miercuri, 23 noiembrie 2011

O fotografie celebră: 22 Noiembrie, ziua neagră a Americii


Fotografia facută de Ike Altgens cu imaginea presupusa a lui L. H. Oswald
în pragul clădirii depozitului de cărţi în momentul asasinatului preşedintelui J.F. Kennedy
La multe decenii după asasinarea preşedintelui american J.F. Kennedy la 22.11.1963 în Dallas, Texas, mai persistă încă numeroase enigme. Una din ele este cea generată de fotografia de mai sus, în care se vede un bărbat aflat în pragul depozitului de cărţi de unde se presupune că s-a tras şi care pare a fi Lee Harvey Oswald, cel bănuit şi arestat de comiterea asasinatului. Ori dacă imaginea îl arata pe L.H.O. în uşă în clipa când s-a tras, înseamnă că altcineva a existat la ferestra de unde au pornit gloanţele fatale.
Detalii: L.H. Oswald la conferinţa de presă şi în fotografia lui Altgens.
Oare este acelaşi om?
"I didn't shoot anyone! I'm just a patsy!"

vineri, 11 noiembrie 2011

Cu cine învaţă oare studenţii facultăţii de medicină din Galaţi igiena şi epidemiologia?

La ce mai foloseşte să fii astfel echipat?
La cumpăraturi prin oraş în echipament de spital.
Observaţi coaja de banana din mâna stângă a domnişoare studente:
un amplasament perfect pentru amplasare in faţă la T.P.U Galaţi

joi, 10 noiembrie 2011

Transilvania în flăcări.

Incendii de mirişti în Ardeal.
Transilvania în flăcări nu e un titlu rocambolesc inventat ca să şochez cititorii. Nici nu are în spate vreo agresiune de-a ungurilor, sau de-a secuilor, care au trecut de la intenţii de autonomie la războaie de uzură. Nici vreun principe transilvănean, săturat de dictatura regăţeană, care a decis să se retragă prin incendierea holdelor din calea invadatorilor, fie ei "sârme" fie "manelişti" n-a apărut pe meleagurile ardeleneşti. Şi totuşi un drum de sute de kilometri efectuat de curând până în inima Ardealului mi-a relevat un lucru înspăimântător: sute de incendii de mirişte, unele necontrolate au transformat ţara lui Drakula în infernul de pe pământ.
La coborârea pe pantele Carpaţilor venind din Oituz spre podişul transilvan, am crezut că o ceaţă bramstokeriană a pus stăpânire peste provincie. Coamele dealurilor erau învelite în nouraşi cenuşii care-şi întindeau tentaculele pe toate văile din jur. 
"E ceaţă" mi-am zis, deşi Ardealul mă întâmpină de fiecare dată când îl vizitez îmbrăcat în haine de sărbătoare, cu soare, vreme blândă, păduri policrome, câmpuri arate, animale frumoase şi curăţate de bălegar, oameni gospodari şi case arătoase.
Abia când am intrat în aceasta ceaţă am realizat că era fum, un fum gros care te făcea să respiri greu, chiar şi în automobilul dotat cu tot felul de filtre şi de dispozitive de condiţionat aerul. Zone întregi din E 60 erau atât de pline de fum încât nu se putea înainta decât cu mare dificultate. Probabil motivul ăsta a făcut ca între Braşov şi Tg. Mureş să nu vad niciun radar, deşi este o zona în care în mod normal găseşti aproape o duzina de astfel de aparate. Nu cred că exista sat prin care am trecut în care fumul să nu ocupe fiecare cotlon. Cel puţin în zona Rupea aerul era aproape irespirabil chiar şi în maşină. Oare cum se vor fi simţit astmaticii, broşiticii sau cardiacii din oraş? Practica arderii miriştilor pentru "distrugerea paraziţilor" este o prostie românească care mai nou a ajuns la apogeu. Pe vremea comunismului ca să nu se vadă că după culesul recoltelor nu s-au adunat paiele, sau cocenii, aşa cum era stabilit prin ordine date de partid, ceapiştii dădeau foc la mirişti şi nu-i întreba nimeni nimic. Acum că e democraţie toţi iresponsabilii ard frunzele şi gunoaiele din curţi şi resturile vegetale de pe mirişti fără să-i intereseze de încălzire globală, de poluare, de pericolul extinderii focului spre aşezările umane, tot făra să-i întrebe nimeni nimic. Acum că unii sunt bătuţi în cap şi nu-i intereseză ce fac, mi se pare normal într-o ţară atinsă de ani buni de alienare, dar unde sunt oamenii citiţi, şcoliţi, luminaţi la minte, unii chiar plătiţi de stat să administreze colectivitaţile, să le educe şi să le ocrotească? Unde sunt poliţiştii care să amendeze piromanii? Unde sunt primarii care să-i scuture pe cetăţenii care dau foc? Unde-i popa din sat care să le zică ceva de cele sfinte? Sau doctorul care să le spună că fumul este cancerigen? Dar învăţătorii şi profesorii care le povestesc la şcoală copiilor de climă, poluare, ecologie, etc. unde sunt?
Au plecat toţi în Italia? Sau în Spania la căpşuni? Învaţă toţi limba engleză la căminul cultural ca în bancul cu Adrian Păunescu? Nu. Probabil stau toţi în marea de fum care le otrăveşte pruncii, vitele şi mâncarea şi zic "No care- baiu' că ard paiu'?".

marți, 1 noiembrie 2011

luni, 31 octombrie 2011

Bilanţul bătăliei de la Gallipoli

Statisticile privind pierderile aliaţilor în bătălia de la Gallipoli sunt diferite de la un autor la altul. Cea mai apropiată de realitate este cea a Ministerului de Război Britanic:
Naţionalitate
K.I.A.

W.I.A.

T.B.C.

W.F.

N.B.C.

Bolnavi
Decese boli:
Marea Britanie
20.108
49.758
76.118
26.054
34,2%
145.154
128.708
1881
1,46%
Australia
5833
19.441
27.239
7818
28,7%
29600
29000 ?
569
Noua Zeelandă
1909
4852

7385
2.51%
10206
10000
200
India
1285
3761
5544
1682
30.3%
?
?

Newfoundland
18
93
124
31
15%
?


Total Imperiu Britanic
29153
77903
116500
38.100
32.7%
200000-
250000
145154-
200000
2650
Franţa
7000
18000
27.000
?
?
20.000



  • KIA: killed in action (morţi în luptă)
  • WIA: wounded in actio (răniţi în luptă)
  • TBC: total battle casualties (total pierderi în luptă)
  • WF: war fatality (fatalitate %)
  • NBC: Non battle casualties (pierderi în afara luptei).

Observăm că bolile au afectat la fel de mult combatanţii ca şi plăgile de război. Morţii înregistaţi de  Marea Bitanie în număr de 29.728 includ şi pe dei morţi prin dizenterie 881 (2,96%), sau altfel spus 46,83% din totalul deceselor prin boală s-ai datorat dizenteriei.
O sursă importantă de statistici este cea a Muzeului Războiului din Australia care se ocupă în special de pierderile ANZAC. Evoluţia lunară a pierderilor prin plăgi de război şi boli arata ca în tabelul de mai jos:

MONTH
KILLED IN ACTION
DIED OF WOUNDS
DIED OF DISEASE
TOTAL DEATHS
April 25-30
643
203
14
860
May
1805
469
24
2,298
June
265
199
9
473
July
143
113
46
302
August
2.054
532
80
2,666
September
145
163
91
399
October
82
84
115
281
November
295
184
120
599
December
50
46
124
220
January 1916
0
19
42
61
Totals
5,482
2,012
665
8,159
 După 
reevaluarea
datelor ANZAC 
 total morţi:
8,709

STUDIU DE CAZ: Regimentul Yeomanry (2 nd.Mounted Division), efectiv: 359 oameni, la care s-a ţinut o evidenţă strictă a mişcării trupei care s-a păstrat. 
Zile în peninsulă: 75, (18.08.1915-octombrie 1915), fără întăriri de la debarcare la evacuare

Total pierderi: 88%
Pierderi în luptă: 18,7%
K.I.A. (Ucişi în luptă): 58
M.I.A. (Disparuti în luptă): 2
D.O.W. (dispăruţi in razboi): 7
P.O.W. (prizonieri de razboi): 5, din care un decedat in captivitate
W.I.A. (Răniţi în luptă): 109, (30,4%)
Total pierderi: 167, (49%)
N.B.C. (pierderi în afara luptei): 134, (37,6%), din care 58 au necesitat evacuare (43,2%)
Dizenterie: 32, (23,9%), din care doar unul a revenit la regiment
Diaree: 16, (11,9%), din care 3 au revenit la regiment
Gastrită: 3
Gastro-enterita:1
Enterita: 3
Febra enterică: 3
Total cazuri de dizenterie/diaree: 58 (43% din pierderile în afara luptei)
Pirexie: 10
Infecţii cutanate: 10
Icter: 4
Febre fara diagnostic: 3
Debilitate (scădere puternica în greutate): 7
Alte boli: 22
  • Dispepsie:2
  • Atac reumatismal:2
  • Carii dentare: 2
  • Mialgii:2
  • Abcese dentare:2
  • Insolaţie:1
  • Sinovită: 1
  • Impetigo: 1
  • Hernie:1
  • Pleurezie;1
  • Hernie:1
  • Colica: 1
  • Tonsilită:1
  • Picior de tranşee: 1
  • Luxaţie de gleznă: 1
  • Nervi (?): 1
  • Intoxicaţie a sângelui (?): 1

vineri, 28 octombrie 2011

Aspecte medicale ale bătăliei de la Gallipoli: un raport oficial

Starea jalnică a trupelor aliate după 18 săptămâni de lupte la Gallipoli este semnalată comandantului forţelor aliate din Mediterana, generalul Ian Hamilton, printr-o scrisoare trimisă de un medic militar, la acea dată un anonim, dr. Purves Stewart.


Pentru generalul Sir Ian Hamilton GCB GOC Marea Mediterană Expeditionary Force, Mudros
Stimate domn,
În conformitate cu instrucţiunile dumneavoastră, am onoarea să prezinte un scurt rezumat al observaţiile făcute de mine în ultimele zile cu privire la trupele australiene, în prezent, în Anzac.
Aş atrage în special atenţia asupra faptului că aceştia nu sunt oameni bolnavi, ci oamenii în serviciu activ în momentul de faţă, examinaţi la posturile lor în tranşee de tragere.
Starea celor care au fost în tranşee, sub tir de artilerie continuă, pentru o perioadă medie de 18 săptămâni, este de aşa natură încât trupele nu mai pot fi considerate ca fiind de primă clasă.
 Procentul ridicat de slăbiciune a inimii (materializate prin slăbiciunea şi rapiditate a frecvenţei inimii, împreună cu dificultăţi de respiraţie la efort, etc.), nu numai că le fac nepotrivite pentru un marş forţat, dar, în cazul unei epidemii, cum ar fi cea de pneumonie frecventă în timpul sezonului ploios se apropie, mortalitatea de cauză de boala este de natură să fie anormal de ridicată. Emacierea şi paloarea marcate sunt alte semne de inaptitudinii a soldaţilor. Cu toate acestea, spiritul lor şi moralul sunt neclintite. 

Note privind Efectele a 4 1 / 2 luni de serviciu continuu asupra sănătăţii trupelor australiene, de dr. Purves Stewart MD FRCP consultarea medicului pentru a Forţelor

