalism, desen de David Parkins pe coperta
revistei The Economist 19 noiembrie 2016

N.B. Dacă în Germania de nord se preferă denumirea de "Weihnachtsmarkt" (Wiehnacht = Crăciun + markt = Piață), în parțile sudice și în Austria denumirea consacrată este "Christkindlmarkt" ori "Christkindelsmarkt", cuvânt provenit din Christ + kinder (copii) + markt (piață).