Istoria spitalelor din Galati: Spitalul Epitropiei Sf. Spiridon

In "Istoria orasului Galati de la origini si pana la 1918", istoricul si cercetatorul Paul Paltanea mentioneaza ca prima atestare documentara a unui spital in Galati dateaza din 1837, cand doctorul N. Chiriacopol, in calitatea sa de medic al orasului adresandu-se autoritatilor locale mentioneaza functionarea spitalului pentru bolnavi saraci cu opt paturi, aflate in grija sa si a ajutorului sau, doctorul Gheorghe Condos. Spitalul isi incepuse activitatea la 22.12.1836 in casele parasite ale unui "birnic", (evazionist fiscal din acea vreme), care fugise peste Dunare sa scape de datorii. Bolnavii internati acolo, dupa acelasi Paul Paltanea sufereau de "junghiu" (pneumonie), "lingoare" (febra tifoida), scorbut, "trepad" (diaree), "trohna" (gripa, raceala), "frenta" (boala frantuzeasca, sifilis).
In vederea construirii unui spital nou, in acelasi an 1837 se constituie o epitropie (eforie) pentru ridicarea unui spital, care va aduna prin subscriptie publica bani si materiale de constructie. Prin trecerea spitalului sub conducerea epitropiei Sf. Spiridon din Iasi se decide mutarea spitalului in apropierea bisericlor Sf. Spiridon sau Mavramol. Cum in ambele locuri nu exista spatiu pentru amplasarea unei astfel de institutii, in 1838 a inceput construirea spitalului pe un teren "quadrant de 180 de stanjeni din mosia targului (domeniul public al targului) situat in Mahalaua Postei intre vii". Mahalaua Postei era locul unde se schimbau caii de postalion in acea perioada si stim tot de la Paul Paltanea ca "mosia targului" era vecina cu "mosia domneasca". Terenul fusese donat de Domnitorul Constantin Mihai Racovita Manastirii Sf. Spiridon din Iasi in 1757 prin hrisov domnesc si se intindea de la schela portului pana la Brates si la apus "pana suptu mal asupra Galatilor, in lungul locului pana la gura scursurii la Dunare", probabil pana la actuala strada Cosbuc.
In volumul "Primul spital civil din Galati", doctorul Chiril Baranetchi fost decenii in sir director al Spitalului TBC Galati, localizeaza Spitalul Spiridoniei intre strazile Lascar Catargiu (Garii), Dr. Carnabel (Spitalului), Mavramol (Balcescu) si str. Rubinelor, in amplasamentul ocupat in prezent de Facultatea de chimie alimentara.
Pentru proiectarea edificiului se face apel la arhitectul francez Thillaye de la Cros care construia in orasul vecin, Braila. Dupa trei ani de lucrari ingreunate de lipsa de finantare, rezolvata intr-un tarziu de interventia domnului Moldovei, Mihail Sturza, la 1 septembrie 1841 se deschide primul spital din Galati cu 24 de paturi, care va ajunge mai apoi la 40 de paturi.
Construit dupa principii arhitectonice de inceput de secol XIX, functionalitatea spitalului a fost criticata 20 de ani mai tarziu de medicul primar dr. Serfioti care a vazut numeroasele erori de proiectare care-l faceau sa semene mai degraba cu o puscarie sau cu o casa de alienati, decat cu un spital si in consecinta a solicitat demararea construirii unui alt spital. Spitalul asa cum era, a primit in 1862 vizita Doamnei Elena Cuza, care a propus infiintarea unei sectii de 92 de paturi cu destinatia de maternitate si sectie de copii. Degradat de timp si de lipsa cronica de finantare, spitalul ajunge aproape o ruina in 1870, cand se pune problema ridicarii unui alt edificiu. 
In anul 1889 se va construi un alt spital de 60 de paturi pe str. Beldiman (Stiintei), in actualul amplasament al Spitalului de Pneumoftiziologie, compus din doua saloane a 30 de paturi si cateva rezerve care erau folosite drept locuinta de personalul medical.
Intr-o harta a orașului Galați din 1908, lucrată de George Atanasiu, "conductor de lucrari publice", se observâ spitalul de pe strada Beldiman ca fiind format din 3 corpuri de clădire cer nu se pot identifica în structura actuală a spitalului și care sunt separate între ele.
O imagine mai exactă ne-o dă Planul Spitalului Epitropiei Sf. Spiridon din 11 decembrie 1923 și fotografiile descoperite de dl. Ion Casu și publicate pe pagina Galațiul de odinioară.

Putem vedea structura spitalului formată din aripa administrativă, pe care se atașează în unghi drept un coridor lung din care se deschid pavilioane laterale in forma literei F inversat. În plus sunt desenate amplasamentele cabinei portarului, garajul (sau poate grajdul), o locuință și alte câteva acareturi în care identific spălătoria, depozitul de alimente, vechea stație de oxigen a spitalului și o magazie.
În urma acestor descoperiri putem trasa evoluția spitalului din 1889 până astăzi. Inițial două saloane a câte 30 paturi situate în spatele clâdirii administrației, la care s-au adăugat după Marele Război (în care s-a distrus probabil corpul din spate dreapta administrației) sălile de operații, holul de legătură și un nou pavilion (actualul B unde există Medicala nr. 1), elemente care apar pe harta din 1923.
Amprenta clădirii dispărute este încă vizibilă după 100 de ani.