sâmbătă, 6 aprilie 2013

Viaţa şi moartea colonelului Joseph Boyle


Colonelul Joseph Boyle purtând la gât "Steaua României" şi "Ordinul Sfântului Vladimir"..
Colonelul Joseph Boyle. O stradă din Galaţi i-a purtat până la venirea comunismului numele. Saloanele protipendadei româneşti din perioada primului război mondial se bucurau să-l găzduiască. A fost considerat de fostul prim-ministru Constantin Argentoianu singura iubire a Reginei Maria. Aceasta din urmă l-a numit "Salvatorul României". Regele Ferdinand îi va oferi cea mai înaltă distincţie a ţării noastre: "Steaua României". În zilele noastre este reconsiderat a fi iubirea secretă a Reginei Maria, iar un ziarist cunoscut şi foarte îndrăgit, Stelian Tănase îi dedică mai multe episoade pe blogul său în 2012. Cine-a fost de fapt acest colonel Joseph Boyle, ale cărui aventuri s-au desfăşurat şi prin Galaţi?
Joseph Whiteside Boyle s-a născut la Toronto în Canada în 1867 într-o familie de crescători de cai de curse. La vârsta de 5 ani Boyle se muta cu familia în Woodstock, unde va rămâne până la terminarea şcolii în 1884. Încercându-şi norocul alături de fraţii săi la New York în cursele de cai, Joe realizează că turful este prea plictisitor pentru el şi fără sa stea pe gânduri se îmbarcă pe o navă din port cu destinaţia Africa. Va munci doi ani si jumatate ca marinar pe diverse vase comerciale americane, până în 1887 cand se va întoarce la New York. La petrecerea dată în cinstea întoarcerii lui de fratele său David, va cunoaşte o tânără prospăt divorţată, pe nume Mildred Raynor, care va deveni peste 3 zile prima doamnă Boyle.
Din această iubire se vor naşte 4 copii, care în 1897 vor fi împărţiţi la divorţ intre cei doi soţi. Boyle pleacă la San Francisco în cautarea unor noi aventuri, dar vraja Marelui Nord este mai puternică, aşa ca Boyle va deveni căutator de aur în Yokon. Norocul îi surâde şi în mai puţin de un an face primul său milion de dolari. Anii până la primul război mondial şi-i petrece făcând avere. In 1909 se căsătoreşte pentru a doua oară cu Elma Louise, cu care va avea alţi 3 copii.
Începutul Marelui Război îl va găsi în Marea Britanie. Din banii proprii Boyle înfiinţează un detaşament de 50 de tineri voluntari canadieni, înarmaţi cu mitraliere, care vor forma "Yukon Battalion", pentru care va primi titlul onorific de colonel. Nu se va putea pune în fruntea acestui batalion din cauza vârstei, dar Boyle are alte oportunităţi: va deveni preşedintele Comitetului de distribuire a alimentelor pentru Rusia. Spiritul său de întreprinzător şi talentul de organizator vor ieşi la iveală: în câteva luni haosul din căile ferate ruseşti va deveni istorie, iar ajutoarele occidentale vor ajunge în toate izbele din Rusia. Va primi pentru asta "Ordinul Sfântului Vladimir".
În 1917 tot frontul de est din primul război mondial se clătina. Sătui de anii de război şi cariaţi de propaganda bolsevică ruşii nu mai au chef să moară pentru ţar şi ofiţerimea rusă. Situaţia se transformă într-un calvar pentru România, atunci când în 7 noiembrie 1917 este declanşată la Sankt Petersburg revoluţia bolşevică. Din raţiuni de a le proteja de armata germană a generalului Mackensen  care cucerise în 1916 Bucureştiul şi toată Muntenia, guvernul transferase la Iaşi şi de acolo la Moscova tezaurul Băncii Nationale a României,   încărcat în 17 vagoane de cale ferata, inclusiv bijuteriile Coroanei. Anul următor deşi situaţia din Rusia era dezastroasă, guvernul mai trimite încă un tren cu 24 de vagoane conţinând valori bancare ale B.N.R. şi ale băncilor comerciale, precum şi ale persoanelor particulare sau ale firmelor româneşti. Cum s-a pierdut tezaurul României în Rusia revoluţionară ştim. Abia în 1935 s-a restituit prima parte din tezaur, in 1956 a doua parte, dar grosul de 93,4 tone de aur nu ne-au fost restituite niciodată. Despre ce a reuşit să aducă Boyle din Rusia în 1917 presa românească n-a vorbit niciodată. În luna decembrie 1917 colonelul Boyle care-şi făcuse numeroase relaţii în Rusia, reuşeste cu mare curaj să treacă printre liniile frontului 4 vagoane de marfa care conţineau arhive ale statului român, dar şi o parte din bijuteriile Coroanei, mai precis bijuteriile Reginei Maria. A fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care putea cineva să-l facă reginei. Şi nu avea să fie ultimul.

Colonelul Boyle si Regina Maria la Bicaz.
Anul 1918 avea să înceapă cu dezertări în masă ale soldaţilor rusi pe care nimeni nu-i mai poate opri să se întoarcă la casele lor. Puşi pe jafuri şi total insubordonaţi superiorilor ruşii intră în conflict cu armata română şi bătălii serioase se dau la Galaţi cu Armata a IX Siberiană care forţeză Prutul. Pe fondul prăbuşirii frontului de est şi a încheierii păcii dintre Rusia şi Puterile Centrale, la Brest-Litvosk în 7 martie 1918, România este nevoită să încheie pace cu fostul ei aliat. Cel care va negocia condiţiile de pace va fi colonelul Boyle, care pe baza relaţiilor sale cu ofiţerii superiori ai armatei ruse va insista pe lângă Cristian Rakovski şeful sovietului pentru sudul Rusiei să accepte  condiţii favorabile României, inclusiv ocuparea "temporară" a Basarabiei. În acest scop pleacă la Odesa în martie 1918, unde intră într-o altă aventură a vieţii sale care avea să-l facă erou printre români. În Odesa sunt mai mulţi români prizonieri, dar şi oameni de afaceri, ofiţeri superiori şi printre ei soţul unei compatrioate a colonelului, canadianca Ethel Greening Pantazzi. În încercarea de a salva ostaticii români, colonelul Boyle face eforturi extraordinare, mituind oficialităţi bolşevice când este cazul, ameninţând cu represalii, sau intervenind pe lânga înalte oficialităţi austriece, germane, sau englezeşti. Zilele dintre 10 martie când ajunge la Odesa şi 5 aprilie cănd ajunge la Galaţi sunt pline de dramatism, iar Boyle dă dovadă de mult sânge rece, tact, diplomaţie, viclenie şi eroism. Atât Ethel Pantazzi în cartea sa "Romania in light and shadow", cat şi William Rodney în "Joe Boyle king of the Klondike' descriu rolul important jucat de colonel în salvarea românilor şi în încheierea păcii.
Când micul vapor cu ostaticii din Odesa ajunge la Galaţi este întâmpinat cu flori, fanfara militară şi entuziasm de autorităţi şi pe populaţia oraşului. A doua zi Colonelul Boyle este primit la Iaşi de familia regală. Regele Ferdinand îi va oferi cea mai înaltă distincţie a ţării noastre: "Steaua României" şi-l va numi "Duce de Iaşi". În saloanele capitalei Moldovei unde se refugiase elita României se vedea pentru prima dată luminiţa speranţei, iar Boyle devine erou naţional şi "Salvator al României". Va fi comparat cu Thomas Edward Lawrence "al Arabiei".
Stresul acumulat în toţi aceşti ani îl vor doborî. În 1918 va avea un atac cerebral din care-si va reveni cu ceva sechele. va fi invitat de regina Maria la reşedinţa sa din Bicaz, unde se va reface treptat. Din aceasta perioadă datează speculaţiile privind relaţiile amoroase dintre cei doi. Sfârşitul războiului îi găseşte de aceeaşi parte a învingatorilor, dar separaţi: regina este din nou regină peste o ţara care o divinizează ca a insistat pentru intrarea în război alături de Antantă şi a fost sora de caritate pentru răniţii români şi ruşi, iar colonelul Boyle un ofiţer fără misiune. Va ajuta România să împrumute de la Canada bani pentru reconstrucţia ţării şi va ocupa pentru puţin timp postul onorific de diplomat al acestei ţări la Bucureşti.
Întrat în afaceri cu Shell în calitate de reprezentant al intereselor companiei în Caucaz, Boyle se îmbolnăveşte din nou si este adus în Anglia, unde moare în 1922. Este înmormântat în cimitirul Hampton Hill, unde Regina Maria îi va aduce o cruce din piatra de Carpaţi veche de 1000 de ani la capătâi.În 1983 ramăşiţele colonelului Boyle sunt reînhumate cu onoruri militare în oraşul familiei sale Woodstock, sub o lespede pe care scrie: "Locotenent Colonel Joseph W.Boyle D.S.O., regele Klondikelui şi Salvatorul României, mort în Hampton Hill, Anglia , Aprilie 14, 1922 şi reînhumat în ţara sa natală în 29 Iunie, 1983". 
Crucea românească de pe mormântul col. Boyle din Hampton Hill.
Mormântul lui Joe Boyle din Woodstock, Toronto
(sursa: Woodstock  Praesbiteryan cemetery)


Un comentariu: