"Pana aici e democratia, de aici incolo e Hodacul si Ibanestiul!"

Vânătorii regali de la Lapuşna 1928.

Am in fata o fotografie veche din 1928, din arhiva familiei, cu o duzina de vanatori care faceau parte din grupul vanatorilor regali de la castelul Lapusnea de pe Valea Gurghiului, regiune transilvaneana unica prin frumusetea locurilor si a oamenilor. Langa domnul de la Bucuresti, imbracat elegant, ca in landul Baden-Wurttemberg, de unde provenea Regele Ferdinand, nascut la Castelul Sigmaringen, sta mandru strabunicul sotiei mele, seful vanatorii regale de la Castelul Lapusnea, raposatul Gheorghe Niculici. Pentru cea mai mare parte dintre romani, Hodacul, Ibanestiul sau Gurghiu nu reprezinta mare lucru, par niste nume de sate ca toate celelalte, dar in realitate sunt SATELE INVINCIBILE ALE ROMANIEI! Situate in Carpatii Orientali, in muntii vulcanici ai Gurghiului, satele de pe valea raului cu acelasi nume sunt probabil sate ramase de pe vremea Daciei aproape izolate de lumea deslantuita.

Mandrii locuitori ai Gurghiului, daci la origine, neinfranti nici de romani, nici de agatarsi, nici de avari, nici de tatari, nici de unguri, nu s-au lasat infranti nici de comunisti. Cand in anii '50 au sosit in sat activistii de partid sa faca GAC (pentru cei mai tineri Gospodarie Agricola Colectiva), hodacenii i-au aruncat in apa Gurghiului si si-au pus sloganul la podul de intrare in sat, asa cum Vlad Tepes atarna in drumul turcilor cate un aga tras in teapa, spre luare aminte: "PANA AICI DEMOCRATIA DE AICI INCOLO HODACUL SI IBANESTIUL". Au tot venit valuri, valuri de activisti comunisti sa convinga satenii sa intre in colhoz, da' cum veneau si plecau, ca nu li se deschidea nici-o usa, iar seara daca mai ramaneau in sat riscau sa plece cu scafarlia gaurita de vreun glonte. Nici trupele de securitate n-au putut impune ceapeul in sat. Cand ii vedea venind dinspre Reghin cu camioanele incepea sa bangane clopotul bisericii ca la razboi si sa bata toaca si cu catel cu purcel, lumea isi lua animalele si copiii pusi in desaga magarului si plecau in munti, lasand acasa numai babele surde si mosnegii neputinciosi, sa aiva cine sa ridice din umeri cand ii intreba armata unde-s gospodarii. Asa au scapat de comunism, zona n-a fost niciodata colectivizata, iar in anii '80 statul roman era atat de dator la cei din Hodac si Ibanesti pentru fanul pe care-l cumparau de la sateni IAS-urile (Intreprinderile Agricole de Stat), incat ajunsese sa le plateasca datoriile in autovehicule ARO si in tractoare. Trecand prin satele de pe Valea Gurghiului vedeai in curtile oamenilor tractoare si masini, caci multi primisera autivehiculele fara sa aiba carnet de sofer, spre bucuria matcasilor care faceau afaceri bune cumparandu-le masinile ca sa le cocoseze cu pepeni.

P.S. Legenda cu "Pana aici e democratia... " a fost atribuita si altor zone din tara care s-au opus comunismului si cooperativizarii fortate (Manastur, Cudalbi etc.), dar dovezi despre existenta acestei pancarte puse pe podul de la intrarea in Hodac sunt numai pentru Valea Gurghiului in rapoartele securitatii din anii '60.