Războiul din 1877 la Galaţi şi Brăila

Război a fost declarat la 24 aprilie 1877 prin înmânarea la St. Petersburg a unei scrisori ambasadorului Imperiului Otoman, Tevfik-bey. Anterior acestei date în 15 aprilie Rusia semnase cu generalul român Jean Ghika un acord de trecere a armatelor ruse prin teritoriul Romaniei.

La 23 aprilie fortele ruseşti de sud, formate din corpurile de armata VIII, IX, XI şi XII trec frontiera română la Ungheni (podul Eiffel de peste Prut în direcţia Galaţi), pe calea ferată Ungheni- Iaşi- Galaţi.

Intrarea armatelor ruseşti în Galaţi, 27 aprilie 1877.

De la Galaţi o parte din ele se vor deplasa mai apoi spre Chilia şi Ismail, pe Dunăre. Totodată trupele călare de cazaci trec Prutul pe la Galaţi şi se instalează la Barboşi, unde pun stapânire pe podul de cale ferată Galaţi- Brăila, nod vital de transport a trupelor terestre către Bucuresti şi spre Dunare.

Chiar daca vremea este potrivnică cu ploi torenţiale şi inundatii care fac viaţa soldaţilor un calvar, trupele ruseşti pun stăpânire pe tot malul drept al Dunării şi pe principalele porturi dunărene Galaţi şi Brăila.

Surprinşi iniţial de mişcările armatei ruse şi mai anchilozaţi în luarea deciziilor militare, turcii realizează importaţa podului de la Barbosi şi trimit mai multe monitoare de pe braţul Măcin care bombardează şi avariază podul de cale ferată de la Barboşi şi prin incursiuni ostentative prin faţa orasului Galaţi ajung la gura de vărsare a Prutului unde bombardează coloanele de trupe ruseşti care aflueau de-a lungul drumului dintre Brateş şi fluviu.

Montaje des canonieres russes sur le Danube devant Galaţi.

În aceste circumstanţe comandamentul rus decide amplasarea unor baterii de artilerie pe înăltimile din jurul Galaţiului, respectiv pe platoul marinei şi pe cetatea de la Tirighina (identificata eronat de Camille Farcy în cartea sa „La guerre sur le Danube1877-1878” cu „l’ancienne forteresse romaine Dinygithia” (Dinogeţia). Interesant este specificarea: „Le camp de Trajan était encore admirablement dessinée sur un plateau d’une assez grande élévation dominant la station de chemin de fer.”

În timpul incursiunilor lor pe Dunăre, monitoarele turceşti deschid focul asupra lucrarilor de geniu aflate în plina desfaşurare în aval de Brăila, fapt ce determină o mare panică printre brăileni, care cu mic cu mare părăsesc oraşul zilele următoare. Riposta diplomaţiei româneşti este pe măsura: sunt demascate în toate capitalele europene bombardamentele turceşti asupra populaţiei civile de catre diplomaţia românească în frunte cu M. Rosetti şi M. Cogălniceanu.

Pe 6 mai 1877 Marele Duce Nicolae venea la Galaţi pe calea ferată, însoţit de 25 de generali ruşi, dar si de ataşati militari ai altor ţări europene. A fost cazat în casele negustorului grec M. Antaki. 

Marele Duce Nicolae sosind la reşedinţa sa din Galaţi, Palatul  Antaki.

Palatul Ghika- Antaki la sfârşitul celui de-al doilea război mondial,
imagine oferita de dl. Puiu  Lorberbatt pentru "Vechiul Galaţi în imagini"

În calitatea sa de şef al armatei ruse, Marele Duce va verifica armata cantonată între Reni şi Brăila. La sosirea în Brăila, informat fiind de iscoadele aflate pe celalat mal al Dunării, comandantul navei militare turcesti „Lufti Djelil”, un monitor uşor blindat, deschide focul asupra gării Brăila, chiar în momentul intrării trenului Marelui Duce în gara pustie, din oraşul golit de locuitori. Proiectilele fac ceva pagube, dar Marele Duce scapă neatins. Investigaţiile serviciilor de informaţii pun mâna pe un locuitor din Barboşi care ar fi semnalizat turcilor cu un steag mare roşu intrarea trenului în gară şi-l execută sumar prin împuşcare câteva zile mai târziu.

Monitorul turcesc "Lufti Djelil" scufundat la 10 mai 1877
de tirul artileriei ruse, ofiţer artilerist locotenet Mihail Samuilo.