marți, 19 octombrie 2010

Valul lui Athanaric din judetul Galati

Athanaric sau Atanaric a fost "Judex potentissimus" (conducatorul) gotilor thervingi, mai cunoscuti sub numele de vizigoti, ramura vestica agotilor care au migrat in secolul III d. H. inspre gurile Dunarii din nordul Europei, intrand in conflict cu Imperiul Roman. Athanaric s-a amestecat in luptele intrene ale Imperiului, fiind invins de imparatul Fluvius Valens care a intreprins mai multe expeditii impotriva lui. In prima dintre ele din 367 d.H., imparatul isi trece toata armata la nord de Dunare pe un pod de construit la Daphne, o localitate asimilata unora cu Sucidava, urmarind armata gotilor care se retrage pana in Carpatii de curbura. Anul urmator imparatul stationeaza in Moesia, in apropierea Dunarii unde-si reface armata, pentru ca in 369 sa treaca din nou fluviul pe un pod de vase la Noviodunum (Isaccea de astazi) si in cateva batalii scurte sa ingenuncheze trupele lui Athanaric. Regele vizigot va cere pace, care va fi consemnata intr-un tratat semnat de ambii suverani pe o nava in mijlocul fluviului. Athanaric va fi de acum incolo, aliatul de peste limes al romanilor impotriva altor atacuri barbare, dar nu pentru mult timp. La granitele imperiului ajung hoardele de huni, iar gotii fug din calea lor cautand protectie la sud de Dunare in Imperiul Roman, unde vor lupta ca mercenari, integrandu-se in timp in populatiile locale, iar altii se retrag in muntii Daciei (Caucaland). Lui Athanaric i s-a atribuit Tezaurul de la Pietroasele, desi nu exista nici o dovada ca aceste piese ar fi aprtinut regelui got mort in 381 d. H.
De ce ar fi construit Athanaric valul de pamant care ii poarta numele? Daca ne luam dupa directia in care se gaseste santul de aparare, orientat spre sud, vom considera ca cei care l-au construit se aparau cu acesta fortificatie de invadatori care veneau de la sud, dinspre Dunare. Ori in antichitate singura putere care putea veni dinspre sud in expeditii militare a fost Imperiul Roman. (Excludem din start alte expeditii care au avut loc inainte de aparitia tehnicii militare romane a fortificatiilor cum ar fi expeditiile lui Darius, sau cea a lui Alexandru cel Mare).
Am putea insa sa identificam aceste fortificatii ca fiind construite pentru protejarea populatiilor de atacul hunilor veniti dinspre Marea Caspica si Volga prin nordul Marii Negre. Desi rutele clasice de invazie ale hunilor sunt figurate pe harti prin nordul Daciei, este foarte probabil ca parti din cavaleria hunilor sa fi ajuns in sudul Moldovei, drum logic daca ne gandim la stepele pe care le aveau de strabatut si la faptul ca drumul era cel mai scurt la nord de Marea Neagra. Cert este ca toate capetele de pod romane de la nord de Dunare sunt pustiite si dispar pentru cateva veacuri, vizigotii sunt imprastiati si cer protectie Romei, iar pentru populatia autohtona incepe o perioada de cosmar a navalirilor popoarelor migratoare. 
Valul incepe la Prut in localitatea Stoicani si trece apoi urmand liniile reliefului destul de aproximativ prin satele Fantanele, Scanteiesti, Cuca, urcand apoi la nord de satul Oasele apartinand de comuna Rediu si la sud de Baleni si la nord de Cudalbi si de Valea Marului, trece intre Corod si Matca spre Tiganesti si se continua peste apa Barladului prin Frunzeasca, Tepu, valea raului Tecucel, Vizuresti, Brahasesti, Toflea si se termina la livada din Ploscuteni in judetul Vrancea, pe malul Siretului. in lungime de 90 de km, valul a necesitat excavatii de peste un milion si jumatate de metri cubi de pamant, iar la inaugurare avea palisade de lemn si gropi capcane orientate in partea sudica destul de adanci. Latimea santului avea peste 2,5 metri si probabil in anumite perioade ale anului era plin cu apa de ploaie sau din topirea zapezilor.
Desi exista multe teorii cu privire la autorii acestei lucrari atribuite cand gotilor, cand romanilor, n-am fost convins de niciuna. Nu cred in teoria istoricului galatean Costin Croitoru (vezi aici) cum ca acest val a fost construit de romani in timpul Daciei (106- 273) pentru a proteja Dacia de accesul barbarilor, pare ilogic sa construiesti doua valuri de aparare la cativa kilometri distanta unul fata de celalalt, dar cu santuri de aparare opuse. Asa cum nu cred nici ca gotii au putut construi un sant de atatia kilometri, in absenta unei organizari si a unei logistici asigurate impecabil.
Schita a valului lui Athanaric

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu