miercuri, 3 aprilie 2013

Icoana făcătoare de minuni din Biserica Sfânta Vineri din Galaţi.

Ethel Greening Pantazzi
În 1909 venea în oraşul de la Dunăre o canadiancă, pe nume Ethel Greening Pantazzi, care-şi însoţea soţul Bazil Pantazzi, comandor şi director al Afacerilor Navale, aflat în misiune în România. 
Ethel va petrece 10 ani cu mici întreruperi aici la Dunărea de jos, iar la plecarea sa din România, jurnalul său va fi transpus într-o carte foarte valoroasă pentru istoria locală: "Roumania between light and shadow", apărută la Londra în 1921, la editura T. Fisher Unwin LTD.
Plină de relatări despre viaţa socială românească de la început de secol, lucrarea este de referinţă prin detaliile despre primul război mondial pe care le furnizează, autoarea fiind în anturajul familiilor conducătoare din România în general şi din Galaţi în special şi adesea în mijlocul evenimentelor, cum ar fi implicarea ei şi a colonelului Boyle numit de Regina Maria "Salvator al României", în eliberarea din mâinile bolşevicilor la Odesa a delegaţiei care dusese la semnat tratatul de pace româno-rus, parafat la Iaşi în martie 1918.

Biserica Sfânta Vineri din Galaţi
"În Galaţi există o biserică bine-cunoscută numită Sfânta Vineri unde principala atracţie este o icoană, diferită de majoritatea imaginilor sfânte, în măsura în care nu este acoperită cu metale pretioase, ci este pur şi simplu o pictură bună, atât de întunecată şi de înegrită de fum, că nu se poate distinge obiectul său, deşi urme vagi de pictură sugerează un cap şi un bust de om, cu o calotă de sfânt.
Această imagine este renumită ca fiind făcătoare de minuni. Dacă unul are o dorinţă mare, sau este în incertitudine cu privire la rezultatul a unei activităţi, merge la biserică şi presează o moneda de cinci bani de imaginea icoanei . (O piesă de cinci bani este din nichel şi are o gaură în mijloc, este egală ca valoare cu un cent).
În cazul în care se moneda se lipeşte un minut, înainte de a cădea în caseta banilor, dorinţa va fi împlinită sau activitatea va fi ferită de risc şi o să fie de succes. Oamenii sceptici spun că preoţii consideră că este necesar să pună din când în când un strat de ceară peste imaginea sfintei, în scopul de a păstra tradiţia." (Ethel Greening Pantazzi: "Roumania between light and shadow").
Încercare de localizare a Bisericii Sf. Vineri
Biserica Sf. Vineri a existat în mahalaua „Râpei”, cunoscută astăzi sub denumirea de Cartierul Mazepa (1). În tradiţia românească, Sfânta Vineri este cuvioasa Parasceva, cea care s-a jertit pentru credinţa în Isus. Biserica s-a construit la 1808, cănd pârcălabul oraşului i-a atribuit un loc de amplasare în mahala. În 1821 în timpul zaverei, biserica a fost incendiată, ca de altfel numeroase clădiri din oraş, în care grecii răsculaţi s-a adapostit de turcii dezlănţuiţi. Din biserica nu a mai rămas nimic, decât o icoană afumată, care a fost găsită printre ruine. A fost refăcută în anii următori clădirea bisericii prin munca enoriaşilor, iar pe vremea lui Grigore Alexandru Ghica, construită o noua clădire. Lovită în plin de bombele aviaţiei aliate în cel de-al doilea război mondial, biserica nu a mai fost reconstruită în perioada comunistă şi nici in cea postcomunistă. Amplasametul ei exact era pe strada Sf. Vineri, stradă care începea din strada Brăilei, mai sus de „Sana” şi ţinea până-n strada Ghica Vodă, cam intre blocurile din spatele „B”-urilor de pe strada Brăilei, în linie dreaptă de la „Stirex” spre Dunăre, aliniată pe axa est-vest cu Biserca Armenească. Se observă cu uşurinţă în toate hărţile vechi ale oraşului Galaţi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu