BALSAMODENDRON

Balsamodendron este denumirea mai multor plante producatoare de rasini folosite ca balsamuri. Am vazut deja una din ele Commiphlora gileadensis, din care se extrage balsamul de Gilead/Mecca, numita in unele tratate Balsamodendron gileadensis.
Mai cunoscute sunt: B.mukul, sau B. agollocha, sau B.indian si B.africanum sau Abyssinicum, B. pubescens, B. erythreea, B. ehrenbergianum.

Balsamodendron Myrra din care se extrage mirtul: mirtul este o rasina asemanatoare tamaiei, dar de o nuanta usor mai inchisa, folosita in medicina ca dezinfectant intestinal si urinar, dezinfectant (antiseptic) si cacatrizant cutanat. In infectii genitale si bronsice se foloseste penrtu efectul de oprire a productiei excesive de mucus.

Tot din aceasta familie de plante face parte si Boswellia mai multe specii de plante rasinoase (serrata, carteri), din care cea mai importanta este B. sacra, din care se obtine tamaia. Planta creste in peninsula Arabia, mai precis in Yemen, Quatar si Oman aceasta din urma fiind cea mai buna dar si cea mai scumpa din lume si izolat in Somalia. Arborii de cativa metri inaltime sunt proprietatea unor triburi arabe stravechi, singurii care au dreptul sa-i exploateze, in cadrul unui ritual constand din scarificare coajei copacului in anumite zone, simultan cu rostirea unor incantatii sau cantece de iertare catre copac. Prin leziunea tulpinii se scurge o rasina care se intareste la soare si caldura, asemanator cu cleiul de pe ciresi si visini si care se recolteaza periodic. Toate cultele religioase utilizeaza tamaia, sau forme derivate din ea. In sarcofagul regelui Tutankhamon s-au gasit bucatele de tamaie. In Egiptul antic din cenusa de tamaie arsa se obtinea prin amestec cu uleiuri balsamice fardul de pleope utilizat de faraoni. A se vedea chipul gratios al reginei Muzeului Pergamon din Berlin, Nefertiti, in prezent mutata intr-o casa mai moderna: Neues Museum.

Sa ne reamintim ca Herodot povesteste ca tamaia intre in ingredientele utilizate pentru imbalsamarea regilor sciti. Ca medicament tamaia a fost utilizata in artrite, infectii bucale (afte) si digestive, iar mai nou in boala Crohn, rectocolita ulcero-hemoragica, sau ca factor de inhibare a culturilor de celule tumorale in vitro. Fumul de tamaie a fost considerat ca alungator de diavoli si de alte spirite rele, dezinfectant al aerului de microbi (vezi "medico di pesta"), iar studii recente au dovedit ca fumul tamaiei este psihoactiv inducand depresie si anxietate. Iata un alt motiv pentru care suntem tristi si plangem la ceremoniile funebre!