Cu aprobarea comandantului-şef generalul Sir Ian Hamilton, am vizitat în mod corespunzător toate cele trei poziţii, la Helles, Anzac şi Suvla, în scopul de a obţine informaţii de primă mână în ceea ce priveşte sănătatea şi fizicul general al trupelor.
 Şi având în vedere condiţiile de mai sus menţionate, m-am îndreptat atenţia deosebită a trupelor ANZAC, printre care boala a atins cele mai mari procente.
În timpul şederii mele la Anzac am examinat cu atenţie un număr de soldaţi la posturile lor în tranşeele de tragere.
 Trupele vechi, din şapte batalioane diferite, au fost examinate, toate de-a lungul liniilor, fară a alege în special pe cei care erau aparent sănătoşi. 
Contrastul dintre trupele vechi şi proaspete era izbitor.
 Soldaţii nou veniţi au o stare fizică splendidă, o condiţie bună, p stare psihică activă şi alertă. Soldaţii din trupele vechi care stau de 18 săptămâni în tranşee au slăbit în 77% din cazuri şi aproape toate au paloare marcată a feţei. Nu a găsit semne sugestive de scorbut. 64% dintre aceşti oameni suferă de ulcere ale pielii, mai ales de la mâini şi gambe. Aceste ulcere cunoscute sub numele de "Rot Barcoo" sunt similare cu "rănile de veld" din timpul campaniei din Africa de Sud. Un procent mare, 78%, au avut atacuri ocazionale diareice, dar nu suficiente pentru a fi puşi pe lista de bolnavi. Cauzele probabile ale acestei diareefac obiectul unui raport special către Comisi de prevenirea a bolilor epidemice.
Cel mai izbitor a fost creşteres frecvenţei cardiace şi slăbiciunea inimii, tahicardia fiind observată la 50% din soldatii din trupele vechi.
 Regularitatea ritmului cardiac nu a fost observat în nici un caz. Tahicardia acestor oameni nu a putut fi atribuită unui efort brusc, fiecare om a fost examinat la postul său, lăsând la o parte puşca pentru câteva minute pentru scopuri de examinare medicală. Tahicardia nu a fost nici din cauza tulburărilor emoţionale, în pofida impactului frecvent de gloanţe şi a esxploziilor de obuze pe sacii de nisip din adaposrturi, pulsul nu a devenit mai accelerat.
74% din aceste trupe au suferit de dificultăţi de respiratie, o stare care a fost absente în trupele proaspete.
Vă prezint următoarele sugestii pentru atenţia dumneavoastră:
1.
 Trupele care au fost la Anzac continuu timp de patru luni sau mai mult, ar trebui să fie retrase din peninsulă şi trimise în altă parte.
2.
 Odihna fizică şi mentală sunt esenţiale, cu somn abunden şi dietă generoasă. O tabără de odihnă obişnuită, cu jocuri obişnuite şi alte distracţii, este nepotrivită. Cei mai mulţi dintre aceşti oameni sunt prea obosiţi şi slabiţi pentru a juca fotbal, cricket, etc
3.
 Mutarea într-un oraş mare, cum ar fi Alexandria sau Cairo, nu este de dorit, din cauza zgomotului inevitabil şi agitaţiei, dar şi din cauza riscului de infecţie cu boli venerice.
4.
 O călătorie în Australia şi înapoi, cu o săptămână sau două în concediu în propriile lor case (cum se procedează în prezent în armata franceză), ar fi binevenită. Mai mult, o permisie de acest fel acasă ar produce, probabil, un aflux mare de recruţi proaspeţi din Australia.
5.
 Pentru soldatii din trupe proaspete, asus epe front, un factor important in mentinerea sanatatii lor ar fi crearea de cantine, în care soldatul ar putea să-şi completeze dieta la alegerea sa. Raţia de faţă, chiar dacă este de calitate excelenta, tinde să fie monotonă şi nu are variaţie.
Am onoarea să rămân, Slujitor ascultător al dvs Stimate domn,
Purves Stewart, colonelul AMS
20 septembrie 1915 "
Observaţii: 
  1. "rot Barcoo" sau putregai de Barcoo (numele unui râu din Australia) şi "rănile de veld" (denumire dată savanelor din Africa de Sud) sunt ulcere ale pielii de etiologie probabil infectioasă, frecvent stafilococică, descrise la trupele engleze cantonate în Africa şi la cele care au luptat la Gallipoli. O descriere a lor în detaliu precum şi indicaţii de tratament au fost publicate în B.M.J. (click aici) din 9.06.1917 .
  2. Purves Stewart a fost un ilustru neurolog britanic, ajuns sir pentru recunoaştera activităţii sale ştiintifice. Medicul britanic a profesat după marele război la Westminster Hospital din Londra şi de numele lui sunt legate descrierea psihoheurozei de război, alcoolosmul acut şi este autorul unui tratat monumental de neuropsihiatrie "Diagnosticul bolilor nervoase".
Sir Purves Stewart 1869-1949