Alexander Fleming s-a născut în 1881 într-un
sat din Scoţia, într-o familie de fermieri. După ce şi-a efectuat studiile
generale în Scoţia a intrat la Institutul Politehnic Regal din Londra, (în
prezent Universitatea Westminster). După 4 ani de serviciu într-o companie de navlosire,
o moştenire neaşteptată îi ofera tânărului de 20 de ani posibilitatea de a urma
facultatea de medicină, la îndemnul fratelui său mai mare, Tom, care era medic.
Intrat la St. Mary’s Hospital Medical School din Paddington Londra, Fleming devine în 1906
MBBS (Bachelor of Medicine, Bachelor of Surgery), iar în 1908 devine asistentul
profesorului de bacteriologie al St. Mary’s Hospital, renumitul Sir Almroth
Wright, cel care dezvoltase primul vaccin contra febrei tifoide.
Cariera universitară a lui Fleming a fost întrerupta de declanşarea Primului Război Mondial. Fleming va profesa ca medic
militar cu grad de capitan pe frontul din Franţa, unde va cunoaşte grozăvia
razboiului şi problemele medicale pe care acesta le pune: plăgile de război,
infecţiile şi bolile contagioase.
La terminarea războiului Alexander Fleming se
întoarce la St. Mary’s Hospital ca şef de catedră la Universitatea din Londra, în
calitate de profesor de bacteriologie.
Preocuparea sa legată de infecţiile plăgilor
de război şi de acţiunea dezinfectantelor asupra bacteriilor avea să-l conducă
la descoperirea penicilinei. În 1922 descopera lizozimul, enzima cu efect antibacterian puternic, studiind
efectul secreţiilor sale nazale asupra culturilor bacteriene. Va găsi ulterior
lizozim şi în alte secreţii umane, dar şi în albuşul de ou. În 1924 studiind
efectele dezinfectantelor asupra puroiului din plăgi, a observat că aceste
substanţe chimice distrug mai degrabă leucocitele decât microbii şi a început
să se gândească la alte metode de inhibare a creşterii microbilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu