O imagine frecvent intalnita in preajma unor spitale: personal medico-sanitar, sau de ingrijire, plecat la cumparaturi in tinuta de spital, cel mai adesea infirmiere sau ingrijitoare trimise de medici sau de asistente sa cumpere vreun suc, vreun covrig sau alte produse, uneori chiar sa plateasca vreun telefon sau alta factura. O practica regretabila careia nu i se opune nimeni si care tinde sa se permanentizeze.
P.S. Banda neagra aplicata pe fata doamnelor din imagine este utilizata pentru a nu le afecta imaginea, mai ales celei din dreapta, care a gasit un moment propice sa se scobeasca in nas.
Iata ce scria in memoriu inaintat conducerii Securitatii in anii '70 dr. Ion Bibi Popescu.(Text reprodus dupa Jurnalul national) "Sunt, de la 3 ianuarie 1949 scria fostul administrator al domeniilor regale de vanatoare, mandatarul lui Mihai de Hohenzollern, fostul rege al Romaniei. Acest mandat l-am acceptat din trei motive: 1. Fiind rugat de mandantul meu si, dandu-mi-se asigurari din partea lui ca, desi paraseste tara, va respecta intru totul aranjamentul si obligatiunile intervenite intre domnia sa si tovarasii Gheorghe Gheorghiu-Dej si dr. Petru Groza, cu ocazia tratativelor duse si pe baza carora s-a produs abdicarea lui din postul de rege. 2. Am fost solicitat si rugat cu insistenta de regretatul dr. Petru Groza, atunci prim-ministru, atat in numele lui, cat si al guvernului, sa accept acest mandat. 3. In ziua de 2 ianuarie 1948, la intrevederea avuta cu regretatul Gheorghe Gheorghiu-Dej, atunci ministru al Industriei si Comertului, precum si persoana autorizata a Partidului Muncitoresc Roman, care a desavarsit abdicarea, la cererea tovarasului dr. Petru Groza, m-a asigurat in numele lui si al partidului, facand pomenire la cuvantul de onoare de comunist, care-l leaga in aceasta chestiune, ca din cauza mandatului n-o sa am nici o dificultate din partea autoritatilor, ci numai concursul lor si, in special, m-a asigurat ca drepturile mele personale n-or sa sufere nimic, fiind deplin asigurate, si ca situatia mea de mandatar nu va avea nici o repercusiune daunatoare in ce priveste persoana si drepturile mele personale Aceste trei motive, dar in special cel de-al treilea, al asigurarilor tovarasului Gheorghe Gheorghiu-Dej, m-au determinat sa accept, in ziua de 3 ianuarie 1948, mandatul a carui copie o anexez. Ce s-a intamplat dupa 3 ianuarie 1948 sunt lucruri bine cunoscute de cei in drept, asa ca nu revin cu amanunte. Pe langa tot concursul dat de tovarasul Mihai Levente, atunci director al serviciului economic, dat in baza dispozitiunilor primite de la tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej, la audienta mea din 2 ianuarie 1948 fiind si el de fata, pana la 27 mai 1948, cand apare Decretul 38, mi-am exercitat numai partial, dar cu intreaga raspundere mandatul, cu restrictiunile puse si sub controlul administrativ de supraveghere, instalat la fiecare administratie de bunuri regale, de serviciul economic.."
Ce am aflat despre Ion Bibi Popescu de la MS Regele Mihai al Romaniei este confirmat si de izvoarele istorice. Domnul Popescu era originar din Reghin si a locuit acolo pe strada Vanatorilor la nr. 35. Dupa ce a fost o perioada de timp administratorul Castelului si Domeniului de vanatoare de la Lapusnea, a devenit administratorul Castelului si Domeniului de Vanatoare Regal de la Savarsin. In acesta ultima calitate de administrator, Ion Popescu a dispus în anii războiului conservarea si depozitarea colectiei de tablouri a Casei Regale în pavilionul de vânătoare din pădurea Troiaş, domeniul Săvârşin, pentru a nu fi distruse de bombardamente aliatilor care amenintau Bucurestiul si Valea Prahovei. Un sir de articole bazate pe investigatiile ziaristului Mihai Pelin de la "Jurnalul National", referitoare la tablourile Casei Regale, il pun pe Ion Bibi Popescu intr-o lumina noua, diferita de cea in care l-a zugravit Regele Mihai: "Majestatea Sa mi-a mai spus ca era om cumsecade si foarte priceput in ale administratiei". La plecarea din tara a Regelui Mihai ca urmare a abdicarii sale in decembrie 1947, Ion Bibi Popescu a fost numit mandatarul regelui pentru toate bunurile ramase in tara, calitate in care a prticipat la toate inventarierile de bunuri ale regelui, atat la cele pe care acesta le-a luat cu el cat si cele ramase in tara, pana la nationalizarea acestora prin Decretul 38/1948. Ce a patit mandatarul regal aflam dintr-un memoriu adresat guvernatilor comunisti: „Mandantul meu, călcându-şi angajamentele şi obligaţiunile luate cu ocazia abdicării, atât faţă de guvern, cât şi faţă de mine, guvernul a procedat, cu Decretul 38/1948, la confiscarea bunurilor regale, intrând acestea, pe data de 27 mai 1948, în patrimoniul statului, fără a se face o preluare şi decontare cu mine ca mandatar şi fără a-mi da nici o descărcare, aşa că am rămas până astăzi cu gestiunea nejustificată şi cu mandatul nedecontat. Mai trist pentru mine este faptul că, la trecerea bunurilor foste regale în patrimoniul statului, am fost tratat, în special de organele locale însărcinate cu preluarea bunurilor, de parcă eu aş fi fost rege, ridicându-mi-se o mare parte din bunurile mele, exclusiv particulare, împreună cu bunurile foste regale. Dar această confundare şi persecuţie a continuat şi se resimte uneori şi azi.” "In 1950, la aplicarea Decretului 92 de naţionalizare, prin cea mai grosolană încălcare a lui mi se naţionalizează singura casă, deşi eram pensionar din 1948. La câteva luni, mi se ia pensia, pe motiv că am casă naţionalizată. La scurt timp, sunt evacuat din ea în termen de 24 de ore şi mutat la periferia oraşului, într-o cameră şi bucătărie, unde locuiesc până azi, fără asentimentul proprietarului, în mizerie şi condiţii inumane. şi toate acestea pentru că am fost şi sunt, la insistenţa şi cu asentimentul guvernului, mandatarul fostului rege, care între timp a binevoit să nu-şi respecte angajamentele şi obligaţiunile asumate, atât faţă de guvern, cât şi faţă de mine. Dar nu voiesc să continui acest capitol trist. Amintesc numai că toate intervenţiile mele, atât verbale, cât şi în scris, făcute în decursul timpului, au rămas fără răspuns, nesocotind cele câteva aconturi primite în numerar de la tov. dr. Petru Groza, în contul pretenţiilor mele şi în legătură cu cheltuielile făcute cu executarea mandatului şi solicitate de mine prin nenumărate cereri înaintate domniei sale.”
Intr-un articol de acum cateva zile va prezentam fotografia aceasta din arhiva familiei, cu maestrii de vanatoare regala de la castelul de vanatoare de la Lapusnea, facuta in 1928, in care apare un strabunic de-al sotiei mele, care avea pe atunci rangul de sef al vanatorii regale, raposatul Gheorghe Niculici, Dumnezeu sa-l ierte. Imi exprimam parerea despre personajul din mijlocul fotografiei, al carui nume nu-l stiam si despre care presupuneam ca este vreun domn de la Bucuresti, dar pe care nu-l identificasem. Regele Ferdinand murise deja de doi ani rapus de un cancer colo-rectal, in plus purta barba, printul Nicolae, al doilea fiu al regelui Ferdinand nu avea inceputul de chelie al celui din fotografie, iar regele Carol al II-lea isi consuma idila la Paris cu Elena (Magda) Lupescu si in plus era mustacios.Despre Mihai I nici nu putea fi vorba, Majestatea Sa fiind la acea data, un copilandru. In vederea incercarii de a identifica personajul m-am adresat Casei Regale Romane si dupa un mesaj politicos de scuze din partea secretariatului acestei institutii m-am lasat pagubas. Iata insa ca MS Regele Mihai, intrat in posesia fotografiei trimise de mine pe e-mail a recunoscut personajul si a imputernicit pe doamna Secretar General cu urmatorul raspuns:
Domnule Dr. Popa,
Bunul Dumnezeu a facut ca aceasta fotografie sa aminteasca Majestatii Sale Regelui timpurile trecute si
sa avem raspunsul pe care vi l-ati dorit.
Majestatea Sa m-a imputernicit sa va transmit urmatoarele:
Persoana din mijlocul fotografiei este dl. Ion Popescu, zis Bibi, responsabil sau administrator cu vanatoarea de la Lapusnea. Toti ceilalti, langa care se afla fotografiat, sunt lucratorii de la ocolul vanatorii ( paznicii ,mai bine zis). Dl Ion Popescu zis Bibi a devenit mai tarziu administratorul domeniului regal Savarsin. Regele il cunostea bine. In anii de exil ai Majestatii Sale Regelui , dl. Ion Popescu a facut o scurta vizita Majestatilor Lor la Versoix ,in Elvetia. A fost ultima oara cand Majestatea Sa Regele l-a intalnit.
Majestatea Sa mi-a mai spus ca era om cumsecade si foarte priceput in ale administratiei.
De altfel, in josul fotografiei sta scris: Lapusnea 1928, Administrator I. Popescu.
Cu bucurie in suflet ca va putem implini dorinta, va rog sa primiti sincerele noastre pareri de rau pentru primul raspuns, dimpreuna cu cele mai frumoase ganduri de consideratie pentru dvs. si familie.
Constanta Iorga Secretar General al Casei Majestatii Sale Regelui
Ca locuitorii Vaii Gurghiului s-ar trage din daci nu exista dovezi concrete, doar traditiile si povestile locale acoperite de misterul acestei populatii romanesti stravechi pot fi argumente. Interesant este faptul ca am avut multi colegi de pe Valea Gurghiului si majoritatea din ei aveau prenume de influenta puternica latina: Nerva, Ovidiu, Traian, Domitian, Cezar, chiar daca unele nume de familie fusesera afectate de multiplele valuri de maghiarizari: Farcas (Lupu).
Elementele de baza a portului popular sunt aceleasi cu celelalte regiuni istorice ale Romaniei, dar sunt foarte interesante modelele de pe ii si de pe fote, cu specific local: braduleti, fulgi de zapada, sarpe, triunghiuri simbolizand munti etc.
Toate fotografiile sunt din arhiva personala, primele trei fiind efectuate in perioada 1925-1935. Prima din ele este efectuata intr-un atelier fotografic din Tg. Mures, "G. Herczeg", urmatoarele doua la un studio fotografic din Reghin: "Fotograful Curtii Regale Georg (ilizibil) Reghin" . Ultima dintre fotografiile cu fetele imbracate in port popular este datata "7 noiembrie 1952", fiind efectuata probabil la Reghin.
Am in fata o fotografie veche din 1928, din arhiva familiei, cu o duzina de vanatori care faceau parte din grupul vanatorilor regali de la castelul Lapusnea de pe Valea Gurghiului, regiune transilvaneana unica prin frumusetea locurilor si a oamenilor. Langa domnul de la Bucuresti, imbracat elegant, ca in landul Baden-Wurttemberg, de unde provenea Regele Ferdinand, nascut la Castelul Sigmaringen, sta mandru strabunicul sotiei mele, seful vanatorii regale de la Castelul Lapusnea, raposatul Gheorghe Niculici. Pentru cea mai mare parte dintre romani, Hodacul, Ibanestiul sau Gurghiu nu reprezinta mare lucru, par niste nume de sate ca toate celelalte, dar in realitate sunt SATELE INVINCIBILE ALE ROMANIEI! Situate in Carpatii Orientali, in muntii vulcanici ai Gurghiului, satele de pe valea raului cu acelasi nume sunt probabil sate ramase de pe vremea Daciei aproape izolate de lumea deslantuita.
Mandrii locuitori ai Gurghiului, daci la origine, neinfranti nici de romani, nici de agatarsi, nici de avari, nici de tatari, nici de unguri, nu s-au lasat infranti nici de comunisti. Cand in anii '50 au sosit in sat activistii de partid sa faca GAC (pentru cei mai tineri Gospodarie Agricola Colectiva), hodacenii i-au aruncat in apa Gurghiului si si-au pus sloganul la podul de intrare in sat, asa cum Vlad Tepes atarna in drumul turcilor cate un aga tras in teapa, spre luare aminte: "PANA AICI DEMOCRATIA DE AICI INCOLO HODACUL SI IBANESTIUL". Au tot venit valuri, valuri de activisti comunisti sa convinga satenii sa intre in colhoz, da' cum veneau si plecau, ca nu li se deschidea nici-o usa, iar seara daca mai ramaneau in sat riscau sa plece cu scafarlia gaurita de vreun glonte. Nici trupele de securitate n-au putut impune ceapeul in sat. Cand ii vedea venind dinspre Reghin cu camioanele incepea sa bangane clopotul bisericii ca la razboi si sa bata toaca si cu catel cu purcel, lumea isi lua animalele si copiii pusi in desaga magarului si plecau in munti, lasand acasa numai babele surde si mosnegii neputinciosi, sa aiva cine sa ridice din umeri cand ii intreba armata unde-s gospodarii. Asa au scapat de comunism, zona n-a fost niciodata colectivizata, iar in anii '80 statul roman era atat de dator la cei din Hodac si Ibanesti pentru fanul pe care-l cumparau de la sateni IAS-urile (Intreprinderile Agricole de Stat), incat ajunsese sa le plateasca datoriile in autovehicule ARO si in tractoare. Trecand prin satele de pe Valea Gurghiului vedeai in curtile oamenilor tractoare si masini, caci multi primisera autivehiculele fara sa aiba carnet de sofer, spre bucuria matcasilor care faceau afaceri bune cumparandu-le masinile ca sa le cocoseze cu pepeni.
P.S. Legenda cu "Pana aici e democratia... " a fost atribuita si altor zone din tara care s-au opus comunismului si cooperativizarii fortate (Manastur, Cudalbi etc.), dar dovezi despre existenta acestei pancarte puse pe podul de la intrarea in Hodac sunt numai pentru Valea Gurghiului in rapoartele securitatii din anii '60.
Majoritate popoarelor din Orientul apropiat au avut in antichitate cultul zeului Baal, chiar daca el s-a numit Melkart, Bel, Moloch sau Kamos. Respectul si dragostea fata de aceasta zeitate a avut nuante diferite de la popor la popor, mergand chiar pana la sacrificii umane, cum am vazut ca se faceau in Fenicia. In general la toate popoarele care-l venerau pe Baal, cultul religios era asociat si cu petreceri, uneori chiar orgii, care implicau si desfrau sexual intre preoti, preotese si credinciosi. In cadrul cultului sarutarea picioarelor statuilor lui Baal, sau a soclului statuilor zeului era obligatorie pentru credinciosii care se rugau, de aceea in evolutia sa cultul a mutat statuile zeului pe platforme, socluri, stalpi sau chiar pe acoperisurile templelor. Raspandit in tot bazinul mediteranian de fenicieni care l-au exportat in coloniile lor, cultul zeului Baal a fost bine primit si de evrei, care i-au adus noi semnificatii, dar si de greci care l-au asimilat in cultul lui Heracles. Nume rasunatoare din antichitatea mediteraniana sunt variante care au originea in radacina Baal: HANIBAL HAZDRUBAR HAMILCAR IZABEL DECEBAL BALCANI BABILON BAAL se cheama si un munte din statul american Idaho. Alte cuvinte provin in limbile europene prin ebraica, teritoriul actual al Izraelului fiind plin de toponime provenite din Baal: b. HERMON, B. GAD, B. MEON, B. SALISA etc. Biblia de asemenea are cuvinte provenite din aceiasi radacina: BAAL BERIT: cel insarcinat sa controleze respectarea contractelor intre oameni; BAAL PEOR: loc de cult pe inaltimea Moabita Peor, BAAL ZEBUB (Belzebut).
